De ce sunt preot?
Cine eşti tu preotule, astăzi, în mileniul trei?
Ce vrei să faci pentru aceste vremuri?
Ce trebuie să faci în această lume?
Cine şi de ce te-a pus aici?
*** *** ***
Ce vrei să te faci când ai să fii mare?! … “Hmm… Preoooot!”…, răsuna cu mult entuziasm!
Îmi amintesc întrebarea asta de când eram mic, foarte mic… dar nu-mi amintesc dacă răspunsul era al meu sau al altcuiva de lângă mine… Nu mai ştiu! Mai ştiu însă că imediat venea o altă întrebare: “Şi de ce vrei tu să te faci preot?”…
Nici răspunsul ăsta nu mi-l amintesc… Nu mai ştiu ce spuneam sau ce se spunea…
Apoi, în timpul seminarului, această întrebare avea zeci de răspunsuri… Parcă era ziua şi răspunsul… Zilnic din ce în ce mai entuziasmat… “De ce mă fac preot?”… Pentru ca să fiu cu oamenii… Pentru ca să-i ajut… Pentru ca să fiu cu Dumnezeu… Pentru ca să mă mântuiesc… Pentru ca să fac bine, mai mult bine… Pentru ca să iubesc… Pentru ca să fiu misionar… Pentru că… Pentru că… habar nu am de ce, pentru că vrea Dumnezeu şi nu sunt suficient de puternic să mă împotrivesc lui… Da, pentru că Dumnezeu şi cu mine avem o afacere… Am devenit afacerea lui Dumnezeu… a investit în mine… Vine curând timpul, ba a şi venit, când vrea să vadă ce profit aduc…
Dar astăzi, astăzi răsună din nou, copleşitor: de ce sunt preot? De ce eşti preot? Pentru cine? Pentru ce? Ce faci? Cum faci?!
Nimic nu e mai trist şi mai periculos decât să nu-ţi găseşti raţiunea şi motivaţia de a fi ceea ce eşti!
Dacă treceţi pe aici, prin această pagină, LĂSAŢI UN MESAJ DESPRE PREOT…PREOŢIE…
Să scrie lumea ce gândeşte despre preot, ce aşteaptă de la un preot, ce-i place şi ce nu-i place la un preot etc. Orice… Orice, pentru că orice gând, idee, cuvânt poate ajuta preotul (pe mine… dar poate şi pe alţii) să-şi înţeleagă preoţia şi, mai ales, să şi-o trăiască.
Aşadar, dacă nu ştiţi cu ce să începeţi, vă puteţi orienta după una sau toate întrebările de mai jos:
Cine e preotul?
Cine ar trebui să fie preotul şi nu e?
De ce există preoţii?
Pentru cine sau pentru ce există preoţii?
Mai este astăzi nevoie de preoţi?
Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)
Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)
Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)
Cum să fie atunci când celebrează?
Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?
Cum să fie atunci când spovedeşte?
etc. etc. etc.
Preotul are mereu ceva de spus lumii sau despre lume, de aceea e bine ca şi lumea să aibă ceva de spus despre el!
Claudia Stan spus
Ce apreciez cel mai mult la un preot este delicatetea interioara, care da nastere acelei forme de iubire care il face sa se lase deoparte pe el (uneori in mod eroic, dar intr-un eroism discret, neostentativ, inserat aproape imperceptibil in firescul cotidian) pentru a fi alaturi de altii. Preotul e semn concret al iubirii lui Cristos, in toate gesturile, cuvintele si faptele sale. Ca noi toti, preotul va fi judecat, la apusul vietii, dupa iubire (asa cum spune sf. Ioan al Crucii), insa, deoarece multa Iubire i s-a incredintat, multa iubire i se va cere. Un preot bun este acela la vederea caruia primul cuvant care iti vine in minte e acesta: Iubire. Fiindca preotul e un slujitor al iubirii, un marturisitor al iubirii, preotul este, ca alter Christus, Iubirea insasi.
Laurentiu spus
Vă sunt recunoscător pentru acest comentariu, după cum recunoscător vă sunt şi pentru cele 15 dialoguri îndrăzneţe din cartea dvs. “De ce sunt preot”… Şi ele mi-au fost punct de inspiraţie în iniţierea acestei pagini: “De ce sunt preot”. Recomand tuturor – preoţi, persoane consacrate sau laici – această carte (http://klaudiastan.wordpress.com/2010/02/12/de-ce-sunt-preot-15-dialoguri-indraznete-propuse-de-claudia-stan/ ).
Domnul să vă binecuvânteze!
Ale spus
1. Cine e preotul? E un OM necesar pt toti oamenii ai tuturor timpurilor. Nu ca si in cazul multor altor profesii sau ocupatii.
2. De ce exista preotii? Pt k Dumnezeu a voit sa existe. Pt k i-a lasat in locul Sau, pt a exista El vizibil prin ei.
3. Pt cine, pt ce? Pt oameni, in primul rand pt sufletele oamenilor.
4. Ce asteapta lumea azi de la preot? In primul rand un exemplu de traire crestina. O prezenta vie.
5. Cel mai mare pacat al preotului este… de a-si parasi turma. De a se parasi si pe sine k preot.
6. Atunci cand celebreaza… un preot trebuie sa fie “luminos” in gesturi, cuvinte, etc.
7. Atunci cand predica… sa predice din viata. Sa traiasca ceea ce predica. Sa vorbeasca inimii celor prezenti, pt k stie ce este in inima oamenilor. Cunoaste pe cei care il asculta.
8. Cand spovedeste – sa fie un medic care studiaza cazul. Un medic iscusit. Care nu se teme sa prescrie un tratament strict daca e nevoie, si care aduce alinare si pace prin sfatul sau.
“Tii minte, ca orice ai face, oricine ai ajunge, oriunde te va purta viata – PREOT VEI FI JUDECAT!!!”
Laurentiu spus
Mulţumesc pentru comentariu şi să ne rugăm Domnului ca să pot atinge cât mai multe din aceste obiective… şi, mai ales, să nu-mi fie prea aspră judecata.
Domnul să ne binecuvânteze cu harul şi mila sa!
ric spus
preotul e omul ce a ales sa fie preot, adica cel ce nu a ales sa fie inginer, medic, profesor…..sofer, afacerist, bisnitar….etc. e omul ce nu ales sa fie ceva din astea si nici macar nu a ales sa fie sot, familist, tata. Asadar preotul trebuie sa fie preot, chiar daca prin extindere, face cate ceva din toate. Sa ne rugam ca fiecare sa fie preot in virtutea chemarii si a alegerii sale!!!
Laurentiu spus
Exact ca la Evanghelie, padre: „Noi am lăsat TOATE şi te-am urmat”, nu?… Şi care ne va fi răsplata?… Totul însutit şi înmiit, nu? … Abia aştept!
Mult spor şi inspiraţie în pastoraţie!
Cornelia spus
Cand am ales sa fac medicina, am facut-o fara sa ma gandesc prea mult..Era ceva
in mine care parca ma impingea sa fac aceasta alegere…
Dupa 6 ani de facultate, am inceput sa o practic, sa vad realmente ce inseamna
acest lucru, zi de zi…
Si la un moment dat mi-am pus intrebarea: oare as fi putut face si altceva in
afara de medicina? Dupa un moment de gandire si reflectie am realizat ca…da!
As fi putut fi economist, avocat sau altceva. As fi putut sa practic si altceva,
cu grija si responsabilitate… Ce stupoare, nu-i asa?
M-am gandit cateva zile la lucrul acesta, mereu intrebandu-ma daca acesta este
realmente destinul meu, sau a fost doar o pasiune de moment, o nebunie, un
moft…
Pana intr-o zi, cand am avut cateva experiente deosebite la spital: un pacient
salvat in ultima clipa, o strangere de mana si un multumesc din tot sufletul
spus de o bunicuta, cateva interventii operatorii si cativa bolnavi dezorientati
ajutati de mine…Asta pe scurt (e greu sa explic in cuvinte) si poate fara sa
spuna mare lucru…
Dar atunci am inteles ca acesta este cu adevarat drumul meu! As fi putut sa
practic orice altceva, dar nimic nu as fi facut la fel de bine, la fel de frumos
ca medicina. Am simtit o daruire deplina, dincolo de oboseala, poate uneori
nervi si suparare.. Insa toate aceste lucruri mai putin placute le compenseaza
altele care nu pot fi estimate nicicum, care ma fac sa merg inainte si sa spun;
da, iubesc oamenii, iubesc ceea ce fac!
Te inteleg, Laurentiu, daca ai momente cand te intrebi de ce? pentru ce?
Viata nu e un drum drept, are o multime de cotituri, de intersectii, in care pur
si simplu te opresti si nu mai stii unde ai ajuns si ce sa faci… Dar
intotdeauna exista ceva sau cineva (Dumnezeu are grija de asta) care sa-ti arate
drumul.. Poate fi un lucru, o persoana, o idee…Priveste in inima ta si vei
gasi acolo raspunsurile..Si ai rabdare.. (“toate la timpul lor” asa mi-a spus o
data Dumnezeu in biserica)
Ce este preotia? Intreaba-L pe Cristos…
Cine ar trebui sa fie preotul? In primul rand…un OM. Sa arate ca este un om ca
noi toti, nu mai sus, nu mai jos…
Ce asteapta si ce nu asteapta lumea astazi de la un preot? Pe cati oameni vei
)
intreba, atatea raspunsuri diferite vei obtine, pentru ca fiecare vrea ceva
pentru el insusi si nu in mod general, valabil pentru toti…Si impartindu-se la
milioane de pareri, devine…relativ. (Si ii dau dreptate lui Einstein
Cum sa fie atunci cand predica, cand spovedeste? Lasa-l pe Duhul Sfant sa
lucreze in aceste momente…Stie mai bine ca tine..
De ce esti preot? La intrebarea asta iti voi da raspunsul cand te voi cunoaste
mai bine..
Laurentiu spus
Comentariul acesta îmi confirmă convingerea că există multe căi care duc la împlinire şi care te poartă spre celălalt, spre om şi, mai ales, spre Dumnezeu. Să ne rugăm ca fiecare să fie inspirat la timp în a-şi alege drumul ce-l împlineşte, ce-l face fericit şi mulţumit…drumul ce-l duce spre om şi Dumnezeu.
Har peste har să coboare asupra ta ca să poţi să-ţi îndeplineşti îndatoririle spre folosul omului şi mântuirea sufletului tău.
Cami spus
Preotul este darul lui Dumnezeu pentru oameni, insa multi nu au invatat sa-i pretuiasca.
Asa-i invata Parintele Arsenie Boca pe oameni:
“Fratilor, ascultati de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.
Cat asculti de Dumnezeu, atat asculta si Dumnezeu de tine.”
http://www.youtube.com/watch?v=vMMfIA5cswQ
http://www.scribd.com/Trytomeditate/d/47542317-Arsenie-Boca-Despre-Invatatura-Adevarului
http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?group_id=220&grouptopic_id=3587
http://www.scribd.com/Trytomeditate/d/47542317-Arsenie-Boca-Despre-Invatatura-Adevarului
http://www.scribd.com/doc/51158106/Arsenie-Boca-Cuvinte-Vii
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu belsugul darurilor Sale!
Cami spus
http://www.scribd.com/doc/12920545/Arsenie-Boca-Cararea-Imparatiei
anonim spus
Cine e preotul? Preotul e cel mai mare dar pe care o mama il poate primi de la Dumnezeu.
Laurentiu spus
… şi totodată, pe care Dumnezeu îl poate primi de la o mamă!
Alexandra spus
Sunteti preot pentru ca,in primul rand Dumnezeu a voit ca sa veniti ca un miel in mijlocul lupilor,sunteti preot pentru ca v-ati dorit acest lucru toata viata,sunteţi preot pentru ca iubiti poporul lui Dumnezeu, sunteţi preot pentru ca vreti sa il urmati pe Isus, sunteti preot pentru ca vreti sa-i slujiti lui Dumnezeu, sunteti preot pentru ca sa vestiti evanghelia, sunteti preot pentru ca lumea are nevoie de dvs.
…
Si eu imi doresc din suflet sa fiu sora!
Laurentiu spus
Să ne rugăm ca preoţii să fie mereu conştienţi de aceste meniri ale lor pe care le-ai enumerat şi totodată să fii şi tu inspirată şi sprijinită de Domnul în calea pe care o vei alege.
Cel mai important în viaţă nu e să fii preot sau soră. Nu, nici pe departe. Cel mai important e să găseşti calea care te împlineşte şi te mântuieşte. Priveşte mereu spre mântuire şi în funcţie de aceasta să-ţi alege şi drumul.
Domnul să te lumineze!
Sad Angel spus
Preotul… Preoția… Hm! La un moment dat credeam că oricine poate ajunge preot; credeam “preoția o profesie ca oricare alta”. Dar nu… Chiar dacă “reușesc să treacă” peste cei șapte ani, chiar dacă în ciuda multor “evenimente” mulți rezistă și ajung să fie hirotoniți, se vede clar la mulți că “preoția nu e o profesie ca oricare alta”. Mai mult, NU E O PROFESIE. Nu ajunge să fii sfințit (deși bag de seamă că sfințirea aduce cu sine multe) ca să te numești preot.
Cum gândesc eu: preotul se implică în viața comunității (chiar și cei care nu au misiunea propriu-zisă de pastorație – in activitatea lor, trebuie ca trăiesc într-un fel de comunitate), face parte din ea, e pregătit să înfrunte nemulțumiri, să ia parte la bucurii, să fie statornic și conștient de greșeli. Uneori înțeleg că este greu ca un preot să se împartă, să mulțumească pe toată lumea; este o ființă umană; cu toate acestea, a primit un dar, are un har deosebit. Este diferit de un om oarecare și trebuie să se străduiască cu toate forțele sale naturale și supranaturale să facă ce este cel mai bine. Ar spune mulți: “preoții…sunt și ei oameni…” Da, sunt oameni, și au nevoie de cele necesare oamenilor ca să trăiască, sunt oameni și au sentimente de toate felurile, sunt oameni… muritori. Dar NU, nu sunt orice fel de oameni, nu au voie să fie slabi în vocația lor, nu au voie să fie părtinitori, nu au voie să creeze iluzii.
Un preot e un om special. E un alt fel de om. Spuneam, chiar dacă mulți ajung ziua sfințirii, nu sunt toți potriviți pentru asta. Văd destui care dezamăgesc și care sunt dezamăgiți de alegerea făcută. Văd și aud cum predică, cât de puțin se pregătesc pentru a predica, cât de puțin le pasa de preoția lor.
Nu condamn, nu am condamnat niciodata, nu sunt in măsură să condamn. Am o deosebită recunștință pentru ceea ce este un preot, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că are grijă de oameni în acest fel. De multe este în stare un preot. Cu multe a fost înzestrat. Trebuie doar să știe că a fost chemat pentru a face lucruri marețe, să aibă încredere în el.
anya spus
Mi-e greu sa ma decid asupra unui singur aspect care sa defineasca preotul sau preotia…as incepe totusi sa relationez preotul si preotia cu termenii IUBIRE, DARUIRE si INCREDERE. In mod sigur lista trebuie sa continue, dar vreau sa ma limitez la ceea ce eu consider vital pentru “o cariera de succes”. Si totusi, as adauga si DISPONIBILITATEA…Voi, preotii, existati pentru ca noi,laicii, avem nevoie de voi! Pentru ca Dumnezeu sau poate voi insiva ati ales aceasta forma de a aduce alinare si pentru ca ati gasit forta sa le oferiti si altora un zambet, o incurajare, o indrumare sau, daca e cazul, chiar o mustrare celor ce au nevoie. Iar pentru a face toate acestea e nevoie de multa iubire si de daruire. Desigur- nu uitam ca si preotii sunt oameni, oameni ca si noi…cu slabiciuni, cu defecte, cu incertitudini si cu probleme. Nu le putem cere sa fie disponibili 24 din 24, dar le cerem sa fie…superiori. Au voie sa aiba slabiciuni si indoieli, dar nu cand e vorba “de domeniul lor”. Eu ma intreb:daca nici ei nu stiu, cum pot sa imi ceara mie sa stiu…? Daca ei se tem,si nu au raspunsul corect, eu de ce as avea incredere…? Preotul nu trebuie sa lase loc de indoiala, pentru ca noi, laicii avem incredere in ei! Preotul este persoana careia eu ii acord cea mai mare incredere (uneori poate fara sa o cunosc), dar si persoana care ma poate dezamagi cel mai profund-prin cuvinte, gesturi,atitudini sau poate tocmai prin necuvinte (caci si acestea dor). Tocmai pentru ca el trebuie sa fie un model, si asteptarile mele sunt mai multe!
Cum sa fie preotul cand predica…?–La fel cum este in viata de zi cu zi-deschis, increzator.Chiar daca jumatate de biserica doarme, in mod sigur se vor gasi cateva persone in cealata jumatate care sa vibreze la ceea ce predicati.Roadele se vad intotdeauna mai tarziu!
La spovada…aici e mai greu…si difera de la caz la caz…important e sa va ascultai inima si pe Duhul Sfant in acel moment.
Cred ca aveti o misiune frumoasa(dar si grea)si merita sa lupti in fiecare zi pentru a vedea roadele ei!!!
Sa va dea Doamne Doamne lumina si putere sa urmati aceasta cale!!!
Alexandra spus
“Daca-l cauti pe Dumnezeu inseamna ca Dumnezeu te-a cautat si nu te mira daca el,Dumnezeu fiind,te-a gasit inainte ca tu sa-l fi gasit.”
Laurentiu spus
… a spus Vladimir Ghika, omul pentru a cărui beatificare suntem chemaţi să ne rugăm… Dar mai ales omul la a cărui credinţă suntem chemaţi să privim şi să o imităm!
ipu spus
Eu zic ca preotul e cel mai bine descris de Chilian în melodia “Ca-n viata”…
(Pentru cei care nu o pot asculta:
“Popii au conturi in banca
Cerurile nu-i incap
Oficiaza cununia intre Dumnezeu si Drac..
Ca in viata
Nu ne mai boteaza pruncii,
Mortu-n casa ti-a ramas daca,
Nu le bagi degraba in sutana un plic gras,
Ca in viata,
Popii umbla cu masina pe cand tu, un biet magar
Astepti, binecuvantarea intr-o balta pe trotuar
Ca in viata..
Putini au ramas cu harul, de-a ti-l da pe Dumnezeu
Atunci cand, te rupe viata alinarea imi vine greu
Ca in viata.
Dumnezeu e pus la banca ,sta in cont bine pazit
Popii nu mai fac vecernii fac biserici pe profit..
Ca in viata,,
Dumnezeul lor e banul care fiul a tradat
Au vandut pana si taina.. popo, popo ochi de drac
Ca in viata..
Au ramas parinti cucernici
Prea putini si prea ades ei
Le-ai sfaramat altarul doamne lacrimi au curs.
Ca in viata.
In biserica din suflet
Unde fug cand e prea greu,
Or sa puna guvernantii impozit pe Dumnezeu..
Ca in viata.
Uite are popa vila, are barca cu motor
A uitat ce e umilinta, raiul sta in curtea lor,
Ca in viata.
Nu le mai ajung argintii,
Pretul vanzarii a crescut
Se ineaca-n lacrimi sfintii ne intoarcem la inceput,
Ca in viata,
Plange sus in cer Maria,
Lacrimi pe icoana noastra
Se mai nasc minuni pe lume,
Cine sa le impartaseasca,
Ca in viata..
Se inchide altarul in suflet, ramai incuiat pe afara,
Numai da nimeni lumina,Doamne pentru a cata oara?
Ca in viata ..
Fariseii râd in strana,
Lumina-i franta pe cruce
Sub un munte de pacate,
Doamne cum de mai poti duce?!
Ca in viata,
Sta Andrei privind prin geamuri
Colorate-n voronet noi ne, cumparam iertarea…
Doamne toate au un pret?!
Ca in viata…ca in viata…”)
Asadar, asta e preotul cu care ma intalnesc zi de zi pe strada, la biserica sau pe langa biserica!… Poate nu toti, dar cei mai multi… aproape toti…
Laurentiu spus
Nu e prima dată când mi-e dat să ascult cântecul acesta şi să mi se sugereze: “uite, cam aceştia sunt preoţii! Acum ce mai zici?”
Simt că este timpul potrivit să încerc un comentariu – nu o explicaţie, pentru că nu am pretenţia şi poate nici capacitatea de a fi “avocatul diavolului” (dacă tot se spune în cântec că oficiem cununia dintre Dumnezeu şi drac!). În plus, nu intenţionez să fac o “analiză pe text” a acestor versuri de o mare valoare literară (ironie accentuată!), ci va vorbi vocea scurtei mele experienţe ca preot, dar şi experienţa celor 11 ani de seminar în care am avut onoarea, dar şi dezamăgirea să întâlnesc preoţi din cei mai diferiţi… Voi vorbi aşadar, de preoţi, “buni” şi “răi”: aşa cum îi judecaţi şi împărţiţi voi – cei din afară.
Trebuie să recunosc că acest cântec creează foarte bine aparenţa unei evidenţe; există într-adevăr preoţi cu bani, preoţi care fac toate cele amintite mai sus, dar oare acesta e preotul? Asta e tot? Are “popa vilă, are barcă cu motor…raiul e în curtea lor”… Asta au şi cei mai buni dintre oameni, si cei slabi, si cei puternici, şi fariseii… Mulţi… E o nedreptate să folosim acest criteriu ca definitoriu pentru preoţi. Alte lucruri caracterizează un preot: viaţa lui care nu seamănă nici pe departe cu viaţa nici unuia dintre cei “din afară”, preocupările de fiecare clipă. Zi şi noapte el este Preot, nu prin ceea ce ARE, ci prin ceea ce este şi face în fiecare moment.
Cu toate acestea ferice de omul care vede preotul dincolo de toate lucrurile astea. Ferice de omul care vede Preotul ca pe un Om care încearcă din răsputeri să fie mai mult decât atât… să-şi înfrângă pornirile “omeneşti”, normale pentru voi, dar interzise pentru noi: invidia, gelozia, neputinţa de a face mai mult pentru mai mulţi, oboseala, luxul de a avea o zi, măcar o zi liberă! – toate acestea sunt tabu pentru preoţi. “Cum ar putea fi un preot invidios, avar, liber?? Cum ar putea fi el OM ca restul oamenilor?! El e preot!” se gândeşte adesea…
… Ferice de omul care vede preotul ca pe fratele lui, ca pe semenul lui, ca pe un Om care încearcă din răsputeri să fie mai mult decât atât…. care-i înţelege lupta şi drama.
Şi e tragic să vrei să-ţi depăşeşti condiţia umana! E o luptă absurdă, sisifică…
Şi da, unii dintre noi cedează! Nu e uşor, să ai putere şi bani şi să nu-ţi facă cu ochiul. Nu e uşor să rezişti tentaţiilor lumeşti… nu toţi suntem eroi! Nu toţi suntem sfinţi! Dar absolut toţi am luptat la un moment dat, am încercat să fim mai mult decât suntem, mai buni, mai mult decât oameni ca voi…
Unii cedează mai repede, alţii mai târziu, cei rari nu cedează…
Câte ştiţi dvs. despre o viaţă de preot trăită într-o viaţă de om, într-un trup?! Poate în preot vedeţi doar un om care nu are grija zilei de mâine. Dar oare chiar nu o are?! Oare nu suferă el când cel sărac vine să-i ceară ajutorul sau ceva de mâncare şi se vede neputincios? Oare nu deseori plângem seara când ştim că nu am făcut suficient bine?! Când poate de pe uşa casei noastre parohiale a ieşit un om plângând pentru că nu i-am găsit toate răspunsurile?!
Voi cei “din afara” vedeţi doar “ce se vede” şi credeţi ca nu e nimic dincolo.. Nimic mai mult decât evidentul, nimic ascuns, nimic profund… ca si cum preoţii nu ar fi fiinţe ca voi, oameni complecşi… cu bune şi rele. Când aţi întrebat ultima dată un preot: “Cum te simţi, părinte?”… Când aţi stat lângă un preot pentru el, nu pentru voi şi nevoile voastre? Când aţi avut răbdarea, interesul să simţiţi şi nevoile lui?
Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini un crucifix sau priveşte fix icoana Mariei…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape? L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile breviarului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu, căutând ceva, orice ca să nu mai fie singur?
Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unui dureri ce i se împărtăşea? Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile, când mamele îşi îngroapă fii sfâşiate de durere şi-l întreabă “De ce? De ce, părinte, de ce?”
Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu poţi face?
Dar în confesional, la scaunul de spovadă, aţi intrat vreodată? Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala din confesional, când omul vine să-şi lase păcatele? Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă?
Aţi adunat vreodată lacrimile unui preot ce s-a îndrăgostit? Sau ale unui preot de care altele s-au îndrăgostit şi se simte neputincios? Aţi privit vreodată un preot îndrăgostit? I-aţi privit ochii înlăcrimaţi? Ştiţi voi ce rugăciuni îi adresează el lui Dumnezeu? Ce-i cere? Aveţi idee?
Aţi transpirat vreodată la amvon predicând? Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi? Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă? Pasiunea lui? Iubirea lui? Puterea lui?
Ştiţi voi se întâmplă acolo cu adevărat ca apoi să judecaţi?
Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte, şi care, deşi e pe moarte, îţi zâmbeşte cu linişte? Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.
Aşadar, cine e preotul? Cine se încumetă să spună că ştie totul despre el?
Cum spuneam, versurile cântecului sunt pentru cei care nu văd “dincolo” de aparenţe, pentru cei superficiali. Dar şi mai rău, pentru cei care judecă… convinşi fiind că au această autoritate. De unde?? De unde vă luaţi legitimitatea judecăţii? Cine-i fără de păcat?
Domnul să ne ierte şi să ne binecuvânteze pe toţi!
Cosmin spus
În primul rând, felicitări pentru subiectul abordat! Pentru omul zilelor noastre referinţa la preot face un lung drum de la indiferenţă la profund respect şi sinceră admiraţie, de la nepăsare faţă de omul-preot la umilinţa născândă în faţa minunilor îndeplinite prin harul lui Dumnezeu prin acelaşi om-preot!
Nu pot fi de acord cu ceea ce Ipu a afirmat cu privire la preoţi, deşi îi respect punctul de vedere. Aşa cum bine ai scos în evidenţă, părinte, umanul din preot este de cele mai multe ori lăsat în umbra imaginii despre preoţi pe care fiecare şi-o formează în lumina experienţelor trăite…
Oricât de mult am vrea, poate, să împovărăm misiunea preotului în lumea contemporană, aceea de a fi “sare şi lumina”, misiune şi aşa dificilă datorită împietririi de care dăm dovadă, trebuie să recunoaştem că lupta pe care o dă fiecare trebuie să fie asemănătoare cu cea a preotului. Nu doar preotul trebuie să fie mai bun, mai atent… Nu doar preotul are o listă imensă a lucrurilor interzise în virtutea faptului că este preot, ci fiecare dintre noi se regăseşte mereu în faţa aceleaşi liste. Diferenţa stă în faptul că suntem de atâtea ori atât de indulgenţi cu noi înşine, încât ne simţim obligaţi să compensăm îndulgenţa noastră prin asprimea cu care judecăm pe ceilalţi.
Referinţa la preot străbate un drum lung… Să ne ajute bunul Dumnezeu să putem străbate acest drum până la capăt pentru a putea vedea în omul din preot lucrarea lui Dumnezeu în lume!
Laurentiu spus
Mulţumesc mult, Cosmin, pentru prezenţă şi pentru gândurile tale.
Fiecare ne străbatem drumul sprând să ajungem la fericire, la mântuirea sufletului. Domnul să-şi întindă mâna ocrotitoare şi privirea blândă spre noi şi să binecuvânteze paşii noştri, indiferent de calea pe care mergem.
Să avem un drum lin spre Dumnezeu şi spre celălalt!
Ale spus
Daca voi merge vreodata in China si primii 50 de chinezi pe care ii voi intalni vor fi betivi – asta nu va insemna ca toti chinezii sunt asa. Totusi, e vorba de… peste 1,3 miliard de persoane!!!…
Printre ei voi intalni si oameni extraordinari, prietenosi, intelegatori, sesnibili. Mai asemanatori sau mai diferiti chiar si intre ei, cetateni ai aceleaisi tari. Probabil nu voi intelege niciodata perfect mentalitatea lor pentru ca e vorba de o alta natie, alte traditii, alta gandire, alta istore. Dar asta nu inseamna ca eu – om ca toti oamenii – voi fi in masura sa-i judec sau sa-i condamn. Sa-i cataloghez sau sa-i stampilez pe frunte: valid/invalid.
Insa voi putea alege cu cine sa mentin o relatie de prietenie, cu cine voi putea comunica, de cine sa ma apropii, sau sa ma indepartez, etc.
Sa nu cautam ceea ce ne dezbina. Ci sa cautam ceea ce ne uneste.
Laurentiu spus
Scriptura este cea care a vorbit înainte de noi şi vocea ei va răsuna şi după noi, căci este Cuvântul veşnic:
“nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi şi peste vii. Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău sau de ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Într-adevăr, toţi ne vom prezenta la judecata lui Dumnezeu, căci este scris:“Viu sunt eu, spune Domnul: în faţa mea se va pleca tot genunchiul şi orice limbă îl va preamări pe Dumnezeu”.
Aşadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu. Deci, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama să nu puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau de scandal” (Scriscoarea sfântului apostol Paul către Romani, 14, 7-13)!
Cuvântul Domnlui!
Raluca A. spus
V-am citit raspunsul la acuzele pe care cantecul le aduce la adresa preotilor si mi-au dat lacrimile. Cred ca si eu am cazut adesea in pacatul de a judeca preotii. Sever. Foarte sever. Dar stiti la ce ma gandesc, Parinte? Bucurati-va ca Dumnezeu nu gandeste si nu simte ca noi. Sunt sigura ca El, in toata bunatatea Sa nemasurata, va iarta pentru pacate pentru care noi va punem la zid.
Va felicit si pentru subiectele pe care le abordati pe acest blog (pe care recent l-am descoperit) si pentru multe dintre predicile dvs. care m-au facut sa imi pun semne de intrebare cu privire la anumite lucruri din viata mea. Nu stiu daca va multumeste raspunsul meu, dar prin simplul fapt ca sunteti atat de preocupat sa fiti un preot bun- CHIAR SUNTETI un preot bun. Si va doresc din toata inima sa fiti printre cei rari care nu cedeaza niciodata. Si chiar daca noi nu stim cat va rugati, cat plangeti si cat de greu va este in momentele de singuratate sau cand va simtiti neputincios in fata durerii omenesti, Dumnezeu stie toate acestea. El este singurul care va poate intelege si sunt sigura ca El nu are un profil standard al “preotului bun” in functie de care va judeca si va imparte in “buni” si “rai”. Asta o facem noi, oamenii superficiali si mici la suflet. Imi cer iertare de la dvs. pentru ca imi dau seama ca am jignit un suflet curat si placut lui Dumnezeu atunci cand “am aruncat cu pietre” in preoti, judecandu-i cu asprime de multe ori.
Laurentiu spus
Lăudat să fie Isus!
Multumesc mult pentru randurile sincere si pentru timpul acordat.
Cel mai mult ma bucur atunci cand gandurile si cuvintele mele ajung cum trebuie la destinatar. Cred ca e foarte greu sa reusesti sa transmiti intocmai mesajul pe care il gandesti. Este insa, in egala masura, atat meritul transmitatorului cat si al receptorului, atunci cand acest lucru se intampla.
Va multumesc asadar, inca o data, pentru «deschidere» si sper sa reveniti pe blog si sa-l gasiti in continuare util.
Cat despre iertare… si eu sunt sigur ca Dumnezeu, in toata bunatatea lui «nu va pune la zid» nici pe dvs. pentru aceste “ne-intelegeri”.
Dumnezeu sa va binecuvanteze !
un nou sens spus
Cea mai frumoasa definire a preotului am gasit-o la Nietzsche…”Preotul este si ramane o jertfa omeneasca…” – Stiinta voioasa
Laurentiu spus
…mai mult decât o jertfă, e un dar!… Un dar pentru Dumnezeu, pentru lume, dar şi pentru el însuşi!
Ce simte şi cum trăieşte un preot catolic « Deus meus in te confido (Ps 25,2) spus
[...] captat atenţia? Citiţi întreaga postare aici şi citiţi-l mai des pe pr. Laurenţiu pe blogul său. Sunt poveşti despre viaţă şi despre [...]
Laurentiu spus
Vă mulţumesc din inimă pentru cuvintele MARI pe care mi le-aţi adresat.
Domnul să ne ajute şi să ne lumineze să facem totul spre slava sa şi mântuirea sufletelor.
cristina spus
Dar de preoti care din putinul lor (sau poate din “averea” lor) stiu sa ofere si celorlalti ati auzit? Eu cunosc multi. Dar nu ajutorul material e cel mai important… Am putea trai si fara… sau mai bine zis…are Dumnezeu grija…iti trimite alti binefacatori!:-) Insa preotul poate oferi ceva ce numai el poate sa ofere: Iertarea lui Dumnezeu. Ferice de omul care are un prieten preot…cu care poate sa discute toate problemele lui… care sa-i cunoasca viata, ranile, interiorul ,in fata caruia se poate deschide si prin el sa dobandeasca raspunsuri la intrebari, pace, iertare. Credeti-ma… e mare lucru… Eu am crescut intr-un astfel de mediu… aveam cel putin 3 preoti cu care puteam face acest lucru insa de ceva vreme sunt departe… fizic dar ma doare sa recunosc ca si spiritual sunt departe tocmai pentru ca nu am cui ma deschide… Iata cine este preotul…
Laurentiu spus
Fie ca Domnul să se îndure de fiecare dintre noi şi să ne ajute să parcurgem drumuri pe care să ajungem la prietenii noştri, să-i (re)găsim, sau prin care să devenim prieteni pentru cei care au nevoie de noi!
anam spus
“Aţi adunat vreodată lacrimile unui preot ce s-a îndrăgostit? Sau ale unui preot de care altele s-au îndrăgostit şi se simte neputincios? Aţi privit vreodată un preot îndrăgostit? I-aţi privit ochii înlăcrimaţi? Ştiţi voi ce rugăciuni îi adresează el lui Dumnezeu? Ce-i cere? Aveţi idee?”
Biserica invata ca celibatul nu este ceva impus preotilor ci ca Biserica isi alege in mod traditional preotii din randul barbatilor care au hotarat sa-si traiasca viata in celibat.
Deci pentru amatorii de filme cu preoti indragostiti gen Pasarea Spin, e teribil de induiosator sa vezi lacrimile unui preot indragostit insa in mod normal la fel de tare ar trebui sa induioseze (si nu cred ca se va intampla) si lacrimile mele de femeie maritata care m-am indragostit de un coleg de birou, sau si mai induiosator cand un bun prieten de-al sotului imi spune ca s-a indragostit de mine eu ridic neputincioasa din umeri….V-ati induiosat? Nu prea cred.
Deci – indragostirea pe langa un impuls hormonal este o chestiune de vointa care cu credinta, rugaciune si vointa poate fi controlata.
Iar femeilor care se indragostesc de preot li se poate explica ca de fapt nu barbatul le atrage ci mai mult faptul ca este “fructul oprit”, caci daca ar fi iubire de Cristos mai presus de orice – il poti iubi pe preot fara sa te indragostesti de el (asa cum imi iubesc eu confesorul-il iubesc din toata inima si totusi nu sunt indragostita de el).
Laudat sa fie Isus!
Sad Angel spus
No comment! Doar aplauze. Bravo!
Laurentiu spus
Orice lacrimă, dacă pleacă din suflet şi e privită cu suflet, înduioşează…
Şi lacrimile unui preot, şi lacrimile unei mame sau soţii, şi ridicatul neputincios din umeri in fata unor situaţii dificile… toate vorbesc despre aceeaşi realitate: harurile lui Dumnezeu si sacramentele (fie al casatoriei, fie al preotiei) nu distrug, nu anulează conditia umana… Rămânem oameni, rămâneţi oameni… Luptăm continuu să ne depăşim condiţia umană…
Şi e tragic să vrei să-ţi depăşeşti condiţia umana…e o luptă continuă… O luptă în care se ajunge deseori la lacrimi!
De aceea e necesar să ne rugăm mai mult, să ne rugăm unii pentru alţii!
Har şi binecuvântare de la Domnul!
Istoc Alexandra spus
Tu esti preot în veac
Preot în veac esti tu, preot în veac
În suflet ai primit un dar nespus
Acum esti alt Isus pãrintelui supus
Preot în veac esti tu, preot în veac.
Preot în veac esti tu, preot în veac
Cuvântul întrupat în noi îl tin
Când vine pe altar sã sufere calvar
Preot în veac esti tu, preot în veac.
Preot în veac esti tu, preot în veac
Pe buze vesnic ai cuvânt Dumnezeesc
Nu poti sã nu vorbesti de Cel care-l iubesti
Preot în veac esti tu, preot în veac.
Preot în veac esti tu, preot în veac
Cu suflet iubitor, neobosit
Dar va veni o zi când te vei odihni
Preot în veac esti tu, preot în veac.
Laurentiu spus
Mulţumesc, Alexandra. Acest cântec îmi aminteşte mereu de ziua hirotonirii… Moment de har!
Adrian G. spus
Preotul – ce ciudăţenie!!!
Dacă preotul odată vorbeste mai mult de zece minute: e unu cu “barbă”!
Dacă se grăbeşte: aruncă lucrurile peste tot.
Dacă îmbracă reverenda: este un demodat.
Dacă se îmbracă în civil: este prea modern.
Dacă vizitează credincioşii din parohie: se plimbă peste tot!
Dacă vizitează familiile: nu e niciodată în casă.
Dacă rămâne în casă și nu vizitează familiile: iubeşte detaşarea/distanţa.
Dacă este închis şi rezervat ca și caracter: nu ştie să stea cu lumea.
Dacă e deschis şi cordial: este privit cu suspiciune: face prea multe confidenţe.
Dacă la spovadă se grăbeşte: nu e capabil de a asculta.
Dacă prelungeşte: este interminabil.
Dacă începe liturghia cu punctualitate: ceasul său este înainte.
Dacă are o mică întârziere: face lumea să piardă timpul.
Dacă vorbeşte de oferte sau cere ceva: se gândește doar la bani.
Dacă înfrumuseţează biserica: cheltuieşte banii fără rost.
Dacă nu o face: face totul fără gust.
Dacă este tânăr: nu are experienţă.
Dacă este în vârstă: este depăşit deja şi nu ştie să se adapteze timpurilor.
Dacă moare: nu este nimeni care să îl poată înlocui.
Orice decizie ce ia este mereu cea greșită.
Preotul e acuzat de a fi de partea celor cu influenţă, putere; în același timp se apelează la el chiar şi pentru cele mai strane lucruri.
Dacă nu reuşeşte să obţină favoarea care i s-a cerut, dat fiind că nu are putere şi nu e ascultat, e acuzat că nu se interesează de problemele concrete ale oamenilor săi.
I se cere totul în afară de ceea ce este specific misiunii sale şi pentru care este PREOT:
- Ajutorul pentru a-şi schimba viaţa;
- Iertarea pe care o poate obţine în numele lui Cristos;
- Cuvântul lui Dumnezeu!
Mulţumesc prietene (SEI UN GRANDE) că m-ai făcut să mă opresc puţin din greul urcuş plin de buturuge ca să privesc şi să mă delectez admirând minunatul peisaj care mă aşteaptă acolo sus. Acum minunat fiind de ce-am contemplat drumul cu siguranță va fi mai entuziast. (…ai înţeles metafora, bănuiesc…)
Este nevoie de preoţi după inima Domnului (someone like you
), iar Biserica şi lumea astăzi are nevoie de mărturia unei vieţi dăruite fără rezerve lui Dumnezeu, de mărturia unei iubiri care să poată face prezentă între oameni Împărăţia lui Dumnezeu.
Marele Ioan Paul al II – lea, care prin preoţia sa,îndrăgostit fiind a îndrăgostit atâtea suflete de Cristos, contura o fizionomie esenţială a preotului care nu se schimbă (indiferent de schimbările şi transformările de care are parte istoria şi omenirea de-a lungul veacurilor):”PREOTUL DE MÂINE, NU MAI PUŢIN DE CEL DE AZI, VA TREBUI SĂ SE ASEMENE LUI CRISTOS!vocaţia sacerdotală va continua mereu a fi chemarea de a trăi unica şi permanenta preoţie a lui Cristos.”
Acelaşi iubit Părinte se adresa noilor preoţi, iar ecoul cuvintelor sale pornite din inimă vibrează încă ţi va vibra sper în inimile multora:
“Lăsaţi-vă afascinaţi de Cristos! Descoperiţi frumuseţea de a îi dărui propria viaţă, pentru a purta fraţilor Evanghelia mântuirii sale. Vocaţia este o aventură care merită trăită până la sfârşit. În răspunsul generos şi plin de perseveranţă la chemarea Domnului stă secretul unei vieţi deplin realizate.”
Nu vreau să continui şirul definiţiilor privitor la preoţie…, doar o notă: îmi dau seama doar că se mişcă totul în mister, nu se poate altfel, căci prea mare este harul în comparaţie cu persoana în care sălăşluieşte.
Ce e Preoţia, cum e? Tu o ştii mai bine ca mine, trăind-o pe propria piele….. bănuiesc că te cutremuri uneori gândidu-te, dar trebuie să fie minunat, …. altfel, de ce inima imi bate aşa de tare şi totul se relativează doar să mă gândesc la ea? (i’m waiting for a answer!)
Uniţi în rugăciune, gând şi inimă…. acelaşi…A.G.
cornelia spus
“Rămânem oameni, rămâneţi oameni… Luptăm continuu să ne depăşim condiţia umană…
Şi e tragic să vrei să-ţi depăşeşti condiţia umana…e o luptă continuă… O luptă în care se ajunge deseori la lacrimi!”
De ce sa ne depasim conditia umana? Noi nu stim de multe ori sa fim oameni, dar ne dorim sa fim mai mult decat atat?
Sa invatam sa fim OAMENI! Nu mai mult, nu mai putin, pentru ca altfel intr-adevar totul devine tragic…
De ce? Pentru ca nu putem fi decat ceea ce suntem. Si trebuie sa ne acceptam: ce suntem si cum suntem.
Mihnea Dragomir spus
Cine e preotul?
Un om pe care Regele l-a trimis în delegaţie cu misiunea specială de a I se pregăti vizita.
Cine ar trebui să fie preotul şi nu e?
Propovăduitor în Cetatea Oamenilor, despre Cetatea lui Dumnezeu.
De ce există preoţii?
Din cauza păcatelor. Înainte nu era nevoie de ei.
Pentru cine sau pentru ce există preoţii?
Pentru ca neghina să rodească grâu.
Mai este astăzi nevoie de preoţi?
Vezi punctul al treilea. Dacă nu mai există boală, nu mai este nici nevoie de doctori.
Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)
Să fie în lume. Ca preoţi, vreau să spun. Să fie sarea pământului, să fie fermentul din aluat. S
Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)
Să nu confunde învăţătura oamenilor cu învăţătura lui Dumnezeu.
Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)
Superbia
Cum să fie atunci când celebrează?
Mai conştient de ipostaza sa de alter Christus.
Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?
Personal, m-am săturat de predicile blegi, în care a fi creştin înseamnă a lua din când în când ciorăpei pentru copiii nevoiaşi. În peste 90 % din predicile pe care le aud se vorbeşte, cu voce ternă şi în manieră umilă, despre porunca a 11-a, aliniatul 2. Ce-ar fi să împrumute puţin din stilul şi subiectele lui Ilie sau Ioan Botezătorul ?
Cum să fie atunci când spovedeşte?
Mai puţin îngăduitor cu păcatul şi mai imaginativ în canonul de pocăinţă, care ar trebui însoţit de îndrumare spirituală. Altfel, se poate ajunge la automatism. Spovada trebuie să fie nu numai validă, ci şi îndreptătoare. Asta, în teorie. În practica din confesional, auzim mereu că trebuie să spunem aceleaşi 3 Tatăl nostru şi 7 Ave Maria. Sau invers.
Cuprins şi extrase: „DE CE SUNT PREOT. 15 dialoguri îndrăzneţe propuse de Claudia Stan” « Deus meus in te confido (Ps 25,2) spus
[...] Alte confesiuni despre vocaţia la preoţia catolică Explore posts in the same categories: Anunţuri [...]
Raul Vasile But spus
Niciodata nu m-am intrebat de ce sunt preot!…Poate pentru ca la astfel de chemari se raspunde doar cu: da, Doamne?
Din pantecele maicii mele, chemarea aceea tainica m-a chemat si viata mea a devenit parte din Viata Lui, a celui care si-a pus VIATA pret de rascumparare pt. multi!…Sunt nevrednic de chemare? Da! Sunt, dar stiu ca El inca mai are nevoie de mine! Cat m-as bucura sa nu-L dezamagesc!…Doamne, sunt al Tau, fa-ma foc care sa incalzeasca inimi impietrite si reci, ca si din ele sa straluceasca credinta ca aurul!
In altar
In altar ma opresc uneori,
Ametit de tacuta mireasma,
Ma visez alergand printre flori
izvorand din petale, aghiasma,
In altar, doar atunci cand slujesc,
Viata mea e aprinsa ca jarul,
In cuvantul rostit ma topesc!
Soare sunt, miruindu-mi altarul,
In altar incoltesc ca un bob,
Nasc si Sange si Trup in rostire,
Liber sunt. In altar nu sunt rob
ci stapan peste-a trupului fire…
In altar parca nici nu sunt eu,
Ci sunt Glasul Stapanului meu!…(din vol. personal ”Eu inca sunt viu!”, Ed Oastea Domnului, Sibiu, 2007)
Laurentiu spus
Vă mulţumesc din inimă pentru frumoasa mărturie. Domnul să ne binecuvânteze cu darurile sale.
felycuty spus
am sa ti spun si eu parerea sincera si personala,dar incep prin a ti spune alte lucruri pt a ma putea face inteleasa
eu il port in suflet pe Dumnezeu si incerc pe cat posiblil sa i urmez cuvantul,de religie sunt ortodoxa dar sotul ktolic ,de fel nu fac discriminari…
“cine e preotul”-un om kre a facut teologia
“Cine ar trebui să fie preotul şi nu e”? ar trebui sa fie acel kre urmeaza cuvantul Domnului nu cel kre doar face o afacere din a fi preot
“De ce există preoţii”?pt a provadui pt a te indemna sa urmezi cuvantul Domnului,nu doar k sa vina sa ti sfinteask ksa pt a lua ceva bani….
Pentru cine sau pentru ce există preoţii?pt noi toti muritorii de rand pt a afla si urma scriptura.asa ar fi normal insa in zilele noastre…
Mai este astăzi nevoie de preoţi?da sigur,insa de aceia kre urmeaza cuvantul Domnului nu cei kre una spun si alta fac
Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)sa creada n ceea ce spune
Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)sa fure mai putin sau chiar deloc
Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)te jupoaie de bani la inmormantari nunti botezuri…
Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?
sa vina din suflet ceea ce face nu k o poezie nvatata pe de rost
Cum să fie atunci când spovedeşte?
sa fie sincer sa fie ntelegator nu doar sa treak asa k prin ploaie pt a venii urmatorul…
ti am dat niste raspunsuri la unele din intrebari,eu nu includ toti preoti n aceste raspunsuri insa din pakate in zilele noastre si la criza din romania sa km uitat cuvantul Domnului preotii lasa de dorit…
eu obijnuiam sa ma duc la slujbe pana duminek de duminek insa asta pana ntro perioada cand m am saturat sa aud barfa tatelor .. aici tot preotul e vinovat k nu se face ascultat…
2010 in review « Prea târziu te-am iubit… spus
[...] DE CE SUNT PREOT? [...]
Pr Timotei spus
Ar fi frumos sa urmam exemplul lui Gabriel Bunghe!
Laurentiu spus
…sau a marilor John Henry Newman, Vladimir Ghika şi mulţi, mulţi alţii.
iulia spus
sunt studenta la psihologie si fac o cercetare la care am nevoie de preoti, as vrea sa stiu daca ati vrea sa fiti unul dintre subiectii mei. pentru mai multe detalii, puteti sa-mi scrieti la adresa de e-mail iulia_h13@yahoo.com
Bogdan spus
Cateva intrebari si raspunsuri
Pentru un preot pe nume Laurentiu
Cine e preotul?
Preotul este Imaginea Lui Cristos Inviat. Este o Icoana Vie a Dumnezeirii. Este un slujitor din Iubire,este un martir al Cerului,este un apostol si un marturisitor.
Acesta este adevaratul preot.
De ce exista preotii? Pentru ce si pentru cine?
Preotii exista pentru a fi…pentru a fi Iubire. Pentru cine ? Pentru toti oamenii de bunavointa.
Mai este astazi nevoie de preoti?
Astazi exista de nevoie de preoti(adevarati),mai mult ca niciodata. De ce ? Pentru ca oamenii si lumea in general si-au pierdut busola. Alearga dupa fantasme,traiesc in iluzii,dispretuiesc frumosul,urasc Dragostea. Oamenii au uitat de Dumnezeu. Ei nu-L doresc in vietile lor,si astfel nu-L cauta,si necautandu-l,nu-L pot gasi;
negasindu-L,nu-l pot iubi,si neiubindu-L,vor continua sa traiasca in pacat…
„Doamne,ajuta inimii mele sa Te doreasca,
Dorindu-te sa Te caute,
Cautandu-Te sa te gaseasca,
Gasindu-Te sa te iubeasca.
Iubindu-te,sa incetez de a mai pacatui.”
(Sf.Augustin)
Ce asteapta astazi lumea de la preoti ?
Nu stiu exact ce asteapta „lumea”. Stiu insa ce asteapta adevaratii copii ai Lui Dumnezeu de la ei.
Ei asteapta de la preoti sa-L urmeze pe Cristos. Sa-L iubeasca si sa-L prezinte in fata lumii asa cum Este. Fara imagini distorsionate. Ei vor ca preotii sa le faca cunoscut Adevarul,adica pe Cristos. Vor sa le fie arata adevarata Cale,adevarata Viata,pe Isus Cristos –Dumnezeu-Iubire.
Ei vor ca preotii sa le vorbeasca oamenilor din inima,nu din carti. Sa citeasca de pe paginile inimilor lor,nu din schite. Sa lacrimeze cand vorbesc de Patimile Lui Isus.
Copiii Lui Dumnezeu,doresc ca preotii sa fie seriosi,dar nu prea seriosi. Sa aiba simtul umorului,insa sa nu intreaca masura.
Sa vorbeasca cu inima si sa patrunda in inimile lor,ca sa le asculte cuvantul(nazuintele).
Care e cel mai mare pacat al preotului ?
Lipsa Iubirii.
Cum sa fie atunci cand celebreaza?
Demni de acel Mare Mister si fara pacate grave pe constiinta.
Cum sa fie atunci cand predica? Cat sa predice ?
Despre ce sa predice ?
Sa fie viu,sa aiba spiritul treaz. Sa predice putin. Cateva cuvinte rostite din inima si pline de afectiune sunt mai folositoare decat multe cuvinte lipsite de intelepciunea inimii.
Sa predice despre Iubire. Indiferent de Lectura zilei,toata predica trebuie sa se centreze spre Manifestul Iubirii.
Sa predice despe Ziua apropiata a Venirii Mantuitorului. Sa predice despre Zi si despre Ziua,despre Lumina si pericolul intunericului.
Cum sa fie atunci cand spovedeste ?
Sa aiba o voce calda care insipra incredere. Sa incerce sa intre in inima penitentului,sa-l cunoasca.
Cum altfel ar putea sa-l ajute cu adevarat? Spovezile nu trebuie facute in graba nici macar atunci cand sunt multi credinciosi la rand. Ceea ce este facut in graba este facut prost. Iar nedesavarsirea nu-I este placuta Lui Dumnezeu Cel desavarsit.
Etc.etc. etcetera…
Iti multumesc draga Laurentiu pentru aceste intrebari. Prin aceste intrebari,demonstrezi ca iti pasa. Si mai demonstrezi ceva. Ca ai reusit sa-ti indepartezi egoul,si ai devenit prietenul Smereniei.
Cred ca un preot ar trebui sa fie asemeni tie. Si nu ti-o spun pentru a te lauda,ci pentru a-ti spune ca esti pe Drumul cel bun.
Cauta sa te desavarsesti in continuare.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu te sustine.
Te salut !
Un prieten ramas anonim…
Laurentiu spus
Şi eu îţi mulţumesc, dragă prietene rămas anonim. Domnul să te răsplatească pentru fiecare cuvânt şi să împlinească în noi rugăciunea sfântului Augustin (a cărui sărbătoare se apropie): „Doamne,ajuta inimii mele sa Te doreasca,
Dorindu-te sa Te caute,
Cautandu-Te sa te gaseasca,
Gasindu-Te sa te iubeasca.
Iubindu-te,sa incetez de a mai pacatui”.
paulus spus
Cat ma bucur ca te-am descoperit, vechi prieten.
Laurentiu spus
Salutare Paulus. Cred că eşti acel Paul la care mă gândesc eu, căruia îi mai spuneam şi Sergiu. Şi bucuria regăsirii este mai mult decât reciprocă. Sper că eşti bine. Tot prin Bucureşti? (sper să nu fi făcut nicio confuzie! Aştept confirmarea;) )
paulus spus
da intradevar sunt Sergiu
Vreau sa te felicit pt acest site.
Da, tot prin Bucuresti imi pirerd vremea, daca o sa ai ocazia sa ajungi nu ezita sa ma contactezi.
Laurentiu spus
Multumesc, Sergiu. Si eu m-as bucura sa te revad. Daca mai vii spre locurile natale, poate treci si prin Iasi. Daca ajung eu prin Bucuresti, te caut cu drag. Tinem aproape!
Anonim spus
Banuiesc fiind preot catolic, poti face o aprofundare a Vechiului chiar si Noului Testament, si vei vedea raspunsurile pe care le cauti, care ies din evidenta de la Mantuitorul.
Preotul este pastorul turmei, turma fiind condusa catre ”casa”, adica preotul conduce pe asa-zisa turma la Dumnezeu.
Laurentiu spus
Într-adevăr, dincolo de orice minte sclipitoare, Sfânta Scriptura este cea care oferă răspunsurile cele mai pertinente. Şi asta nu doar la întrebarea “De ce sunt preot?”, ci la orice întrebare izvorâtă din setea pentru adevăr!
Ioana Alexa spus
Despre iubire…
Iubirea lui Dumnezeu nu este un sentiment, este mai mult…
Sentimentul este la periferia vietii omenesti…
Doresc sa inaintez in aceste meditatii …
manuela spus
Laurentiu, multumesc Domnului pentru ceea ce esti!Preot! Sa te ajute Dumnezeu sa nu incetezi niciodata de a-L cauta si de a te odihni in El, Mantuitorul sufletului tau. Numai bine!
Laurentiu spus
Mulţumesc şi eu şi să ne ajute Domnul pe toţi până în ziua în care el va fi odihna şi fericirea noastră!
Simona GP spus
„De ce sunt preot?”
Pentru ca ai avut harul sa simti si apoi sa primesti chemarea lui Dumnezeu. Ai fost ales dintr-o familie care isi traieste credinta ca un model pentru ceilalalti. In acest spirit ai invatat ce este rabdarea, cum sa gestionezi lucruri marunte si mai ales cum sa asculti. Ai imbogatit mai apoi aceste valori cu ajutorul profesorilor care te-au ajutat sa intelegi cum sa transmiti mesajele Sfintei Scripturi. Invataturile lui Isus sunt simple, pline de rutine, blandete dar si exigenta. Pentru aceasta profunzime a cuvintelor, ce nu accepta compromisuri, ai ajuns preot.
Avem nevoie mai mult ca oricand de preoti si de daruirea lor pentru noi cei multi. Biserica are in structura sa intelepciunea preotilor. Prin simbioza lor, noua ni s-a croit un drum, ne-am creat identitatea de crestin pe care fiecare dintre noi incearca sa o traiasca in iubire mai mult sau mai putin bine.
Asadar, preotul este cel care ne ajuta sa intelegem eterna ordine a lui Dumnezeu. Nu este simplu sa citesti lecturile din Vechiul si Noul Testament, insa Preotul stie sa le ierarhizese in timp dupa evolutia lor si stie cum sa insiste pe adevaratul mesaj al cuvintelor Sale.
Preotul trebuie sa faca ceea ce au facut si predecesorii sai: sa citeasca si sa inteleaga Cartile Sfinte si apoi sa se roage impreuna cu enoriasii sai si nu numai cu ei.
Jertfa de sine a preotului este un dar pentru noi toti si ar trebui sa-i fim recunoscatori in fiecare clipa. De multe ori uitam acest lucru si in valtoarea vremurilor, ii reprosam preotului lucruri si fapte care nu sunt compatibile cu drumul sau. Sunt vorbe fara sens care nu ar trebui sa aiba efect asupra formarii sale. Bisericile noastre au preoti activi, disponibili pentru frumusetea noului si atenti cu evolutiile informationale. Prin rugaciunile lor si prin aducerea aminte de a ne ruga, ei ne ajuta sa ne pastram demnitatea si sa ne traim misiunea noastra pe acest pamant.
Am vazut de curand o emisiune Tv in care erau omagiati oameni prin a caror meserie au reusit sa faca ceva pentru semenii lor. In emisiune era invitat si un cunoscut medic care acum cativa ani salvase viata unei sotii de preot printr-un transplant de ficat. Moderatorul intreaba, cumva ironic, preotul: ”Ce-ati fi facut parinte numai cu rugaciunile, daca nu era domnul doctor?”. Si preotul a raspuns cu modestie, dar in acelasi timp, recunostinta: ”Dumnezeu lucreaza prin oameni, pentru oameni.” Moderatorul nu a fost convis de aceste cuvinte, de fapt cred ca nu le-a inteles, si a continuat emisiunea elogiind faptele medicului care devenise coplesit si chiar obosit de atatea aprecieri. Medicul facuse ceea ce a invatat sa faca si bucuria lui erau vietile salvate si nu cuvintele acelui moderator. La fel si preotul facuse ce a invatat sa faca dar bucuria lui era ca Dumnezeu i-a ascultat rugaciunile care au ajutat si ele la salvarea acelor vieti.
Va multumesc parinte .pentru jertfa personala, pentru ca stiti sa ascultati si pentru ca ne ajutati sa deosebim binele de rau si sa intelegem ca prin rugaciuni avem sansa sa nu ne pierdem.
Va felicit pentru acest blog si va doresc multa sanatate si statornicie in ceea ce faceti.
Laurentiu spus
Va multumesc din inima pentru aceste cuvinte si va invit sa intaltam impreuna o rugaciune pentru ca Dumnezeu sa nu inceteze niciodata sa lucreze prin oameni pentru oameni.Domnul sa ne binecuvanteze cu tot darul care vine de sus!
Liv spus
… a fi preot, a fi directorul unei agentii, a fi… ori ce ai vrea sa fii si alegi sa fii, este o alegere! O alegere care trebuie indeplinita cu constiinta si cu multa vointa, dar cel si cel mai important … orice alegere s-ar face in viata trebuie realizata cu coerenta! Iar coerenta la preoti…, este destul de slaba. Ma refer la coerenta intre ceea ce profeseaza, ceea ce predica si ceea ce fac! … sunt foarte de-acord cu ceea ce spunea cineva mai sus “drumul in viata nu este intotdeauna drept”! Iti urez succes si multa bunavointa ca sa poti trece cu bine toate curbele acestui drum; sa poti parcurge cu cat mai multa seninatate hopurile acestui drum!
Laurentiu spus
Da, coerenţa este una dintre marile provocării ale vocaţiei alese. Ferice de cel ce reuşeşte să treacă cu bine de toate obstacolele vieţii şi rămâne statornic până la sfârşit. Coerenţa e ţelul celor mari, celor care vor să facă ceva cu viaţa lor, a celor care nu se mulţumesc cu puţin sau cu jumătăţi de măsură. Coerenţa e pentru cei care se trezesc zilnic ca să spună din nou da: da lui Dumnezeu, soţului, soţiei, copiilor, serviciului… Şi nu e uşor să spui Da, dar când spui un Da complet, coerent, trăirile sunt de nedescris! Sunt senzaţii unice! Vă doresc şi-mi doresc şi mie să spunem Da în fiecare dimineaţă…şi dificultăţile hopurilor şi ale curbelor se va transforma în frumuseţile vieţii plănuite de Domnul!
Vă mulţumesc pentru urări şi Domnul să vă binecuvânteze!
ritabell spus
Părinte, am ajuns pe blogul dvs. din întâmplare. De fapt, căutam altceva. Căutam un maestru spiritual, care să mă ajute să cresc şi să devin o creştină adevărată. Am dorinţa asta cam de zece ani. Există destui care-mi zic că eu, fiind bolnavă (de depresie bipolară), nu am o responsabilitate la fel de mare ca un creştin sănătos. Eu îmi doresc un maestru care să vadă dincolo de boala mea şi sunt sigură că, atunci când cineva va crede în mine, mă voi şi vindeca.
După părerea mea, preoţii sunt persoane cărora ar trebui să li se ofere destul timp, ca să apuce să se roage şi să înveţe ei înşişi şi pe cei încredinţaţi lor, să fie creştini adevăraţi.
Există în lume o multitudine de oameni care pur şi simplu nu cunosc iubirea lui Dumnezeu, chiar şi printre creştini. Există oameni care, numai auzind numele lui Isus, se supără. Eu cred că aceşti oameni sunt chiar mai săraci decât săracii lumii a treia. Pentru că, deşi se spune că sărăcia extremă este echivalentă cu a nu avea ce mânca, este mai rău să trăieşti fără a avea conştiinţa de a fi iubit de Dumnezeu.
Eu personal am devenit catolică practicantă abia în primul an de după absolvirea liceului şi cred că îmi lipsesc foarte mult anii pierduţi. Acum mă întreb şi eu ce aş putea face pentru cei înşelaţi de vocile falşilor profeţi. Pentru că eu însămi sunt slabă şi nesigură. Îmi doresc să-mi depăşesc condiţia, să dau totul pentru Isus şi să lucrez alături de El pentru clădirea încrederii oamenilor în bunătatea lui Dumnezeu, a speranţei minunate care ne-a fost dată şi a iubirii care se dăruieşte pe sine pentru binele celorlalţi. Problema este că, deşi îmi doresc cu ardoare acest lucru, e posibil să rămână o utopie pentru mine. Mă tem prea mult şi nu cred destul…
Dvs. însă sunteţi sănătos, sunteţi preot, puteţi face ceea ce eu îmi doresc să fac! Profitaţi de acest lucru! Învăţaţi-i pe oameni să îşi amintească de faptul că sunt iubiţi şi să nu se piardă în grijile lumeşti! Creştinismul este ceva dincolo de înţelegerea noastră! Este ieşirea din labirintul problemelor! Este raza de lumină din mijlocul unei lumi aflate în întuneric! Acolo, pe Cruce, se află Cel care ne garantează că toate au sens! Goliţi-vă de dvs. şi lăsaţi-l pe Cristos să vă umple cu apa vie care să se reverse apoi din pieptul dvs. spre viaţa veşnică! Toţi suntem puşi să ne cheltuim energia pe nimicuri şi cel rău ne vinde blasfemii ambalate frumos…Credeţi şi lăsaţi-vă condus de iubirea sfântă, indiferent unde v-ar duce ea! Se poate lupta cu ispitele, şi încă cum! Noi nu ne dăm seama cât de puternici suntem atunci când ne ducem greutăţile unii altora! Trebuie să ne trezim! Trebuie! Lăudat să fie Isus!
Laurentiu spus
Lăudat să fie Isus.
Vă mulţumesc mult pentru cele împărtăşite. Din ceea ce aţi spus sunt convins că, dincolo de orice suferinţă, îl simţiţi pe Dumnezeu aproape şi reuşiţi să-l împărtăşiţi şi altora.
Aşa cum aţi spus, să ne rugăm să ne dăruiască Dumnezeu timp: timp pentru a ne învăţa pe noi înşine şi apoi pentru a-i învăţa şi pe alţii cum să fie oameni şi apoi creştini adevăraţi!
Mi-au plăcut enorm aceste cuvinte pe care mi le-aţi spus.: „Dvs. însă sunteţi sănătos, sunteţi preot, puteţi face ceea ce eu îmi doresc să fac! Profitaţi de acest lucru! Învăţaţi-i pe oameni să îşi amintească de faptul că sunt iubiţi şi să nu se piardă în grijile lumeşti! Creştinismul este ceva dincolo de înţelegerea noastră! Este ieşirea din labirintul problemelor! Este raza de lumină din mijlocul unei lumi aflate în întuneric! Acolo, pe Cruce, se află Cel care ne garantează că toate au sens! Goliţi-vă de dvs. şi lăsaţi-l pe Cristos să vă umple cu apa vie care să se reverse apoi din pieptul dvs. spre viaţa veşnică!”
Şi dvs. sunteţi iubită de Dumnezeu şi el vă va călăuzi paşii şi spre un maestru spiritual de care spuneţi că aveţi nevoie, dar mai ales vă va îndruma spre adevărata împlinire a vieţii personale: unirea cu Dumnezeu. Îl veţi simţi pe el ca pe unicul bine, singura realitate demnă de dorit!
Dumnezeu să ne călăuzească paşii! Multă putere şi sănătate în noul an!
Ioana Alexa spus
Pensionara, Bucuresti.
Am trecut prin aceasta pagina si las un mesaj .
Cine e preotul?
Preotul este un trimes al Domnului, si ajutor al omului si pentru cel ce-L cauta pe Dumnezeu si pentru cel ce nu-L cunoaste. .
Cine ar trebui să fie preotul şi nu e?
Omul din Biserica, adica eu, este o faptura rationala care este purtat de sentiment. Uneri in preot gaseste binele si se ataseaza de el. Omul la varsta pensiei este mai ridat dar poate avea inima tanara si simte cand este marginalizat.
Un preot poate deveni un prieten ?
De ce există preoţii?
Preotii exista pentru ca sunt chemati de Dumnezeu.
Pentru cine sau pentru ce există preoţii?
Preotii sunt pentru a vorbi oamenilor si cu oamenii despre Dumnezeu..
Mai este astăzi nevoie de preoţi?
DA. Chiar daca 7 miliarde de oameni ar spune nu, si Dumnezeu cheama la preotie, cuvantul lui Dumnezeu conteaza. .
Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)
Sa vorbeasca cu oamenii despre Dumnezeu.
Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)
Sa fie rau sau dispretuitor cu omul.
Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)
Preotul este si el om, nu sunt in masura sa judec preotul.
Cum să fie atunci când celebrează?
Precum Isus.
Sa simti credinta lui.
Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?
Sa actualizeze cuvantul la prezent, sa adreseze cuvantul catre oameni si sa dea si solutia in cautare. Isus a vorbit mult in parabole, si asa omul se gasea mai usor in personajele negative decat daca li se spunea direct in fata. Cand omul este certat, el face precum un copil, se inchide in sine. si se obtine contrariul.
Cum să fie atunci când spovedeşte?
Unii oameni prefera sa treaca repede peste spovada. Eu as dori un preot permanent in spovada.
Parinte, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea putere si har imbelsugat, in drumul preotiei. Amin.
Laudat sa fie Isus Cristos !
Laurentiu spus
Vă mulţumesc mult pentru aceste răspunsuri pline de încurajări pentru mine şi pentru toţi confraţii preoţi.
Avem nevoie de oamenii de lângă noi, avem nevoie să ne simtă şi să le simţim aşteptările, speranţele, problemle…totul.
Domnul să vă răsplătească tot ceea ce faceţi pentru Biserica sa şi rugăciunile făcute pentru preoţi!
maria spus
Exista un om in orice parohie, un om a carui familie este lumea intreaga; un om pe care il chemi ca martor, ca sfatuitor, sau ca sa-ti fie aproape in toate faptele solemne ale vietii; un om fara de care nu se naste si nu moare nimeni; care ia pe om de la sanul maicii sale si nu-l lasa decat in mormant; un om care binecuvanteaza si sfinteste leaganul, patul conjugal si sicriul. Copiii obisnuiesc sa-l iubeasca si sa-l respecte; chiar necunoscutii il numesc “parinte” al lor. La picioarele lui, crestinii isi fac marturisirile cele mai ascunse si varsa lacrimile cele mai tainice. El vede si mangaie toate neajunsurile sufletului si trupului, vede, rand pe rand, si pe bogat si pe sarac batand la poarta sa: bogatul ca sa depuna milostenia sa in taina, saracul pentru a o primi fara sa roseasca de rusine. Omul acesta nu tine de un rang social, ci de toate clasele, deopotriva. In sfarsit, un om care stie tot, are dreptul de a spune totul si al carui cuvant cade de sus asupra inimilor, avand autoritatea unei misiuni dumnezeiesti si porunca unei credinte desavarsite: PREOTUL! … Mult har si tarie, voua, preotilor! Laudat sa fie Isus!
Laurentiu spus
Îmi este greu să găsesc cuvintele potrivite care să poată continua această revelare a legăturii omului cu preotul şi a preotului cu oamenii. Misiunea noastră e strâns legată de viaţa omului în fiecare clipă a sa. Misiunea noastră ne poartă în contact cu toţi oamenii: săraci sau bogaţi, sănătoşi sau bolnavi, buni sau răi, morali sau imorali, copii sau bătrâni… Spre toţi trebuie să ne îndreptăm şi ne bucurăm atunci când vedem că şi ei se îndreaptă spre noi. Între Om şi Preot trebuie să fie mereu o întâlnire rodnică… Şi această întâlnire se realizează mai ales atunci când preotul nu uită că şi el este om şi când omul îşi aminteşte că şi preotul e om, deci au esenţialul în comun! Acesta este esenţialul: să nu uităm că suntem oameni şi să ne comportăm la înălţimea acestei demnităţi! Nu degeaba se spune că „a fi om e lucru mare”. Aşa este. Chiar şi pentru preot!
Mulţumesc pentru cuvintele pe care le-am primit ca pe un mesaj de încurajare, mesaj pentru care, împreună cu toţi preoţii, îl rog pe Domnul să vă binecuvânteze şi să coboare asupra tuturor harul şi tăria lui Dumnezeu.
Lăudat să fie Isus şi Maria!
destine și destinații « B-logoreea spus
[...] O senzație ca cea de revenire în sânul familiei după o absență prea îndelungată am avut citind confesiunea următoare (sper să nu se supere domnul Laurențiu că-i pun modestia la încercare[...]
Laurentiu spus
Mulţumesc mult pentru cuvintele nemeritate! Domnul să ne bincuvânteze!
maria spus
Preotul este in primul rand un om, deci trebuie sa nu pierdem niciodata din vedere asta. Oamenii asteapta deseori ca preotul sa fie un sfant, sa aiba perfectiunea lui Dumnezeu. Stam prea mult cu ochii pe preoti pentru a le prinde orice mica greseala, si uitam ca ne scuturam sacii cu mizerii pe ei, in sacramentul Spovezii. Omul preot, transpare in momentul cand savarseste Euharistia, si Christos i se suprapune.
Mi-as dori ca preotii sa ne poata invata cum sa ne rugam cu inima, nu cu buzele. Dar probabil ca aceasta cale trebuie sa o parcurgem in tacere alaturi de Isus.
E greu sa scrii lucruri generale despre preoti, dar stiu ca am intalnit preoti extraordinari, iar cei care inca nu sunt extraordinari, daca sunt sinceri, sunt pe cale si vor ajunge acolo.
Preotii misionari sunt cu totul speciali, ei se incredinteaza cu totul lui Dumnezeu.
Sunt f incantata de un preot care comunica pe internet si e deschis la orice i-ar spune lumea.
Daca vreodata un preot prieten are probleme sufletesti, trimiteti-l la Medjugorje, acolo viata multor preoti s-a schimbat sub imbratisarea Maicutei Ceresti care iubeste atat de mult preotii.
Laurentiu spus
Mulțumesc mult pentru mărturia plină de adevăruri.
Într-o zi, după planul lui Dumnezeu, sper să ajung și eu la Medjugorje. Am auzit multe despre acel loc al minunilor și al convertirilor și am și cunoscut oameni care s-au întors de acolo transfigurați.
Domnul să vă binecuvânteze!
Gabriela spus
Nu stiu cum ar trebui sa fie sa fie Preotul, dar stiu ce apreciez la un preot. Generozitaea de sine, curajul, autenticitatea, si cred ca nimic din acestea nu se poate mima. Lipsa falsului. Lipsa “geloziei” in privinta raspandirii diverselor daruri in laici… Secerisul e mare, foamea e mare, preotul poate sa faca atatea “parteneriate cleric-laic”, in folosul celor infometati…..
Laurentiu spus
Este mai mult decât necesară şi urgentă această colaborare. Nu ne rămâne decât să facem tot ceea ce ţine de noi, acolo unde suntem, şi totodată să ne rugăm pentru ca toţi să fie inspiraţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt pentru a realiza cât mai multe “parteneriate”. Multe haruri şi binecuvântare de la Domnul.
MoonChilll xx spus
Citind ceea ce ati scris atat de sincer, frumos si deschis..mi.am facut o lista lunga imaginara incercand sa raspund la ceea ce ati punctat dvs. Mi.e greu (desi poate nu ar trebui) sa raspund sincer si corect. Ar fi prea mult de spus si poate cite ceva fara rost..avand in vedere faptul ca eu sunt o tanara care e impotriva vantului, impotriva lumii, impotriva “normalitatii” din zile noastre..dar totusi, imi voi scrie ideile pe o foaie, sa stiu ca am completat si eu aceste intrebari si sa vad ce iese.
Am citit de atatea ori aceasta postare minunata si imi place mult cum ati spus; “vreau sa devin preot pentru ca Dumnezeu si cu mine avem o afacere” (parca asa era) siiiii, mereu vesnica intrebare: “de ce”??darrrr, raspunsuri frumoase..Nu vreau sa dau impresia ca laud pe cineva anume..pur si simplu sunt bucuroasa ca “am gasit” acest blog (nu mai tin minte cum “am dat de el”, dar e bine. Acum voi mai sta pe aici sa meditez la frumoasele postari pe care le.am gasit aici.
Fie ca Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze sa putem trai doar pentru El.
Pace si bine!!!!
Laurentiu spus
Pace şi bine să fie pentru toţi în această zi. Mulţumesc pentru gândul de încurajare strecurat printre cuvinte. Să facem tot ce ţine de noi pentru ca această “afacere” să meargă bine şi să dea roade, căci Dumnezeu sigur îşi face partea lui. Iar el are o “afacere” cu toţi, nu doar cu preoţii… O zi cu profit maxim!
oana spus
Dupa ce am citit acest articol, trebuie sa va marturisesc ca am ramas minute in sir in fata laptopului, meditand….Va pretuiesc si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca prin preoti, El este mai aproape de noi.
Curaj si lumina in toate!
Laurentiu spus
Mulţumesc. Aşa să fie pentru toată lumea: curaj şi lumină!
Silvia spus
Dumnezeu v-a incredintat un dar minunat. Cel al predicarii si raspandirii cuvantului Sau. Predicile dumneavoastra aduc liniste si pace in sufletul meu. Marturisesc ca va ascult cu zambetul pe buze de fiecare data si ca dupa fiecare predica, parca mi se pare ca s-a scurs prea repede timpul in care ati vorbit.
Iubirea dumneavoastra pentru Tatal iese la iveala prin felul in care prezentati Scripturile.
Va multumesc pentru ca sunteti preot si pentru tot ceea ce faceti pentru noi, crestinii!
Laurentiu spus
Şi eu vă mulţumesc pentru aceste cuvinte şi pentru prezenţa pe acest blog şi mai ales pentru că dvs., creştinii, deveniţi pe zi ce trece, tot mai mult, singura mea raţiune de a fi, spre slava lui Dumnezeu.
Shuani spus
“Cand eram copil gandeam ca un copil” gandeam ca preotii sunt un soi de ingeri intrupati ,ca cele simtiri lumesti le sunt straine; apoi in adolescenta am facut cunostinta cu cartile. Mi-amintesc sfarsitul intalnirii cu Julien Sorell petrecut intr-o insorita zi de mai intr-o livada in floare.Am inchis cartea cu mainile reci cu un hau deschis in mintea si sufletul meu. am incercat sa apar cu mintea cu toata fiinta mea imaginea “LOR” a preotilor.Dar ceva, poate bunul simt ,mi-argumenta cele abia descoperite.Si avea dreptate.Totusi, nu puteam lasa lumea in care m-am nascut ,lumea pe care o iubeam, acea imagine perfecta sa devina infernul.Am inceput sa caut si am gasit;raspunsuri.Am batut si mi s-au deschis ,usi..nebanuite usi. Acea traumatica descoperire a avut un sens .Adaugand expierentele traite,la acea “mica “deziluzie,am inceput sa invat despre noi oamenii.Ca exista multi ca J.Sorel ,dar cineva acolo sus ii iubeste ,si ca noi trebuie sa ne rugam pentru preotii nostri.Ei nu sunt un soi de ingeri,sunt oameni.Cand eram copil,mama ne punea in fiecare seara,dupa rugaciunea obisnuita, sa ne rugam pentru preoti. Atunci ,poate dintr-un egoism inconstient sau pentru motivul ca -i credeam un soi de ingeri acea rugaciune mi se parea zadarnica. Multumesc lui Dumnezeu ca ne-a lasat acest mijloc,acest intermediar . Multa lumina si pace! Laudat sa fie Isus si Maria!
Laurentiu spus
Mulţumesc mult pentru această mărturie minunată. Domnul ne deschide mereu ochii minţii şi ai sufletului pentru a creşte în credinţă. Îmi amintesc şi eu de contactul cu opera lui Stendhal sau a lui H. Hesse (Narcis şi Gură de Aur)… Dar mai ales mă uit la mine şi-mi dau seama foarte uşor şi dau mărturie că preoţii nu sunt(em) îngeri.
Domnul să vă bincuvânteze şi să vă răsplătească pentru toate rugăciunile pe care le faceţi pentru preoţi!
Pace şi lumină!
marius spus
Numele meu este Marius,sant asezat la o rascruce de drumuri, cu cat trece timpul realizez ca a alege calea preotiei, este unica sansa de a voi, de a incerca, sa stralucesti ca o stea calauzitoare in acest drum spre eternitate,in acest intuneric propus de societatea actuala si aclamat de majoritate.A voi sa mergi inainte, sa treci peste obstacole , sa vrei sa luminezi calea tuturor care se incred in tine,a vroi sa tii drumul cu orice pret si a nu stinge acea lumina interioara, cred e cea mai tulburatoare si fascinanta misiune propusa de Creator, creaturii.
Laurentiu spus
Marius, mulţumesc pentru împărtăşirea ta şi-l rog pe Domnul să te inspire în tot ceea ce vei face şi vei alege. Duhul Sfânt să fie în inima ta!