Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

De ce sunt preot?

Cine eşti tu preotule, astăzi, în mileniul trei?

Ce vrei să faci pentru aceste vremuri?

Ce trebuie să faci în această lume?

Cine şi de ce te-a pus aici?

***   ***   ***

Ce vrei să te faci când ai să fii mare?! … “Hmm… Preoooot!”…, răsuna cu mult entuziasm!

Îmi amintesc întrebarea asta de când eram mic, foarte mic… dar nu-mi amintesc dacă răspunsul era al meu sau al altcuiva de lângă mine… Nu mai ştiu! Mai ştiu însă că imediat venea o altă întrebare: “Şi de ce vrei tu să te faci preot?”…

Nici răspunsul ăsta nu mi-l amintesc… Nu mai ştiu ce spuneam sau ce se spunea…

Apoi, în timpul seminarului, această întrebare avea zeci de răspunsuri… Parcă era ziua şi răspunsul… Zilnic din ce în ce mai entuziasmat… “De ce mă fac preot?”… Pentru ca să fiu cu oamenii… Pentru ca să-i ajut… Pentru ca să fiu cu Dumnezeu… Pentru ca să mă mântuiesc… Pentru ca să fac bine, mai mult bine… Pentru ca să iubesc… Pentru ca să fiu misionar… Pentru că… Pentru că… habar nu am de ce, pentru că vrea Dumnezeu şi nu sunt suficient de puternic să mă împotrivesc lui… Da, pentru că Dumnezeu şi cu mine avem o afacere… Am devenit afacerea lui Dumnezeu… a investit în mine… Vine curând timpul, ba a şi venit, când vrea să vadă ce profit aduc…

Dar astăzi, astăzi răsună din nou, copleşitor: de ce sunt preot? De ce eşti preot? Pentru cine? Pentru ce? Ce faci? Cum faci?!

Nimic nu e mai trist şi mai periculos decât să nu-ţi găseşti raţiunea şi motivaţia de a fi ceea ce eşti!

Dacă treceţi pe aici, prin această pagină, LĂSAŢI UN MESAJ DESPRE PREOT…PREOŢIE…

Să scrie lumea ce gândeşte despre preot, ce aşteaptă de la un preot, ce-i place şi ce nu-i place la un preot etc. Orice… Orice, pentru că orice gând, idee, cuvânt poate ajuta preotul (pe mine… dar poate şi pe alţii) să-şi înţeleagă preoţia şi, mai ales, să şi-o trăiască.

Aşadar, dacă nu ştiţi cu ce să începeţi, vă puteţi orienta după una sau toate întrebările de mai jos:

Cine e preotul?

Cine ar trebui să fie preotul şi nu e?

De ce există preoţii?

Pentru cine sau pentru ce există preoţii?

Mai este astăzi nevoie de preoţi?

Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)

Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)

Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)

Cum să fie atunci când celebrează?

Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?

Cum să fie atunci când spovedeşte?

etc. etc. etc.

Preotul are mereu ceva de spus lumii sau despre lume, de aceea e bine ca şi lumea să aibă ceva de spus despre el!

146 Răspunsuri to “De ce sunt preot?”

  1. Claudia Stan said

    Ce apreciez cel mai mult la un preot este delicatetea interioara, care da nastere acelei forme de iubire care il face sa se lase deoparte pe el (uneori in mod eroic, dar intr-un eroism discret, neostentativ, inserat aproape imperceptibil in firescul cotidian) pentru a fi alaturi de altii. Preotul e semn concret al iubirii lui Cristos, in toate gesturile, cuvintele si faptele sale. Ca noi toti, preotul va fi judecat, la apusul vietii, dupa iubire (asa cum spune sf. Ioan al Crucii), insa, deoarece multa Iubire i s-a incredintat, multa iubire i se va cere. Un preot bun este acela la vederea caruia primul cuvant care iti vine in minte e acesta: Iubire. Fiindca preotul e un slujitor al iubirii, un marturisitor al iubirii, preotul este, ca alter Christus, Iubirea insasi.

    • Laurentiu said

      Vă sunt recunoscător pentru acest comentariu, după cum recunoscător vă sunt şi pentru cele 15 dialoguri îndrăzneţe din cartea dvs. “De ce sunt preot”… Şi ele mi-au fost punct de inspiraţie în iniţierea acestei pagini: “De ce sunt preot”. Recomand tuturor – preoţi, persoane consacrate sau laici – această carte (http://klaudiastan.wordpress.com/2010/02/12/de-ce-sunt-preot-15-dialoguri-indraznete-propuse-de-claudia-stan/ ).

      Domnul să vă binecuvânteze!

      • Andreea said

        Un preot este acela care asculta vocea Domnului si spune las totul pentru tine. Preoti sunt oameni si este normal ca fiecare alt om sa aiba anumite defecte si calitati, iar acest lucru ar trebui sa ne motiveze sa nu judecam ci doar sa ajutam preoti.Cum ar trebui sa procedeze un preot la spovada, la liturghie…ar trebui sa faca ce ar face Isus.

  2. Ale said

    1. Cine e preotul? E un OM necesar pt toti oamenii ai tuturor timpurilor. Nu ca si in cazul multor altor profesii sau ocupatii.
    2. De ce exista preotii? Pt k Dumnezeu a voit sa existe. Pt k i-a lasat in locul Sau, pt a exista El vizibil prin ei.
    3. Pt cine, pt ce? Pt oameni, in primul rand pt sufletele oamenilor.
    4. Ce asteapta lumea azi de la preot? In primul rand un exemplu de traire crestina. O prezenta vie.
    5. Cel mai mare pacat al preotului este… de a-si parasi turma. De a se parasi si pe sine k preot.
    6. Atunci cand celebreaza… un preot trebuie sa fie “luminos” in gesturi, cuvinte, etc.
    7. Atunci cand predica… sa predice din viata. Sa traiasca ceea ce predica. Sa vorbeasca inimii celor prezenti, pt k stie ce este in inima oamenilor. Cunoaste pe cei care il asculta.
    8. Cand spovedeste – sa fie un medic care studiaza cazul. Un medic iscusit. Care nu se teme sa prescrie un tratament strict daca e nevoie, si care aduce alinare si pace prin sfatul sau.

    “Tii minte, ca orice ai face, oricine ai ajunge, oriunde te va purta viata – PREOT VEI FI JUDECAT!!!”

    • Laurentiu said

      Mulţumesc pentru comentariu şi să ne rugăm Domnului ca să pot atinge cât mai multe din aceste obiective… şi, mai ales, să nu-mi fie prea aspră judecata.
      Domnul să ne binecuvânteze cu harul şi mila sa!

  3. ric said

    preotul e omul ce a ales sa fie preot, adica cel ce nu a ales sa fie inginer, medic, profesor…..sofer, afacerist, bisnitar….etc. e omul ce nu ales sa fie ceva din astea si nici macar nu a ales sa fie sot, familist, tata. Asadar preotul trebuie sa fie preot, chiar daca prin extindere, face cate ceva din toate. Sa ne rugam ca fiecare sa fie preot in virtutea chemarii si a alegerii sale!!!

    • Laurentiu said

      Exact ca la Evanghelie, padre: „Noi am lăsat TOATE şi te-am urmat”, nu?… Şi care ne va fi răsplata?… Totul însutit şi înmiit, nu? … Abia aştept! :)
      Mult spor şi inspiraţie în pastoraţie!

  4. Cornelia said

    Cand am ales sa fac medicina, am facut-o fara sa ma gandesc prea mult..Era ceva
    in mine care parca ma impingea sa fac aceasta alegere…
    Dupa 6 ani de facultate, am inceput sa o practic, sa vad realmente ce inseamna
    acest lucru, zi de zi…

    Si la un moment dat mi-am pus intrebarea: oare as fi putut face si altceva in
    afara de medicina? Dupa un moment de gandire si reflectie am realizat ca…da!
    As fi putut fi economist, avocat sau altceva. As fi putut sa practic si altceva,
    cu grija si responsabilitate… Ce stupoare, nu-i asa?

    M-am gandit cateva zile la lucrul acesta, mereu intrebandu-ma daca acesta este
    realmente destinul meu, sau a fost doar o pasiune de moment, o nebunie, un
    moft…
    Pana intr-o zi, cand am avut cateva experiente deosebite la spital: un pacient
    salvat in ultima clipa, o strangere de mana si un multumesc din tot sufletul
    spus de o bunicuta, cateva interventii operatorii si cativa bolnavi dezorientati
    ajutati de mine…Asta pe scurt (e greu sa explic in cuvinte) si poate fara sa
    spuna mare lucru…
    Dar atunci am inteles ca acesta este cu adevarat drumul meu! As fi putut sa
    practic orice altceva, dar nimic nu as fi facut la fel de bine, la fel de frumos
    ca medicina. Am simtit o daruire deplina, dincolo de oboseala, poate uneori
    nervi si suparare.. Insa toate aceste lucruri mai putin placute le compenseaza
    altele care nu pot fi estimate nicicum, care ma fac sa merg inainte si sa spun;
    da, iubesc oamenii, iubesc ceea ce fac!

    Te inteleg, Laurentiu, daca ai momente cand te intrebi de ce? pentru ce?
    Viata nu e un drum drept, are o multime de cotituri, de intersectii, in care pur
    si simplu te opresti si nu mai stii unde ai ajuns si ce sa faci… Dar
    intotdeauna exista ceva sau cineva (Dumnezeu are grija de asta) care sa-ti arate
    drumul.. Poate fi un lucru, o persoana, o idee…Priveste in inima ta si vei
    gasi acolo raspunsurile..Si ai rabdare.. (“toate la timpul lor” asa mi-a spus o
    data Dumnezeu in biserica)

    Ce este preotia? Intreaba-L pe Cristos…

    Cine ar trebui sa fie preotul? In primul rand…un OM. Sa arate ca este un om ca
    noi toti, nu mai sus, nu mai jos…

    Ce asteapta si ce nu asteapta lumea astazi de la un preot? Pe cati oameni vei
    intreba, atatea raspunsuri diferite vei obtine, pentru ca fiecare vrea ceva
    pentru el insusi si nu in mod general, valabil pentru toti…Si impartindu-se la
    milioane de pareri, devine…relativ. (Si ii dau dreptate lui Einstein ;) )

    Cum sa fie atunci cand predica, cand spovedeste? Lasa-l pe Duhul Sfant sa
    lucreze in aceste momente…Stie mai bine ca tine..

    De ce esti preot? La intrebarea asta iti voi da raspunsul cand te voi cunoaste
    mai bine..

  5. anonim said

    Cine e preotul? Preotul e cel mai mare dar pe care o mama il poate primi de la Dumnezeu.

  6. Alexandra said

    Sunteti preot pentru ca,in primul rand Dumnezeu a voit ca sa veniti ca un miel in mijlocul lupilor,sunteti preot pentru ca v-ati dorit acest lucru toata viata,sunteţi preot pentru ca iubiti poporul lui Dumnezeu, sunteţi preot pentru ca vreti sa il urmati pe Isus, sunteti preot pentru ca vreti sa-i slujiti lui Dumnezeu, sunteti preot pentru ca sa vestiti evanghelia, sunteti preot pentru ca lumea are nevoie de dvs.

    Si eu imi doresc din suflet sa fiu sora!

  7. Laurentiu said

    Să ne rugăm ca preoţii să fie mereu conştienţi de aceste meniri ale lor pe care le-ai enumerat şi totodată să fii şi tu inspirată şi sprijinită de Domnul în calea pe care o vei alege.
    Cel mai important în viaţă nu e să fii preot sau soră. Nu, nici pe departe. Cel mai important e să găseşti calea care te împlineşte şi te mântuieşte. Priveşte mereu spre mântuire şi în funcţie de aceasta să-ţi alege şi drumul.
    Domnul să te lumineze!

  8. Sad Angel said

    Preotul… Preoția… Hm! La un moment dat credeam că oricine poate ajunge preot; credeam “preoția o profesie ca oricare alta”. Dar nu… Chiar dacă “reușesc să treacă” peste cei șapte ani, chiar dacă în ciuda multor “evenimente” mulți rezistă și ajung să fie hirotoniți, se vede clar la mulți că “preoția nu e o profesie ca oricare alta”. Mai mult, NU E O PROFESIE. Nu ajunge să fii sfințit (deși bag de seamă că sfințirea aduce cu sine multe) ca să te numești preot.
    Cum gândesc eu: preotul se implică în viața comunității (chiar și cei care nu au misiunea propriu-zisă de pastorație – in activitatea lor, trebuie ca trăiesc într-un fel de comunitate), face parte din ea, e pregătit să înfrunte nemulțumiri, să ia parte la bucurii, să fie statornic și conștient de greșeli. Uneori înțeleg că este greu ca un preot să se împartă, să mulțumească pe toată lumea; este o ființă umană; cu toate acestea, a primit un dar, are un har deosebit. Este diferit de un om oarecare și trebuie să se străduiască cu toate forțele sale naturale și supranaturale să facă ce este cel mai bine. Ar spune mulți: “preoții…sunt și ei oameni…” Da, sunt oameni, și au nevoie de cele necesare oamenilor ca să trăiască, sunt oameni și au sentimente de toate felurile, sunt oameni… muritori. Dar NU, nu sunt orice fel de oameni, nu au voie să fie slabi în vocația lor, nu au voie să fie părtinitori, nu au voie să creeze iluzii.
    Un preot e un om special. E un alt fel de om. Spuneam, chiar dacă mulți ajung ziua sfințirii, nu sunt toți potriviți pentru asta. Văd destui care dezamăgesc și care sunt dezamăgiți de alegerea făcută. Văd și aud cum predică, cât de puțin se pregătesc pentru a predica, cât de puțin le pasa de preoția lor.

    Nu condamn, nu am condamnat niciodata, nu sunt in măsură să condamn. Am o deosebită recunștință pentru ceea ce este un preot, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că are grijă de oameni în acest fel. De multe este în stare un preot. Cu multe a fost înzestrat. Trebuie doar să știe că a fost chemat pentru a face lucruri marețe, să aibă încredere în el.

  9. anya said

    Mi-e greu sa ma decid asupra unui singur aspect care sa defineasca preotul sau preotia…as incepe totusi sa relationez preotul si preotia cu termenii IUBIRE, DARUIRE si INCREDERE. In mod sigur lista trebuie sa continue, dar vreau sa ma limitez la ceea ce eu consider vital pentru “o cariera de succes”. Si totusi, as adauga si DISPONIBILITATEA…Voi, preotii, existati pentru ca noi,laicii, avem nevoie de voi! Pentru ca Dumnezeu sau poate voi insiva ati ales aceasta forma de a aduce alinare si pentru ca ati gasit forta sa le oferiti si altora un zambet, o incurajare, o indrumare sau, daca e cazul, chiar o mustrare celor ce au nevoie. Iar pentru a face toate acestea e nevoie de multa iubire si de daruire. Desigur- nu uitam ca si preotii sunt oameni, oameni ca si noi…cu slabiciuni, cu defecte, cu incertitudini si cu probleme. Nu le putem cere sa fie disponibili 24 din 24, dar le cerem sa fie…superiori. Au voie sa aiba slabiciuni si indoieli, dar nu cand e vorba “de domeniul lor”. Eu ma intreb:daca nici ei nu stiu, cum pot sa imi ceara mie sa stiu…? Daca ei se tem,si nu au raspunsul corect, eu de ce as avea incredere…? Preotul nu trebuie sa lase loc de indoiala, pentru ca noi, laicii avem incredere in ei! Preotul este persoana careia eu ii acord cea mai mare incredere (uneori poate fara sa o cunosc), dar si persoana care ma poate dezamagi cel mai profund-prin cuvinte, gesturi,atitudini sau poate tocmai prin necuvinte (caci si acestea dor). Tocmai pentru ca el trebuie sa fie un model, si asteptarile mele sunt mai multe!
    Cum sa fie preotul cand predica…?–La fel cum este in viata de zi cu zi-deschis, increzator.Chiar daca jumatate de biserica doarme, in mod sigur se vor gasi cateva persone in cealata jumatate care sa vibreze la ceea ce predicati.Roadele se vad intotdeauna mai tarziu!
    La spovada…aici e mai greu…si difera de la caz la caz…important e sa va ascultai inima si pe Duhul Sfant in acel moment.
    Cred ca aveti o misiune frumoasa(dar si grea)si merita sa lupti in fiecare zi pentru a vedea roadele ei!!!
    Sa va dea Doamne Doamne lumina si putere sa urmati aceasta cale!!!

  10. Alexandra said

    “Daca-l cauti pe Dumnezeu inseamna ca Dumnezeu te-a cautat si nu te mira daca el,Dumnezeu fiind,te-a gasit inainte ca tu sa-l fi gasit.”

    • Laurentiu said

      … a spus Vladimir Ghika, omul pentru a cărui beatificare suntem chemaţi să ne rugăm… Dar mai ales omul la a cărui credinţă suntem chemaţi să privim şi să o imităm!

  11. ipu said

    Eu zic ca preotul e cel mai bine descris de Chilian în melodia “Ca-n viata”…

    (Pentru cei care nu o pot asculta:
    “Popii au conturi in banca
    Cerurile nu-i incap
    Oficiaza cununia intre Dumnezeu si Drac..
    Ca in viata
    Nu ne mai boteaza pruncii,
    Mortu-n casa ti-a ramas daca,
    Nu le bagi degraba in sutana un plic gras,
    Ca in viata,
    Popii umbla cu masina pe cand tu, un biet magar
    Astepti, binecuvantarea intr-o balta pe trotuar
    Ca in viata..
    Putini au ramas cu harul, de-a ti-l da pe Dumnezeu
    Atunci cand, te rupe viata alinarea imi vine greu
    Ca in viata.
    Dumnezeu e pus la banca ,sta in cont bine pazit
    Popii nu mai fac vecernii fac biserici pe profit..
    Ca in viata,,
    Dumnezeul lor e banul care fiul a tradat
    Au vandut pana si taina.. popo, popo ochi de drac
    Ca in viata..
    Au ramas parinti cucernici
    Prea putini si prea ades ei
    Le-ai sfaramat altarul doamne lacrimi au curs.
    Ca in viata.
    In biserica din suflet
    Unde fug cand e prea greu,
    Or sa puna guvernantii impozit pe Dumnezeu..
    Ca in viata.
    Uite are popa vila, are barca cu motor
    A uitat ce e umilinta, raiul sta in curtea lor,
    Ca in viata.
    Nu le mai ajung argintii,
    Pretul vanzarii a crescut
    Se ineaca-n lacrimi sfintii ne intoarcem la inceput,
    Ca in viata,
    Plange sus in cer Maria,
    Lacrimi pe icoana noastra
    Se mai nasc minuni pe lume,
    Cine sa le impartaseasca,
    Ca in viata..
    Se inchide altarul in suflet, ramai incuiat pe afara,
    Numai da nimeni lumina,Doamne pentru a cata oara?
    Ca in viata ..
    Fariseii râd in strana,
    Lumina-i franta pe cruce
    Sub un munte de pacate,
    Doamne cum de mai poti duce?!
    Ca in viata,
    Sta Andrei privind prin geamuri
    Colorate-n voronet noi ne, cumparam iertarea…
    Doamne toate au un pret?!
    Ca in viata…ca in viata…”)

    Asadar, asta e preotul cu care ma intalnesc zi de zi pe strada, la biserica sau pe langa biserica!… Poate nu toti, dar cei mai multi… aproape toti…

    • Laurentiu said

      Nu e prima dată când mi-e dat să ascult cântecul acesta şi să mi se sugereze: “uite, cam aceştia sunt preoţii! Acum ce mai zici?”

      Simt că este timpul potrivit să încerc un comentariu – nu o explicaţie, pentru că nu am pretenţia şi poate nici capacitatea de a fi “avocatul diavolului” (dacă tot se spune în cântec că oficiem cununia dintre Dumnezeu şi drac!). În plus, nu intenţionez să fac o “analiză pe text” a acestor versuri de o mare valoare literară (ironie accentuată!), ci va vorbi vocea scurtei mele experienţe ca preot, dar şi experienţa celor 11 ani de seminar în care am avut onoarea, dar şi dezamăgirea să întâlnesc preoţi din cei mai diferiţi… Voi vorbi aşadar, de preoţi, “buni” şi “răi”: aşa cum îi judecaţi şi împărţiţi voi – cei din afară.

      Trebuie să recunosc că acest cântec creează foarte bine aparenţa unei evidenţe; există într-adevăr preoţi cu bani, preoţi care fac toate cele amintite mai sus, dar oare acesta e preotul? Asta e tot? Are “popa vilă, are barcă cu motor…raiul e în curtea lor”… Asta au şi cei mai buni dintre oameni, si cei slabi, si cei puternici, şi fariseii… Mulţi… E o nedreptate să folosim acest criteriu ca definitoriu pentru preoţi. Alte lucruri caracterizează un preot: viaţa lui care nu seamănă nici pe departe cu viaţa nici unuia dintre cei “din afară”, preocupările de fiecare clipă. Zi şi noapte el este Preot, nu prin ceea ce ARE, ci prin ceea ce este şi face în fiecare moment.

      Cu toate acestea ferice de omul care vede preotul dincolo de toate lucrurile astea. Ferice de omul care vede Preotul ca pe un Om care încearcă din răsputeri să fie mai mult decât atât… să-şi înfrângă pornirile “omeneşti”, normale pentru voi, dar interzise pentru noi: invidia, gelozia, neputinţa de a face mai mult pentru mai mulţi, oboseala, luxul de a avea o zi, măcar o zi liberă! – toate acestea sunt tabu pentru preoţi. “Cum ar putea fi un preot invidios, avar, liber?? Cum ar putea fi el OM ca restul oamenilor?! El e preot!” se gândeşte adesea…

      … Ferice de omul care vede preotul ca pe fratele lui, ca pe semenul lui, ca pe un Om care încearcă din răsputeri să fie mai mult decât atât…. care-i înţelege lupta şi drama.

      Şi e tragic să vrei să-ţi depăşeşti condiţia umana! E o luptă absurdă, sisifică…

      Şi da, unii dintre noi cedează! Nu e uşor, să ai putere şi bani şi să nu-ţi facă cu ochiul. Nu e uşor să rezişti tentaţiilor lumeşti… nu toţi suntem eroi! Nu toţi suntem sfinţi! Dar absolut toţi am luptat la un moment dat, am încercat să fim mai mult decât suntem, mai buni, mai mult decât oameni ca voi…

      Unii cedează mai repede, alţii mai târziu, cei rari nu cedează…

      Câte ştiţi dvs. despre o viaţă de preot trăită într-o viaţă de om, într-un trup?! Poate în preot vedeţi doar un om care nu are grija zilei de mâine. Dar oare chiar nu o are?! Oare nu suferă el când cel sărac vine să-i ceară ajutorul sau ceva de mâncare şi se vede neputincios? Oare nu deseori plângem seara când ştim că nu am făcut suficient bine?! Când poate de pe uşa casei noastre parohiale a ieşit un om plângând pentru că nu i-am găsit toate răspunsurile?!

      Voi cei “din afara” vedeţi doar “ce se vede” şi credeţi ca nu e nimic dincolo.. Nimic mai mult decât evidentul, nimic ascuns, nimic profund… ca si cum preoţii nu ar fi fiinţe ca voi, oameni complecşi… cu bune şi rele. Când aţi întrebat ultima dată un preot: “Cum te simţi, părinte?”… Când aţi stat lângă un preot pentru el, nu pentru voi şi nevoile voastre? Când aţi avut răbdarea, interesul să simţiţi şi nevoile lui?

      Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini un crucifix sau priveşte fix icoana Mariei…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape? L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile breviarului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu, căutând ceva, orice ca să nu mai fie singur?

      Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unui dureri ce i se împărtăşea? Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile, când mamele îşi îngroapă fii sfâşiate de durere şi-l întreabă “De ce? De ce, părinte, de ce?”

      Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu poţi face?

      Dar în confesional, la scaunul de spovadă, aţi intrat vreodată? Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala din confesional, când omul vine să-şi lase păcatele? Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă?

      Aţi adunat vreodată lacrimile unui preot ce s-a îndrăgostit? Sau ale unui preot de care altele s-au îndrăgostit şi se simte neputincios? Aţi privit vreodată un preot îndrăgostit? I-aţi privit ochii înlăcrimaţi? Ştiţi voi ce rugăciuni îi adresează el lui Dumnezeu? Ce-i cere? Aveţi idee?

      Aţi transpirat vreodată la amvon predicând? Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi? Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă? Pasiunea lui? Iubirea lui? Puterea lui?

      Ştiţi voi se întâmplă acolo cu adevărat ca apoi să judecaţi?

      Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte, şi care, deşi e pe moarte, îţi zâmbeşte cu linişte? Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.

      Aşadar, cine e preotul? Cine se încumetă să spună că ştie totul despre el?

      Cum spuneam, versurile cântecului sunt pentru cei care nu văd “dincolo” de aparenţe, pentru cei superficiali. Dar şi mai rău, pentru cei care judecă… convinşi fiind că au această autoritate. De unde?? De unde vă luaţi legitimitatea judecăţii? Cine-i fără de păcat?

      Domnul să ne ierte şi să ne binecuvânteze pe toţi!

      • Cosmin said

        În primul rând, felicitări pentru subiectul abordat! Pentru omul zilelor noastre referinţa la preot face un lung drum de la indiferenţă la profund respect şi sinceră admiraţie, de la nepăsare faţă de omul-preot la umilinţa născândă în faţa minunilor îndeplinite prin harul lui Dumnezeu prin acelaşi om-preot!
        Nu pot fi de acord cu ceea ce Ipu a afirmat cu privire la preoţi, deşi îi respect punctul de vedere. Aşa cum bine ai scos în evidenţă, părinte, umanul din preot este de cele mai multe ori lăsat în umbra imaginii despre preoţi pe care fiecare şi-o formează în lumina experienţelor trăite…
        Oricât de mult am vrea, poate, să împovărăm misiunea preotului în lumea contemporană, aceea de a fi “sare şi lumina”, misiune şi aşa dificilă datorită împietririi de care dăm dovadă, trebuie să recunoaştem că lupta pe care o dă fiecare trebuie să fie asemănătoare cu cea a preotului. Nu doar preotul trebuie să fie mai bun, mai atent… Nu doar preotul are o listă imensă a lucrurilor interzise în virtutea faptului că este preot, ci fiecare dintre noi se regăseşte mereu în faţa aceleaşi liste. Diferenţa stă în faptul că suntem de atâtea ori atât de indulgenţi cu noi înşine, încât ne simţim obligaţi să compensăm îndulgenţa noastră prin asprimea cu care judecăm pe ceilalţi.
        Referinţa la preot străbate un drum lung… Să ne ajute bunul Dumnezeu să putem străbate acest drum până la capăt pentru a putea vedea în omul din preot lucrarea lui Dumnezeu în lume!

      • Laurentiu said

        Mulţumesc mult, Cosmin, pentru prezenţă şi pentru gândurile tale.

        Fiecare ne străbatem drumul sprând să ajungem la fericire, la mântuirea sufletului. Domnul să-şi întindă mâna ocrotitoare şi privirea blândă spre noi şi să binecuvânteze paşii noştri, indiferent de calea pe care mergem.

        Să avem un drum lin spre Dumnezeu şi spre celălalt!

      • Ale said

        Daca voi merge vreodata in China si primii 50 de chinezi pe care ii voi intalni vor fi betivi – asta nu va insemna ca toti chinezii sunt asa. Totusi, e vorba de… peste 1,3 miliard de persoane!!!…
        Printre ei voi intalni si oameni extraordinari, prietenosi, intelegatori, sesnibili. Mai asemanatori sau mai diferiti chiar si intre ei, cetateni ai aceleaisi tari. Probabil nu voi intelege niciodata perfect mentalitatea lor pentru ca e vorba de o alta natie, alte traditii, alta gandire, alta istore. Dar asta nu inseamna ca eu – om ca toti oamenii – voi fi in masura sa-i judec sau sa-i condamn. Sa-i cataloghez sau sa-i stampilez pe frunte: valid/invalid.
        Insa voi putea alege cu cine sa mentin o relatie de prietenie, cu cine voi putea comunica, de cine sa ma apropii, sau sa ma indepartez, etc.

        Sa nu cautam ceea ce ne dezbina. Ci sa cautam ceea ce ne uneste.

      • Laurentiu said

        Scriptura este cea care a vorbit înainte de noi şi vocea ei va răsuna şi după noi, căci este Cuvântul veşnic:

        “nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi şi peste vii. Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău sau de ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Într-adevăr, toţi ne vom prezenta la judecata lui Dumnezeu, căci este scris:“Viu sunt eu, spune Domnul: în faţa mea se va pleca tot genunchiul şi orice limbă îl va preamări pe Dumnezeu”.
        Aşadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu. Deci, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama să nu puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau de scandal” (Scriscoarea sfântului apostol Paul către Romani, 14, 7-13)!

        Cuvântul Domnlui!

      • Raluca A. said

        V-am citit raspunsul la acuzele pe care cantecul le aduce la adresa preotilor si mi-au dat lacrimile. Cred ca si eu am cazut adesea in pacatul de a judeca preotii. Sever. Foarte sever. Dar stiti la ce ma gandesc, Parinte? Bucurati-va ca Dumnezeu nu gandeste si nu simte ca noi. Sunt sigura ca El, in toata bunatatea Sa nemasurata, va iarta pentru pacate pentru care noi va punem la zid.
        Va felicit si pentru subiectele pe care le abordati pe acest blog (pe care recent l-am descoperit) si pentru multe dintre predicile dvs. care m-au facut sa imi pun semne de intrebare cu privire la anumite lucruri din viata mea. Nu stiu daca va multumeste raspunsul meu, dar prin simplul fapt ca sunteti atat de preocupat sa fiti un preot bun- CHIAR SUNTETI un preot bun. Si va doresc din toata inima sa fiti printre cei rari care nu cedeaza niciodata. Si chiar daca noi nu stim cat va rugati, cat plangeti si cat de greu va este in momentele de singuratate sau cand va simtiti neputincios in fata durerii omenesti, Dumnezeu stie toate acestea. El este singurul care va poate intelege si sunt sigura ca El nu are un profil standard al “preotului bun” in functie de care va judeca si va imparte in “buni” si “rai”. Asta o facem noi, oamenii superficiali si mici la suflet. Imi cer iertare de la dvs. pentru ca imi dau seama ca am jignit un suflet curat si placut lui Dumnezeu atunci cand “am aruncat cu pietre” in preoti, judecandu-i cu asprime de multe ori.

      • Laurentiu said

        Lăudat să fie Isus!
        Multumesc mult pentru randurile sincere si pentru timpul acordat.
        Cel mai mult ma bucur atunci cand gandurile si cuvintele mele ajung cum trebuie la destinatar. Cred ca e foarte greu sa reusesti sa transmiti intocmai mesajul pe care il gandesti. Este insa, in egala masura, atat meritul transmitatorului cat si al receptorului, atunci cand acest lucru se intampla.
        Va multumesc asadar, inca o data, pentru «deschidere» si sper sa reveniti pe blog si sa-l gasiti in continuare util.
        Cat despre iertare… si eu sunt sigur ca Dumnezeu, in toata bunatatea lui «nu va pune la zid» nici pe dvs. pentru aceste “ne-intelegeri”.
        Dumnezeu sa va binecuvanteze !

      • Monica Mihai said

        Este un raspuns prea profund pe care l-ati dat si care poate sa ne puna in situatia de a ne gandi de cate ori nu am condamnat pe nedrept!! Multumim pentru aceste ganduri!! Intradevar,de cate ori nu ne este mai usor sa judecam pe cel de langa noi,sa il punem la zid si noi sa ne continuam fericiti drumul,fara sa stim ce se afla in sufletul celuilalt…Va doresc tot ce este mai frumos,sa strabateti drumul pe care il aveti de parcurs mereu cu zambetul pe buze si cu aceeasi credinta pe care o construiti zi de zi!!!

      • Laurentiu said

        Mulţumesc mult pentru aceste gânduri şi pentru cântecul atât de expresiv pentru fiecare preot. Domnul să ne ţină aproape, uniţi în rugăciune. Domnul să vegheze asupra paşilor noştri, preoţi sau laici, pentru a fi întotdeauna sarea pământului şi lumina lumii. Şi, mai ales, Domnul Isus să ne ţină departe de orice judecată: nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, ne spune Domnul.
        Dumnezeu să te binecuvânteze cu toate harurile de care ai nevoie!

      • anonim said

        Domnul sa va binecuvanteze si sa va tine strans la pieptul Sau.
        Lauda, cinste, marire, glorie Dumnezeului nostru pentru toti fii Sai iubiti pe care i-a ales si i-a chemat.
        Cu multa pretuire,
        C.

  12. Cea mai frumoasa definire a preotului am gasit-o la Nietzsche…”Preotul este si ramane o jertfa omeneasca…” – Stiinta voioasa

  13. [...] captat atenţia? Citiţi întreaga postare aici şi citiţi-l mai des pe pr. Laurenţiu pe blogul său. Sunt poveşti despre viaţă şi despre [...]

    • Laurentiu said

      Vă mulţumesc din inimă pentru cuvintele MARI pe care mi le-aţi adresat.

      Domnul să ne ajute şi să ne lumineze să facem totul spre slava sa şi mântuirea sufletelor.

  14. cristina said

    Dar de preoti care din putinul lor (sau poate din “averea” lor) stiu sa ofere si celorlalti ati auzit? Eu cunosc multi. Dar nu ajutorul material e cel mai important… Am putea trai si fara… sau mai bine zis…are Dumnezeu grija…iti trimite alti binefacatori!:-) Insa preotul poate oferi ceva ce numai el poate sa ofere: Iertarea lui Dumnezeu. Ferice de omul care are un prieten preot…cu care poate sa discute toate problemele lui… care sa-i cunoasca viata, ranile, interiorul ,in fata caruia se poate deschide si prin el sa dobandeasca raspunsuri la intrebari, pace, iertare. Credeti-ma… e mare lucru… Eu am crescut intr-un astfel de mediu… aveam cel putin 3 preoti cu care puteam face acest lucru insa de ceva vreme sunt departe… fizic dar ma doare sa recunosc ca si spiritual sunt departe tocmai pentru ca nu am cui ma deschide… Iata cine este preotul…

    • Laurentiu said

      Fie ca Domnul să se îndure de fiecare dintre noi şi să ne ajute să parcurgem drumuri pe care să ajungem la prietenii noştri, să-i (re)găsim, sau prin care să devenim prieteni pentru cei care au nevoie de noi!

  15. anam said

    “Aţi adunat vreodată lacrimile unui preot ce s-a îndrăgostit? Sau ale unui preot de care altele s-au îndrăgostit şi se simte neputincios? Aţi privit vreodată un preot îndrăgostit? I-aţi privit ochii înlăcrimaţi? Ştiţi voi ce rugăciuni îi adresează el lui Dumnezeu? Ce-i cere? Aveţi idee?”

    Biserica invata ca celibatul nu este ceva impus preotilor ci ca Biserica isi alege in mod traditional preotii din randul barbatilor care au hotarat sa-si traiasca viata in celibat.

    Deci pentru amatorii de filme cu preoti indragostiti gen Pasarea Spin, e teribil de induiosator sa vezi lacrimile unui preot indragostit insa in mod normal la fel de tare ar trebui sa induioseze (si nu cred ca se va intampla) si lacrimile mele de femeie maritata care m-am indragostit de un coleg de birou, sau si mai induiosator cand un bun prieten de-al sotului imi spune ca s-a indragostit de mine eu ridic neputincioasa din umeri….V-ati induiosat? Nu prea cred.

    Deci – indragostirea pe langa un impuls hormonal este o chestiune de vointa care cu credinta, rugaciune si vointa poate fi controlata.
    Iar femeilor care se indragostesc de preot li se poate explica ca de fapt nu barbatul le atrage ci mai mult faptul ca este “fructul oprit”, caci daca ar fi iubire de Cristos mai presus de orice – il poti iubi pe preot fara sa te indragostesti de el (asa cum imi iubesc eu confesorul-il iubesc din toata inima si totusi nu sunt indragostita de el).
    Laudat sa fie Isus!

    • Sad Angel said

      No comment! Doar aplauze. Bravo!

    • Laurentiu said

      Orice lacrimă, dacă pleacă din suflet şi e privită cu suflet, înduioşează…

      Şi lacrimile unui preot, şi lacrimile unei mame sau soţii, şi ridicatul neputincios din umeri in fata unor situaţii dificile… toate vorbesc despre aceeaşi realitate: harurile lui Dumnezeu si sacramentele (fie al casatoriei, fie al preotiei) nu distrug, nu anulează conditia umana… Rămânem oameni, rămâneţi oameni… Luptăm continuu să ne depăşim condiţia umană…
      Şi e tragic să vrei să-ţi depăşeşti condiţia umana…e o luptă continuă… O luptă în care se ajunge deseori la lacrimi!

      De aceea e necesar să ne rugăm mai mult, să ne rugăm unii pentru alţii!

      Har şi binecuvântare de la Domnul!

    • Un zambet said

      Buna seara! Doamna, oare ceea ce ati scris nu este o dovada a faptului ca ceea ce pretindeti nu aplicati chiar d-voastra? Am o curiozitate: ati vorbit vreodata cu un preot indragostit? Ati vazut vreodata lacrimile unui preot indragostit –NU din filmul Pasarea Spin, ci ale unui preot real- ? Daca traiti experienta pe care ati impartasit-o mai sus, atunci sunteti capabila sa intelegeti cum este…dar sa trecem si ceva mai departe….Ati vorbit vreodata cu un preot care a trecut de faza de „indragostire” si a ajuns la cea de „iubire”? Si constient fiind de ceea ce este si de ceea ce a ales, ati simtit vreodata zbuciumul si durerea din sufletul sau?[sa stiti ca nu este un zbucium pentru faptul ca regreta alegerea de celibat...nu-nu...]
      Vedeti d-voastra, noi, oamenii, avem tendinta de a trece totul prin prisma experientelor noastre, nefiind constienti ca fiecare experienta are partea ei de unicitate. Pentru a putea simti ce simte celalalt, trebuie sa exista empatie, bunavointa, deschidere….Vorbesc acum in numele meu si va spun ca citind ceea ce ati scris cu privire la situatia de a fi casatorita si indragostita in acelasi timp de un coleg de birou, punandu-ma in situatia d-voastra, am simtit o tristete profunda…si da! M-am induiosat…
      Cand se lasa condus de ratiune si de „daca mie nu mi se acorda credit, de ce as acorda altora?!” omul pune un zavor imens vocii sufletului… Poate ca asta este modalitatea noastra de autoaparare. Nu stiu…
      Cat despre faptul ca :” Iar femeilor care se indragostesc de preot li se poate explica ca de fapt nu barbatul le atrage ci mai mult faptul ca este “fructul oprit””, cred ca… gresiti generalizand. O femeie se poate indragosti de un preot, nu pentru ca este „fructul oprit” sau arata bine ca si barbat, ci pentru omul minunat pe care il descopera in interior….Omul care lupta cu el zilnic, constient fiind ca poate mai mult….Omul care se sacrifica pe el din Iubire pentru Dumnezeu si pentru aproapele (dar nu este un sacrificiu facut obligat, ci voit, cu toata inima, cu toata bucuria, cu toata dragostea!) De omul care este capabil sa asculte fara sa judece, aceasta fiind o consecinta a faptului ca nu se considera autosuficient si atotcunoscator…De omul care traieste Preotia cu adevarat, pentru care egalitatea sa cu cei „din afara” este valabila….De omul care sufera…De omul care spera…. De omul care se lasa a fi un instrument in Mainile Domnului…Vocea Domnului….Iertarea Domnului….Imbratisarea Domnului… Alintul Domnului…..Iubirea Domnului…. De omul pe care il descopera in interior, fara a-l separa de ceea ce este el, si anume Preot…
      Nu voi judeca niciodata un preot care s-a indragostit si nici o femeie care s-a indragostit de un preot… E dureros pentru cei implicati… Dar Stiti, in Sfanta Scriptura nu scrie nicaieri ca Mantuiroul Isus Cristos a fost indragostit…Dar de unde poate sti cineva cu exactitate ce a fost in sufletul Lui cat timp a trait?…
      Ati spus „caci daca ar fi iubire de Cristos mai presus de orice – il poti iubi pe preot fara sa te indragostesti de el” … Uitati, tocmai pentru ca iubirea de Cristos este mai presus de orice, cei doi inteleg realitatea si fiecare continua pe drumul lui… Da, in timp, indragostirea, alimentata de „vointa, rugaciune si credinta” ca „Domnul are planul Lui”, va disparea…Dar timpul nu anuleaza lacrimile si durerea in toata aceasta perioada…
      PREOTUL este OM! Harul pe care il primeste in momentul in care este sfintit nu-i anuleaza umanitatea.
      Preotul consider ca este Omul care poate intelege ca sacrificiul din iubire este de fapt cea mai mare bucurie si ceea ce inseamna cu adevarat fericirea. Este cel care a inteles ca viata lui nu este pentru el, ci pentru cei din jur. Iar aceasta idee este perfect valabila si pentru laici! Si sunt multi care inteleg acest lucru… Consider ca preotul este cel pe care Dumnezeu l-a ales ca intermediar, pentru a raspunde in mod concret problemelor oamenilor, pentru a le oferi iertarea Sa, pentru a le vorbi, pentru a li se Darui, ramanand cu ei in Sf Euharestie…
      Ce ma astept de la un preot? Intalnindu-l, sa simt Iubirea Domnului…
      Ce nu ma astept de la un preot? Sa fie plin de el pentru faptul ca este preot…pentru ca, in fond, nu este meritul lui…Iar un preot ce isi traieste cu adevarat vocatia, este constient de acest lucru 
      Cel mai mare pacat al preotului? Hmmmm, cine poate sti? Ceea ce pentru om este insignifiant, pentru Dumnezeu poate fi foarte imporant; iar ceea ce Domnul considera un nimic, pentru om poate fi un scandal imens… „Cine e fara de pacat sa arunce primul piatra…” Dar, pot spune ca vad cu adevarat pacat, din punctul meu de vedere, amagirea ca „pofta vine mancand”, gand prezent in ziua hirotonirii…vocatia nu este „o incercare”…alegerea vocatiei este cu adevarat o responsabilitate. Dar chiar si acest pacat descinde din umanitate…deci…cel mai mare pacat este….relativ.
      Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice? Consider ca predica este explicarea cuvantului lui Dumnezeu, care, desi vechi de 2000 de ani, este aplicabil in mod concret realitatii actuale…Deci timpul nu L-a invechit, nu L-a degradat, nu L-a lasat uitarii…. Durata predicii nu este imporanta si cred ca nici o anume „tema”…Pana la urma, Duhul Sfant isi face treaba. Dar, intr-o lume in care 24 de ore nu ne mai sunt suficiente, de unde timp pentru Dumnezeu ? Offf, gresim enorm…Pana la urma, la El alergam in toate situatiile dificile…. Si Saracul doreste sa ne ajute sa evitam acele situatii, dar daca pentru noi 30 de minute ascultand o predica déjà ne irita, daca noi consideram ca Poruncile ne ingradesc libertatea si ca preotul vorbeste ca sa nu taca….ma intreb, oare cum simte Cel care ne doreste TOT BINELE toate aceste « rezistente » si indiferente din partea noastra ?…
      DA ! Astazi este mai multa nevoie decat oricand de preoti ! Lumea…se plafoneaza, uita valorile, uita ca viata este un dar care consta in abandonare de sine si deschidere catre cel de langa noi… Uita ce inseamna cu Adevarat Iubirea… 
      Ctind aceasta postare si raspunsurile pe care le oferiti, simt ca sunteti un adevarat un Preot Deosebit ! Lumina, haruri, rabdare, intelepciune, tarie si vointa sa va dea Bunul Dumnezeu, parinte ! Va doresc sa cresteti tot mai mult, caci « intotdeauna putteti mai mult !!! »

      • Laurentiu said

        Cu greu aş putea găsi cuvintele care să acopere vasta gamă a ideilor provocatoare. Vreau doar să vă mulţumesc pentru toate aceste gânduri şi pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceţi pentru preoţi şi pentru cei care sunt în viaţa preoţilor. Cu siguranţă multe din cele ce acum ne sunt enigme şi subiecte greu de pătruns sau înţeles ne vor fi dezlegate de Domnul luminilor.
        Eu un lucru ştiu sigur, ba chiar două: “Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi” (Mt 7,1) şi ceea ce ne spune Apostolul: “Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău (preot sau nu!) sau de ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Într-adevăr, toţi ne vom prezenta la judecata lui Dumnezeu… Fiecare va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu” (Rom 14,10-12)… Puţini sunt cei care ştiu ce e în inima celor îndrăgostiţi, preoţi sau nu; puţini sunt cei care posedă adevărul; puţini sunt cei cărora adevărul le este clar ca în lumina zilei… şi când spun puţini mă gândesc în special la Duhul Sfânt şi la cei (foarte puţini!) pe care el îi alege (preoţi sau laici!) pentru a-i face colaboratori ai adevărului.

        Vă doresc ca împreună, plini de credinţă, să aşteptăm venirea Domnului când toate vor fi pline de lumină. Iar Domnul să vă copleşească inima cu toate darurile pe care le-aţi implorat pentru mine.
        Domnul să ne dăruiască preoţi buni şi sfinţi, păstori după inima sa!

        Vă mulţumesc din inimă!

  16. Istoc Alexandra said

    Tu esti preot în veac

    Preot în veac esti tu, preot în veac
    În suflet ai primit un dar nespus
    Acum esti alt Isus pãrintelui supus
    Preot în veac esti tu, preot în veac.

    Preot în veac esti tu, preot în veac
    Cuvântul întrupat în noi îl tin
    Când vine pe altar sã sufere calvar
    Preot în veac esti tu, preot în veac.

    Preot în veac esti tu, preot în veac
    Pe buze vesnic ai cuvânt Dumnezeesc
    Nu poti sã nu vorbesti de Cel care-l iubesti
    Preot în veac esti tu, preot în veac.

    Preot în veac esti tu, preot în veac
    Cu suflet iubitor, neobosit
    Dar va veni o zi când te vei odihni
    Preot în veac esti tu, preot în veac.

  17. Adrian G. said

    Preotul – ce ciudăţenie!!!
    Dacă preotul odată vorbeste mai mult de zece minute: e unu cu “barbă”!
    Dacă se grăbeşte: aruncă lucrurile peste tot.
    Dacă îmbracă reverenda: este un demodat.
    Dacă se îmbracă în civil: este prea modern.
    Dacă vizitează credincioşii din parohie: se plimbă peste tot!
    Dacă vizitează familiile: nu e niciodată în casă.
    Dacă rămâne în casă și nu vizitează familiile: iubeşte detaşarea/distanţa.
    Dacă este închis şi rezervat ca și caracter: nu ştie să stea cu lumea.
    Dacă e deschis şi cordial: este privit cu suspiciune: face prea multe confidenţe.
    Dacă la spovadă se grăbeşte: nu e capabil de a asculta.
    Dacă prelungeşte: este interminabil.
    Dacă începe liturghia cu punctualitate: ceasul său este înainte.
    Dacă are o mică întârziere: face lumea să piardă timpul.
    Dacă vorbeşte de oferte sau cere ceva: se gândește doar la bani.
    Dacă înfrumuseţează biserica: cheltuieşte banii fără rost.
    Dacă nu o face: face totul fără gust.
    Dacă este tânăr: nu are experienţă.
    Dacă este în vârstă: este depăşit deja şi nu ştie să se adapteze timpurilor.
    Dacă moare: nu este nimeni care să îl poată înlocui.
    Orice decizie ce ia este mereu cea greșită.
    Preotul e acuzat de a fi de partea celor cu influenţă, putere; în același timp se apelează la el chiar şi pentru cele mai strane lucruri.
    Dacă nu reuşeşte să obţină favoarea care i s-a cerut, dat fiind că nu are putere şi nu e ascultat, e acuzat că nu se interesează de problemele concrete ale oamenilor săi.
    I se cere totul în afară de ceea ce este specific misiunii sale şi pentru care este PREOT:
    – Ajutorul pentru a-şi schimba viaţa;
    – Iertarea pe care o poate obţine în numele lui Cristos;
    – Cuvântul lui Dumnezeu!

    Mulţumesc prietene (SEI UN GRANDE) că m-ai făcut să mă opresc puţin din greul urcuş plin de buturuge ca să privesc şi să mă delectez admirând minunatul peisaj care mă aşteaptă acolo sus. Acum minunat fiind de ce-am contemplat drumul cu siguranță va fi mai entuziast. (…ai înţeles metafora, bănuiesc…)

    Este nevoie de preoţi după inima Domnului (someone like you ;) ), iar Biserica şi lumea astăzi are nevoie de mărturia unei vieţi dăruite fără rezerve lui Dumnezeu, de mărturia unei iubiri care să poată face prezentă între oameni Împărăţia lui Dumnezeu.

    Marele Ioan Paul al II – lea, care prin preoţia sa,îndrăgostit fiind a îndrăgostit atâtea suflete de Cristos, contura o fizionomie esenţială a preotului care nu se schimbă (indiferent de schimbările şi transformările de care are parte istoria şi omenirea de-a lungul veacurilor):”PREOTUL DE MÂINE, NU MAI PUŢIN DE CEL DE AZI, VA TREBUI SĂ SE ASEMENE LUI CRISTOS!vocaţia sacerdotală va continua mereu a fi chemarea de a trăi unica şi permanenta preoţie a lui Cristos.”

    Acelaşi iubit Părinte se adresa noilor preoţi, iar ecoul cuvintelor sale pornite din inimă vibrează încă ţi va vibra sper în inimile multora:
    “Lăsaţi-vă afascinaţi de Cristos! Descoperiţi frumuseţea de a îi dărui propria viaţă, pentru a purta fraţilor Evanghelia mântuirii sale. Vocaţia este o aventură care merită trăită până la sfârşit. În răspunsul generos şi plin de perseveranţă la chemarea Domnului stă secretul unei vieţi deplin realizate.”
    Nu vreau să continui şirul definiţiilor privitor la preoţie…, doar o notă: îmi dau seama doar că se mişcă totul în mister, nu se poate altfel, căci prea mare este harul în comparaţie cu persoana în care sălăşluieşte.

    Ce e Preoţia, cum e? Tu o ştii mai bine ca mine, trăind-o pe propria piele….. bănuiesc că te cutremuri uneori gândidu-te, dar trebuie să fie minunat, …. altfel, de ce inima imi bate aşa de tare şi totul se relativează doar să mă gândesc la ea? (i’m waiting for a answer!)
    Uniţi în rugăciune, gând şi inimă…. acelaşi…A.G.

  18. cornelia said

    “Rămânem oameni, rămâneţi oameni… Luptăm continuu să ne depăşim condiţia umană…
    Şi e tragic să vrei să-ţi depăşeşti condiţia umana…e o luptă continuă… O luptă în care se ajunge deseori la lacrimi!”

    De ce sa ne depasim conditia umana? Noi nu stim de multe ori sa fim oameni, dar ne dorim sa fim mai mult decat atat?

    Sa invatam sa fim OAMENI! Nu mai mult, nu mai putin, pentru ca altfel intr-adevar totul devine tragic…
    De ce? Pentru ca nu putem fi decat ceea ce suntem. Si trebuie sa ne acceptam: ce suntem si cum suntem.

  19. Cine e preotul?
    Un om pe care Regele l-a trimis în delegaţie cu misiunea specială de a I se pregăti vizita.

    Cine ar trebui să fie preotul şi nu e?
    Propovăduitor în Cetatea Oamenilor, despre Cetatea lui Dumnezeu.

    De ce există preoţii?
    Din cauza păcatelor. Înainte nu era nevoie de ei.

    Pentru cine sau pentru ce există preoţii?
    Pentru ca neghina să rodească grâu.

    Mai este astăzi nevoie de preoţi?
    Vezi punctul al treilea. Dacă nu mai există boală, nu mai este nici nevoie de doctori.

    Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)
    Să fie în lume. Ca preoţi, vreau să spun. Să fie sarea pământului, să fie fermentul din aluat. S

    Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)
    Să nu confunde învăţătura oamenilor cu învăţătura lui Dumnezeu.

    Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)
    Superbia

    Cum să fie atunci când celebrează?
    Mai conştient de ipostaza sa de alter Christus.

    Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?

    Personal, m-am săturat de predicile blegi, în care a fi creştin înseamnă a lua din când în când ciorăpei pentru copiii nevoiaşi. În peste 90 % din predicile pe care le aud se vorbeşte, cu voce ternă şi în manieră umilă, despre porunca a 11-a, aliniatul 2. Ce-ar fi să împrumute puţin din stilul şi subiectele lui Ilie sau Ioan Botezătorul ?

    Cum să fie atunci când spovedeşte?
    Mai puţin îngăduitor cu păcatul şi mai imaginativ în canonul de pocăinţă, care ar trebui însoţit de îndrumare spirituală. Altfel, se poate ajunge la automatism. Spovada trebuie să fie nu numai validă, ci şi îndreptătoare. Asta, în teorie. În practica din confesional, auzim mereu că trebuie să spunem aceleaşi 3 Tatăl nostru şi 7 Ave Maria. Sau invers.

  20. [...] Alte confesiuni despre vocaţia la preoţia catolică Explore posts in the same categories: Anunţuri [...]

  21. Raul Vasile But said

    Niciodata nu m-am intrebat de ce sunt preot!…Poate pentru ca la astfel de chemari se raspunde doar cu: da, Doamne?
    Din pantecele maicii mele, chemarea aceea tainica m-a chemat si viata mea a devenit parte din Viata Lui, a celui care si-a pus VIATA pret de rascumparare pt. multi!…Sunt nevrednic de chemare? Da! Sunt, dar stiu ca El inca mai are nevoie de mine! Cat m-as bucura sa nu-L dezamagesc!…Doamne, sunt al Tau, fa-ma foc care sa incalzeasca inimi impietrite si reci, ca si din ele sa straluceasca credinta ca aurul!

    In altar

    In altar ma opresc uneori,
    Ametit de tacuta mireasma,
    Ma visez alergand printre flori
    izvorand din petale, aghiasma,

    In altar, doar atunci cand slujesc,
    Viata mea e aprinsa ca jarul,
    In cuvantul rostit ma topesc!
    Soare sunt, miruindu-mi altarul,

    In altar incoltesc ca un bob,
    Nasc si Sange si Trup in rostire,
    Liber sunt. In altar nu sunt rob
    ci stapan peste-a trupului fire…

    In altar parca nici nu sunt eu,
    Ci sunt Glasul Stapanului meu!…(din vol. personal ”Eu inca sunt viu!”, Ed Oastea Domnului, Sibiu, 2007)

    • Laurentiu said

      Vă mulţumesc din inimă pentru frumoasa mărturie. Domnul să ne binecuvânteze cu darurile sale.

      • narcisa said

        buna sunt narcisa as vrea si eu sa imi exprim parerea .eu una nu cred in preoti in icoane etc ci in unicatul si bunul nostru Dumnezeu

      • Laurentiu said

        Dumnezeu te iubeşte aşa cum eşti şi-ţi va arăta calea pe care trebuie să mergi, atât timp cât crezi în El, unicul şi bunul nostru Dumnezeu, singurul Dumnezeu. Domnul să te ajute!

  22. felycuty said

    am sa ti spun si eu parerea sincera si personala,dar incep prin a ti spune alte lucruri pt a ma putea face inteleasa
    eu il port in suflet pe Dumnezeu si incerc pe cat posiblil sa i urmez cuvantul,de religie sunt ortodoxa dar sotul ktolic ,de fel nu fac discriminari…
    “cine e preotul”-un om kre a facut teologia

    “Cine ar trebui să fie preotul şi nu e”? ar trebui sa fie acel kre urmeaza cuvantul Domnului nu cel kre doar face o afacere din a fi preot

    “De ce există preoţii”?pt a provadui pt a te indemna sa urmezi cuvantul Domnului,nu doar k sa vina sa ti sfinteask ksa pt a lua ceva bani….

    Pentru cine sau pentru ce există preoţii?pt noi toti muritorii de rand pt a afla si urma scriptura.asa ar fi normal insa in zilele noastre…

    Mai este astăzi nevoie de preoţi?da sigur,insa de aceia kre urmeaza cuvantul Domnului nu cei kre una spun si alta fac

    Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)sa creada n ceea ce spune

    Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)sa fure mai putin sau chiar deloc ;)

    Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)te jupoaie de bani la inmormantari nunti botezuri…

    Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?
    sa vina din suflet ceea ce face nu k o poezie nvatata pe de rost

    Cum să fie atunci când spovedeşte?
    sa fie sincer sa fie ntelegator nu doar sa treak asa k prin ploaie pt a venii urmatorul…

    ti am dat niste raspunsuri la unele din intrebari,eu nu includ toti preoti n aceste raspunsuri insa din pakate in zilele noastre si la criza din romania sa km uitat cuvantul Domnului preotii lasa de dorit…
    eu obijnuiam sa ma duc la slujbe pana duminek de duminek insa asta pana ntro perioada cand m am saturat sa aud barfa tatelor .. aici tot preotul e vinovat k nu se face ascultat…

  23. [...] DE CE SUNT PREOT? [...]

  24. Pr Timotei said

    Ar fi frumos sa urmam exemplul lui Gabriel Bunghe!

  25. iulia said

    sunt studenta la psihologie si fac o cercetare la care am nevoie de preoti, as vrea sa stiu daca ati vrea sa fiti unul dintre subiectii mei. pentru mai multe detalii, puteti sa-mi scrieti la adresa de e-mail iulia_h13@yahoo.com

  26. Bogdan said

    Cateva intrebari si raspunsuri

    Pentru un preot pe nume Laurentiu

    Cine e preotul?

    Preotul este Imaginea Lui Cristos Inviat. Este o Icoana Vie a Dumnezeirii. Este un slujitor din Iubire,este un martir al Cerului,este un apostol si un marturisitor.
    Acesta este adevaratul preot.

    De ce exista preotii? Pentru ce si pentru cine?

    Preotii exista pentru a fi…pentru a fi Iubire. Pentru cine ? Pentru toti oamenii de bunavointa.

    Mai este astazi nevoie de preoti?

    Astazi exista de nevoie de preoti(adevarati),mai mult ca niciodata. De ce ? Pentru ca oamenii si lumea in general si-au pierdut busola. Alearga dupa fantasme,traiesc in iluzii,dispretuiesc frumosul,urasc Dragostea. Oamenii au uitat de Dumnezeu. Ei nu-L doresc in vietile lor,si astfel nu-L cauta,si necautandu-l,nu-L pot gasi;
    negasindu-L,nu-l pot iubi,si neiubindu-L,vor continua sa traiasca in pacat…

    „Doamne,ajuta inimii mele sa Te doreasca,
    Dorindu-te sa Te caute,
    Cautandu-Te sa te gaseasca,
    Gasindu-Te sa te iubeasca.
    Iubindu-te,sa incetez de a mai pacatui.”
    (Sf.Augustin)

    Ce asteapta astazi lumea de la preoti ?

    Nu stiu exact ce asteapta „lumea”. Stiu insa ce asteapta adevaratii copii ai Lui Dumnezeu de la ei.
    Ei asteapta de la preoti sa-L urmeze pe Cristos. Sa-L iubeasca si sa-L prezinte in fata lumii asa cum Este. Fara imagini distorsionate. Ei vor ca preotii sa le faca cunoscut Adevarul,adica pe Cristos. Vor sa le fie arata adevarata Cale,adevarata Viata,pe Isus Cristos –Dumnezeu-Iubire.

    Ei vor ca preotii sa le vorbeasca oamenilor din inima,nu din carti. Sa citeasca de pe paginile inimilor lor,nu din schite. Sa lacrimeze cand vorbesc de Patimile Lui Isus.

    Copiii Lui Dumnezeu,doresc ca preotii sa fie seriosi,dar nu prea seriosi. Sa aiba simtul umorului,insa sa nu intreaca masura.
    Sa vorbeasca cu inima si sa patrunda in inimile lor,ca sa le asculte cuvantul(nazuintele).

    Care e cel mai mare pacat al preotului ?

    Lipsa Iubirii.

    Cum sa fie atunci cand celebreaza?

    Demni de acel Mare Mister si fara pacate grave pe constiinta.

    Cum sa fie atunci cand predica? Cat sa predice ?
    Despre ce sa predice ?

    Sa fie viu,sa aiba spiritul treaz. Sa predice putin. Cateva cuvinte rostite din inima si pline de afectiune sunt mai folositoare decat multe cuvinte lipsite de intelepciunea inimii.
    Sa predice despre Iubire. Indiferent de Lectura zilei,toata predica trebuie sa se centreze spre Manifestul Iubirii.
    Sa predice despe Ziua apropiata a Venirii Mantuitorului. Sa predice despre Zi si despre Ziua,despre Lumina si pericolul intunericului.

    Cum sa fie atunci cand spovedeste ?

    Sa aiba o voce calda care insipra incredere. Sa incerce sa intre in inima penitentului,sa-l cunoasca.
    Cum altfel ar putea sa-l ajute cu adevarat? Spovezile nu trebuie facute in graba nici macar atunci cand sunt multi credinciosi la rand. Ceea ce este facut in graba este facut prost. Iar nedesavarsirea nu-I este placuta Lui Dumnezeu Cel desavarsit.

    Etc.etc. etcetera…

    Iti multumesc draga Laurentiu pentru aceste intrebari. Prin aceste intrebari,demonstrezi ca iti pasa. Si mai demonstrezi ceva. Ca ai reusit sa-ti indepartezi egoul,si ai devenit prietenul Smereniei.
    Cred ca un preot ar trebui sa fie asemeni tie. Si nu ti-o spun pentru a te lauda,ci pentru a-ti spune ca esti pe Drumul cel bun.
    Cauta sa te desavarsesti in continuare.
    Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu te sustine.

    Te salut !

    Un prieten ramas anonim…

    • Laurentiu said

      Şi eu îţi mulţumesc, dragă prietene rămas anonim. Domnul să te răsplatească pentru fiecare cuvânt şi să împlinească în noi rugăciunea sfântului Augustin (a cărui sărbătoare se apropie): „Doamne,ajuta inimii mele sa Te doreasca,
      Dorindu-te sa Te caute,
      Cautandu-Te sa te gaseasca,
      Gasindu-Te sa te iubeasca.
      Iubindu-te,sa incetez de a mai pacatui”.

  27. paulus said

    Cat ma bucur ca te-am descoperit, vechi prieten.

    • Laurentiu said

      Salutare Paulus. Cred că eşti acel Paul la care mă gândesc eu, căruia îi mai spuneam şi Sergiu. Şi bucuria regăsirii este mai mult decât reciprocă. Sper că eşti bine. Tot prin Bucureşti? (sper să nu fi făcut nicio confuzie! Aştept confirmarea;) )

      • paulus said

        da intradevar sunt Sergiu :)
        Vreau sa te felicit pt acest site.
        Da, tot prin Bucuresti imi pirerd vremea, daca o sa ai ocazia sa ajungi nu ezita sa ma contactezi.

      • Laurentiu said

        Multumesc, Sergiu. Si eu m-as bucura sa te revad. Daca mai vii spre locurile natale, poate treci si prin Iasi. Daca ajung eu prin Bucuresti, te caut cu drag. Tinem aproape!

  28. Anonim said

    Banuiesc fiind preot catolic, poti face o aprofundare a Vechiului chiar si Noului Testament, si vei vedea raspunsurile pe care le cauti, care ies din evidenta de la Mantuitorul.
    Preotul este pastorul turmei, turma fiind condusa catre ”casa”, adica preotul conduce pe asa-zisa turma la Dumnezeu.

    • Laurentiu said

      Într-adevăr, dincolo de orice minte sclipitoare, Sfânta Scriptura este cea care oferă răspunsurile cele mai pertinente. Şi asta nu doar la întrebarea “De ce sunt preot?”, ci la orice întrebare izvorâtă din setea pentru adevăr!

  29. Ioana Alexa said

    Despre iubire…
    Iubirea lui Dumnezeu nu este un sentiment, este mai mult…
    Sentimentul este la periferia vietii omenesti…
    Doresc sa inaintez in aceste meditatii …

    • narcisa said

      daca nu te superi de intrebare cunosc si eu o fata pe nume ioana alexa care a stat in centru de plasament cu mn si vr sa styu daca esty u eu sunt narcisa

  30. manuela said

    Laurentiu, multumesc Domnului pentru ceea ce esti!Preot! Sa te ajute Dumnezeu sa nu incetezi niciodata de a-L cauta si de a te odihni in El, Mantuitorul sufletului tau. Numai bine!

  31. Simona GP said

    „De ce sunt preot?”
    Pentru ca ai avut harul sa simti si apoi sa primesti chemarea lui Dumnezeu. Ai fost ales dintr-o familie care isi traieste credinta ca un model pentru ceilalalti. In acest spirit ai invatat ce este rabdarea, cum sa gestionezi lucruri marunte si mai ales cum sa asculti. Ai imbogatit mai apoi aceste valori cu ajutorul profesorilor care te-au ajutat sa intelegi cum sa transmiti mesajele Sfintei Scripturi. Invataturile lui Isus sunt simple, pline de rutine, blandete dar si exigenta. Pentru aceasta profunzime a cuvintelor, ce nu accepta compromisuri, ai ajuns preot.
    Avem nevoie mai mult ca oricand de preoti si de daruirea lor pentru noi cei multi. Biserica are in structura sa intelepciunea preotilor. Prin simbioza lor, noua ni s-a croit un drum, ne-am creat identitatea de crestin pe care fiecare dintre noi incearca sa o traiasca in iubire mai mult sau mai putin bine.
    Asadar, preotul este cel care ne ajuta sa intelegem eterna ordine a lui Dumnezeu. Nu este simplu sa citesti lecturile din Vechiul si Noul Testament, insa Preotul stie sa le ierarhizese in timp dupa evolutia lor si stie cum sa insiste pe adevaratul mesaj al cuvintelor Sale.
    Preotul trebuie sa faca ceea ce au facut si predecesorii sai: sa citeasca si sa inteleaga Cartile Sfinte si apoi sa se roage impreuna cu enoriasii sai si nu numai cu ei.
    Jertfa de sine a preotului este un dar pentru noi toti si ar trebui sa-i fim recunoscatori in fiecare clipa. De multe ori uitam acest lucru si in valtoarea vremurilor, ii reprosam preotului lucruri si fapte care nu sunt compatibile cu drumul sau. Sunt vorbe fara sens care nu ar trebui sa aiba efect asupra formarii sale. Bisericile noastre au preoti activi, disponibili pentru frumusetea noului si atenti cu evolutiile informationale. Prin rugaciunile lor si prin aducerea aminte de a ne ruga, ei ne ajuta sa ne pastram demnitatea si sa ne traim misiunea noastra pe acest pamant.
    Am vazut de curand o emisiune Tv in care erau omagiati oameni prin a caror meserie au reusit sa faca ceva pentru semenii lor. In emisiune era invitat si un cunoscut medic care acum cativa ani salvase viata unei sotii de preot printr-un transplant de ficat. Moderatorul intreaba, cumva ironic, preotul: ”Ce-ati fi facut parinte numai cu rugaciunile, daca nu era domnul doctor?”. Si preotul a raspuns cu modestie, dar in acelasi timp, recunostinta: ”Dumnezeu lucreaza prin oameni, pentru oameni.” Moderatorul nu a fost convis de aceste cuvinte, de fapt cred ca nu le-a inteles, si a continuat emisiunea elogiind faptele medicului care devenise coplesit si chiar obosit de atatea aprecieri. Medicul facuse ceea ce a invatat sa faca si bucuria lui erau vietile salvate si nu cuvintele acelui moderator. La fel si preotul facuse ce a invatat sa faca dar bucuria lui era ca Dumnezeu i-a ascultat rugaciunile care au ajutat si ele la salvarea acelor vieti.
    Va multumesc parinte .pentru jertfa personala, pentru ca stiti sa ascultati si pentru ca ne ajutati sa deosebim binele de rau si sa intelegem ca prin rugaciuni avem sansa sa nu ne pierdem.
    Va felicit pentru acest blog si va doresc multa sanatate si statornicie in ceea ce faceti.

    • Laurentiu said

      Va multumesc din inima pentru aceste cuvinte si va invit sa intaltam impreuna o rugaciune pentru ca Dumnezeu sa nu inceteze niciodata sa lucreze prin oameni pentru oameni.Domnul sa ne binecuvanteze cu tot darul care vine de sus!

  32. Liv said

    … a fi preot, a fi directorul unei agentii, a fi… ori ce ai vrea sa fii si alegi sa fii, este o alegere! O alegere care trebuie indeplinita cu constiinta si cu multa vointa, dar cel si cel mai important … orice alegere s-ar face in viata trebuie realizata cu coerenta! Iar coerenta la preoti…, este destul de slaba. Ma refer la coerenta intre ceea ce profeseaza, ceea ce predica si ceea ce fac! … sunt foarte de-acord cu ceea ce spunea cineva mai sus “drumul in viata nu este intotdeauna drept”! Iti urez succes si multa bunavointa ca sa poti trece cu bine toate curbele acestui drum; sa poti parcurge cu cat mai multa seninatate hopurile acestui drum!

    • Laurentiu said

      Da, coerenţa este una dintre marile provocării ale vocaţiei alese. Ferice de cel ce reuşeşte să treacă cu bine de toate obstacolele vieţii şi rămâne statornic până la sfârşit. Coerenţa e ţelul celor mari, celor care vor să facă ceva cu viaţa lor, a celor care nu se mulţumesc cu puţin sau cu jumătăţi de măsură. Coerenţa e pentru cei care se trezesc zilnic ca să spună din nou da: da lui Dumnezeu, soţului, soţiei, copiilor, serviciului… Şi nu e uşor să spui Da, dar când spui un Da complet, coerent, trăirile sunt de nedescris! Sunt senzaţii unice! Vă doresc şi-mi doresc şi mie să spunem Da în fiecare dimineaţă…şi dificultăţile hopurilor şi ale curbelor se va transforma în frumuseţile vieţii plănuite de Domnul!
      Vă mulţumesc pentru urări şi Domnul să vă binecuvânteze!

  33. ritabell said

    Părinte, am ajuns pe blogul dvs. din întâmplare. De fapt, căutam altceva. Căutam un maestru spiritual, care să mă ajute să cresc şi să devin o creştină adevărată. Am dorinţa asta cam de zece ani. Există destui care-mi zic că eu, fiind bolnavă (de depresie bipolară), nu am o responsabilitate la fel de mare ca un creştin sănătos. Eu îmi doresc un maestru care să vadă dincolo de boala mea şi sunt sigură că, atunci când cineva va crede în mine, mă voi şi vindeca.
    După părerea mea, preoţii sunt persoane cărora ar trebui să li se ofere destul timp, ca să apuce să se roage şi să înveţe ei înşişi şi pe cei încredinţaţi lor, să fie creştini adevăraţi.
    Există în lume o multitudine de oameni care pur şi simplu nu cunosc iubirea lui Dumnezeu, chiar şi printre creştini. Există oameni care, numai auzind numele lui Isus, se supără. Eu cred că aceşti oameni sunt chiar mai săraci decât săracii lumii a treia. Pentru că, deşi se spune că sărăcia extremă este echivalentă cu a nu avea ce mânca, este mai rău să trăieşti fără a avea conştiinţa de a fi iubit de Dumnezeu.
    Eu personal am devenit catolică practicantă abia în primul an de după absolvirea liceului şi cred că îmi lipsesc foarte mult anii pierduţi. Acum mă întreb şi eu ce aş putea face pentru cei înşelaţi de vocile falşilor profeţi. Pentru că eu însămi sunt slabă şi nesigură. Îmi doresc să-mi depăşesc condiţia, să dau totul pentru Isus şi să lucrez alături de El pentru clădirea încrederii oamenilor în bunătatea lui Dumnezeu, a speranţei minunate care ne-a fost dată şi a iubirii care se dăruieşte pe sine pentru binele celorlalţi. Problema este că, deşi îmi doresc cu ardoare acest lucru, e posibil să rămână o utopie pentru mine. Mă tem prea mult şi nu cred destul…
    Dvs. însă sunteţi sănătos, sunteţi preot, puteţi face ceea ce eu îmi doresc să fac! Profitaţi de acest lucru! Învăţaţi-i pe oameni să îşi amintească de faptul că sunt iubiţi şi să nu se piardă în grijile lumeşti! Creştinismul este ceva dincolo de înţelegerea noastră! Este ieşirea din labirintul problemelor! Este raza de lumină din mijlocul unei lumi aflate în întuneric! Acolo, pe Cruce, se află Cel care ne garantează că toate au sens! Goliţi-vă de dvs. şi lăsaţi-l pe Cristos să vă umple cu apa vie care să se reverse apoi din pieptul dvs. spre viaţa veşnică! Toţi suntem puşi să ne cheltuim energia pe nimicuri şi cel rău ne vinde blasfemii ambalate frumos…Credeţi şi lăsaţi-vă condus de iubirea sfântă, indiferent unde v-ar duce ea! Se poate lupta cu ispitele, şi încă cum! Noi nu ne dăm seama cât de puternici suntem atunci când ne ducem greutăţile unii altora! Trebuie să ne trezim! Trebuie! Lăudat să fie Isus!

    • Laurentiu said

      Lăudat să fie Isus.
      Vă mulţumesc mult pentru cele împărtăşite. Din ceea ce aţi spus sunt convins că, dincolo de orice suferinţă, îl simţiţi pe Dumnezeu aproape şi reuşiţi să-l împărtăşiţi şi altora.
      Aşa cum aţi spus, să ne rugăm să ne dăruiască Dumnezeu timp: timp pentru a ne învăţa pe noi înşine şi apoi pentru a-i învăţa şi pe alţii cum să fie oameni şi apoi creştini adevăraţi!
      Mi-au plăcut enorm aceste cuvinte pe care mi le-aţi spus.: „Dvs. însă sunteţi sănătos, sunteţi preot, puteţi face ceea ce eu îmi doresc să fac! Profitaţi de acest lucru! Învăţaţi-i pe oameni să îşi amintească de faptul că sunt iubiţi şi să nu se piardă în grijile lumeşti! Creştinismul este ceva dincolo de înţelegerea noastră! Este ieşirea din labirintul problemelor! Este raza de lumină din mijlocul unei lumi aflate în întuneric! Acolo, pe Cruce, se află Cel care ne garantează că toate au sens! Goliţi-vă de dvs. şi lăsaţi-l pe Cristos să vă umple cu apa vie care să se reverse apoi din pieptul dvs. spre viaţa veşnică!”
      Şi dvs. sunteţi iubită de Dumnezeu şi el vă va călăuzi paşii şi spre un maestru spiritual de care spuneţi că aveţi nevoie, dar mai ales vă va îndruma spre adevărata împlinire a vieţii personale: unirea cu Dumnezeu. Îl veţi simţi pe el ca pe unicul bine, singura realitate demnă de dorit!
      Dumnezeu să ne călăuzească paşii! Multă putere şi sănătate în noul an!

  34. Ioana Alexa said

    Pensionara, Bucuresti.
    Am trecut prin aceasta pagina si las un mesaj .

    Cine e preotul?
    Preotul este un trimes al Domnului, si ajutor al omului si pentru cel ce-L cauta pe Dumnezeu si pentru cel ce nu-L cunoaste. .

    Cine ar trebui să fie preotul şi nu e?
    Omul din Biserica, adica eu, este o faptura rationala care este purtat de sentiment. Uneri in preot gaseste binele si se ataseaza de el. Omul la varsta pensiei este mai ridat dar poate avea inima tanara si simte cand este marginalizat.
    Un preot poate deveni un prieten ?

    De ce există preoţii?
    Preotii exista pentru ca sunt chemati de Dumnezeu.

    Pentru cine sau pentru ce există preoţii?
    Preotii sunt pentru a vorbi oamenilor si cu oamenii despre Dumnezeu..

    Mai este astăzi nevoie de preoţi?
    DA. Chiar daca 7 miliarde de oameni ar spune nu, si Dumnezeu cheama la preotie, cuvantul lui Dumnezeu conteaza. .

    Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)
    Sa vorbeasca cu oamenii despre Dumnezeu.

    Ce nu aşteaptă lumea de la preot? (ce trebuie să nu facă?)
    Sa fie rau sau dispretuitor cu omul.

    Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)
    Preotul este si el om, nu sunt in masura sa judec preotul.

    Cum să fie atunci când celebrează?
    Precum Isus.
    Sa simti credinta lui.

    Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?
    Sa actualizeze cuvantul la prezent, sa adreseze cuvantul catre oameni si sa dea si solutia in cautare. Isus a vorbit mult in parabole, si asa omul se gasea mai usor in personajele negative decat daca li se spunea direct in fata. Cand omul este certat, el face precum un copil, se inchide in sine. si se obtine contrariul.

    Cum să fie atunci când spovedeşte?
    Unii oameni prefera sa treaca repede peste spovada. Eu as dori un preot permanent in spovada.

    Parinte, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea putere si har imbelsugat, in drumul preotiei. Amin.
    Laudat sa fie Isus Cristos !

    • Laurentiu said

      Vă mulţumesc mult pentru aceste răspunsuri pline de încurajări pentru mine şi pentru toţi confraţii preoţi.
      Avem nevoie de oamenii de lângă noi, avem nevoie să ne simtă şi să le simţim aşteptările, speranţele, problemle…totul.
      Domnul să vă răsplătească tot ceea ce faceţi pentru Biserica sa şi rugăciunile făcute pentru preoţi!

  35. maria said

    Exista un om in orice parohie, un om a carui familie este lumea intreaga; un om pe care il chemi ca martor, ca sfatuitor, sau ca sa-ti fie aproape in toate faptele solemne ale vietii; un om fara de care nu se naste si nu moare nimeni; care ia pe om de la sanul maicii sale si nu-l lasa decat in mormant; un om care binecuvanteaza si sfinteste leaganul, patul conjugal si sicriul. Copiii obisnuiesc sa-l iubeasca si sa-l respecte; chiar necunoscutii il numesc “parinte” al lor. La picioarele lui, crestinii isi fac marturisirile cele mai ascunse si varsa lacrimile cele mai tainice. El vede si mangaie toate neajunsurile sufletului si trupului, vede, rand pe rand, si pe bogat si pe sarac batand la poarta sa: bogatul ca sa depuna milostenia sa in taina, saracul pentru a o primi fara sa roseasca de rusine. Omul acesta nu tine de un rang social, ci de toate clasele, deopotriva. In sfarsit, un om care stie tot, are dreptul de a spune totul si al carui cuvant cade de sus asupra inimilor, avand autoritatea unei misiuni dumnezeiesti si porunca unei credinte desavarsite: PREOTUL! … Mult har si tarie, voua, preotilor! Laudat sa fie Isus!

    • Laurentiu said

      Îmi este greu să găsesc cuvintele potrivite care să poată continua această revelare a legăturii omului cu preotul şi a preotului cu oamenii. Misiunea noastră e strâns legată de viaţa omului în fiecare clipă a sa. Misiunea noastră ne poartă în contact cu toţi oamenii: săraci sau bogaţi, sănătoşi sau bolnavi, buni sau răi, morali sau imorali, copii sau bătrâni… Spre toţi trebuie să ne îndreptăm şi ne bucurăm atunci când vedem că şi ei se îndreaptă spre noi. Între Om şi Preot trebuie să fie mereu o întâlnire rodnică… Şi această întâlnire se realizează mai ales atunci când preotul nu uită că şi el este om şi când omul îşi aminteşte că şi preotul e om, deci au esenţialul în comun! Acesta este esenţialul: să nu uităm că suntem oameni şi să ne comportăm la înălţimea acestei demnităţi! Nu degeaba se spune că „a fi om e lucru mare”. Aşa este. Chiar şi pentru preot!
      Mulţumesc pentru cuvintele pe care le-am primit ca pe un mesaj de încurajare, mesaj pentru care, împreună cu toţi preoţii, îl rog pe Domnul să vă binecuvânteze şi să coboare asupra tuturor harul şi tăria lui Dumnezeu.
      Lăudat să fie Isus şi Maria!

  36. [...] O senzație ca cea de revenire în sânul familiei după o absență prea îndelungată am avut citind confesiunea următoare (sper să nu se supere domnul Laurențiu că-i pun modestia la încercare[...]

  37. maria said

    Preotul este in primul rand un om, deci trebuie sa nu pierdem niciodata din vedere asta. Oamenii asteapta deseori ca preotul sa fie un sfant, sa aiba perfectiunea lui Dumnezeu. Stam prea mult cu ochii pe preoti pentru a le prinde orice mica greseala, si uitam ca ne scuturam sacii cu mizerii pe ei, in sacramentul Spovezii. Omul preot, transpare in momentul cand savarseste Euharistia, si Christos i se suprapune.
    Mi-as dori ca preotii sa ne poata invata cum sa ne rugam cu inima, nu cu buzele. Dar probabil ca aceasta cale trebuie sa o parcurgem in tacere alaturi de Isus.
    E greu sa scrii lucruri generale despre preoti, dar stiu ca am intalnit preoti extraordinari, iar cei care inca nu sunt extraordinari, daca sunt sinceri, sunt pe cale si vor ajunge acolo.
    Preotii misionari sunt cu totul speciali, ei se incredinteaza cu totul lui Dumnezeu.

    Sunt f incantata de un preot care comunica pe internet si e deschis la orice i-ar spune lumea.
    Daca vreodata un preot prieten are probleme sufletesti, trimiteti-l la Medjugorje, acolo viata multor preoti s-a schimbat sub imbratisarea Maicutei Ceresti care iubeste atat de mult preotii.

    • Laurentiu said

      Mulțumesc mult pentru mărturia plină de adevăruri.
      Într-o zi, după planul lui Dumnezeu, sper să ajung și eu la Medjugorje. Am auzit multe despre acel loc al minunilor și al convertirilor și am și cunoscut oameni care s-au întors de acolo transfigurați.
      Domnul să vă binecuvânteze!

  38. Gabriela said

    Nu stiu cum ar trebui sa fie sa fie Preotul, dar stiu ce apreciez la un preot. Generozitaea de sine, curajul, autenticitatea, si cred ca nimic din acestea nu se poate mima. Lipsa falsului. Lipsa “geloziei” in privinta raspandirii diverselor daruri in laici… Secerisul e mare, foamea e mare, preotul poate sa faca atatea “parteneriate cleric-laic”, in folosul celor infometati…..

    • Laurentiu said

      Este mai mult decât necesară şi urgentă această colaborare. Nu ne rămâne decât să facem tot ceea ce ţine de noi, acolo unde suntem, şi totodată să ne rugăm pentru ca toţi să fie inspiraţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt pentru a realiza cât mai multe “parteneriate”. Multe haruri şi binecuvântare de la Domnul.

  39. MoonChilll xx said

    Citind ceea ce ati scris atat de sincer, frumos si deschis..mi.am facut o lista lunga imaginara incercand sa raspund la ceea ce ati punctat dvs. Mi.e greu (desi poate nu ar trebui) sa raspund sincer si corect. Ar fi prea mult de spus si poate cite ceva fara rost..avand in vedere faptul ca eu sunt o tanara care e impotriva vantului, impotriva lumii, impotriva “normalitatii” din zile noastre..dar totusi, imi voi scrie ideile pe o foaie, sa stiu ca am completat si eu aceste intrebari si sa vad ce iese.
    Am citit de atatea ori aceasta postare minunata si imi place mult cum ati spus; “vreau sa devin preot pentru ca Dumnezeu si cu mine avem o afacere” (parca asa era) siiiii, mereu vesnica intrebare: “de ce”??darrrr, raspunsuri frumoase..Nu vreau sa dau impresia ca laud pe cineva anume..pur si simplu sunt bucuroasa ca “am gasit” acest blog (nu mai tin minte cum “am dat de el”, dar e bine. Acum voi mai sta pe aici sa meditez la frumoasele postari pe care le.am gasit aici.
    Fie ca Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze sa putem trai doar pentru El.
    Pace si bine!!!!

    • Laurentiu said

      Pace şi bine să fie pentru toţi în această zi. Mulţumesc pentru gândul de încurajare strecurat printre cuvinte. Să facem tot ce ţine de noi pentru ca această “afacere” să meargă bine şi să dea roade, căci Dumnezeu sigur îşi face partea lui. Iar el are o “afacere” cu toţi, nu doar cu preoţii… O zi cu profit maxim!

  40. oana said

    Dupa ce am citit acest articol, trebuie sa va marturisesc ca am ramas minute in sir in fata laptopului, meditand….Va pretuiesc si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca prin preoti, El este mai aproape de noi.
    Curaj si lumina in toate!

  41. Silvia said

    Dumnezeu v-a incredintat un dar minunat. Cel al predicarii si raspandirii cuvantului Sau. Predicile dumneavoastra aduc liniste si pace in sufletul meu. Marturisesc ca va ascult cu zambetul pe buze de fiecare data si ca dupa fiecare predica, parca mi se pare ca s-a scurs prea repede timpul in care ati vorbit.
    Iubirea dumneavoastra pentru Tatal iese la iveala prin felul in care prezentati Scripturile.
    Va multumesc pentru ca sunteti preot si pentru tot ceea ce faceti pentru noi, crestinii!

    • Laurentiu said

      Şi eu vă mulţumesc pentru aceste cuvinte şi pentru prezenţa pe acest blog şi mai ales pentru că dvs., creştinii, deveniţi pe zi ce trece, tot mai mult, singura mea raţiune de a fi, spre slava lui Dumnezeu.

  42. Shuani said

    “Cand eram copil gandeam ca un copil” gandeam ca preotii sunt un soi de ingeri intrupati ,ca cele simtiri lumesti le sunt straine; apoi in adolescenta am facut cunostinta cu cartile. Mi-amintesc sfarsitul intalnirii cu Julien Sorell petrecut intr-o insorita zi de mai intr-o livada in floare.Am inchis cartea cu mainile reci cu un hau deschis in mintea si sufletul meu. am incercat sa apar cu mintea cu toata fiinta mea imaginea “LOR” a preotilor.Dar ceva, poate bunul simt ,mi-argumenta cele abia descoperite.Si avea dreptate.Totusi, nu puteam lasa lumea in care m-am nascut ,lumea pe care o iubeam, acea imagine perfecta sa devina infernul.Am inceput sa caut si am gasit;raspunsuri.Am batut si mi s-au deschis ,usi..nebanuite usi. Acea traumatica descoperire a avut un sens .Adaugand expierentele traite,la acea “mica “deziluzie,am inceput sa invat despre noi oamenii.Ca exista multi ca J.Sorel ,dar cineva acolo sus ii iubeste ,si ca noi trebuie sa ne rugam pentru preotii nostri.Ei nu sunt un soi de ingeri,sunt oameni.Cand eram copil,mama ne punea in fiecare seara,dupa rugaciunea obisnuita, sa ne rugam pentru preoti. Atunci ,poate dintr-un egoism inconstient sau pentru motivul ca -i credeam un soi de ingeri acea rugaciune mi se parea zadarnica. Multumesc lui Dumnezeu ca ne-a lasat acest mijloc,acest intermediar . Multa lumina si pace! Laudat sa fie Isus si Maria!

    • Laurentiu said

      Mulţumesc mult pentru această mărturie minunată. Domnul ne deschide mereu ochii minţii şi ai sufletului pentru a creşte în credinţă. Îmi amintesc şi eu de contactul cu opera lui Stendhal sau a lui H. Hesse (Narcis şi Gură de Aur)… Dar mai ales mă uit la mine şi-mi dau seama foarte uşor şi dau mărturie că preoţii nu sunt(em) îngeri. :)
      Domnul să vă bincuvânteze şi să vă răsplătească pentru toate rugăciunile pe care le faceţi pentru preoţi!
      Pace şi lumină!

  43. marius said

    Numele meu este Marius,sant asezat la o rascruce de drumuri, cu cat trece timpul realizez ca a alege calea preotiei, este unica sansa de a voi, de a incerca, sa stralucesti ca o stea calauzitoare in acest drum spre eternitate,in acest intuneric propus de societatea actuala si aclamat de majoritate.A voi sa mergi inainte, sa treci peste obstacole , sa vrei sa luminezi calea tuturor care se incred in tine,a vroi sa tii drumul cu orice pret si a nu stinge acea lumina interioara, cred e cea mai tulburatoare si fascinanta misiune propusa de Creator, creaturii.

    • Laurentiu said

      Marius, mulţumesc pentru împărtăşirea ta şi-l rog pe Domnul să te inspire în tot ceea ce vei face şi vei alege. Duhul Sfânt să fie în inima ta!

  44. Elena Liliana said

    Doamne ajuta! Slava tie IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU CEL SFINT!

  45. elena vladut said

    Iertare Isuse pentru aceasta omenire care a pierdut simtul pacatului! Domnul sa fie cu noi si El sa faca in asa fel ca si noi sa fim mereu cu El!

  46. Geta said

    Parinte,
    Domnul sa fie laudat pentru mila sa cea mare, ca a lasat preotii si preotia in lume, pentru a se face prezent (si) in mod sacramental printre si in noi.
    Nu as putea sa-mi imaginez o lume fara preoti, pentru ca ar fi o lume fara Biserica! Si atunci ce-ar fi omul, daca nu ar gasi un refugiu in Biserica, daca nu ar gasi in ea o Mama care sa-l hraneasca si sa-l ingrijeasca, care sa-l invete si sa-l mustre prin preotii sai…?
    Am citit aproape toate articolele din acest blog si mi-au lasat in inima aceasta spaima: ce-ar fi lumea fara preoti? Ce as fi eu daca n-as avea cum sa ma spovedesc, daca n-as putea participa la sfintele liturghii pentru a ma impartasi si a primi zilnic puterea prezentei lui Isus? Cum as putea face vreun pas in viata daca n-as avea in preot un indrumator de nadejde? Daca n-as avea cum sa fac adoratie, unde sa-mi vars inima si sa ma bucur de Domnul, pentru ca n-ar exista Sfantul Sacrament?….

    Asadar, n-as putea raspunde la intrebarile care au initiat aceste dialoguri de pe blog, pentru ca inaintea lor imi vin in minte raspunsuri la o alta intrebare: cum ar trebui sa fie laicii fata de preoti? Cred ca este o intrebare care nu ajuta prea mult scopului intial al acestui blog, dar gandul ca ar putea aduce slava lui Dumnezeu ma face sa incerc sa raspund la aceasta intrebare.
    Dumnezeu mi-a dat sa intalnesc preoti zelosi pentru Dumnezeu si pentru mantuirea oamenilor, dincolo de umanitatea lor, si chiar sa lucrez cu unii dintre ei la niste proiecte sociale si spirituale, dupa ce in copilaria si tineretea mea petrecute in comunism auzisem mai mult lucruri negative despre ei. Cele doua pareri despre preoti: unul din auzite si celalalt din experienta, ma ajuta in prezent, cand mai mult decat in comunism mi-e dat sa aud multe injurii la adresa preotilor (chiar in direct). Si ma doare inima, caci imi dau seama cat de adevarat este ca daca judecam dupa auzite nu ne foloseste la nimic (ba chiar poate sa (ne) distruga) – si oricate experiente negative am avea cu privire la preoti tot o parere superficiala ne-am face. Si mai mult, imi dau seama ca noi credinciosii raspundem mult de felul in care sunt preotii. Raspundem in fata lui Dumnezeu pentru ei! Sa ne gandim numai cate am putea face pentru ei si nu facem. Si cate am putea sa renuntam sa facem impotriva lor si nu renuntam!
    Asadar nu-mi vin raspunsuri decat la intrebarea: ce putem sa facem noi laicii pentru preoti, ca ei sa fie asa cum ne-ar placea noua? Cu siguranta ca avem cu totii la indemana cel mai puternic instrument: rugaciunea. De ce nu ne-am ruga zilnic pentru ei, macar sa-i amintim in treacat? Apoi am mai auzit niste sfaturi in aceasta privinta de la Pr. Raniero Cantalamessa, care sunt la indemana oricui, printre care unul extrem de simplu: sa le zambim. Pentru moment m-a surprins, dar am inteles apoi cata nevoie au si preotii sa fie tratati ca niste oameni ce sunt; ca asa cum am avea noi nevoie ca ei sa ne zambeasca si sa fie calzi cu noi, la fel au si ei nevoie de credinciosi care din cand in cand sa le zambeasca pur si simplu. Preotii au nevoie sa fie ajutati si sustinuti, slujiti cu simplitate si discretie. Singuratatea despre care ai scris, Parinte, mi-e mereu la inima cand ma gandesc la preotii diecezani. Cat de groaznic poate fi sa fii in mijlocul unei comunitati de credinciosi (singura comunitate de care ai parte in viata de zi cu zi), dar sa nu fii tratat ca unul care face parte integranta din acea comunitate! Ce greu poate fi ca acea comunitate, care este a ta si o ai de la Domnul, sa ceara la infinit de la tine si sa nu-ti ofere nimic, nici macar un umar de sprijin la nevoie (sau macar un cuvant bun, de marturie pozitiva, in fata celor care dau cu pietre in preoti), sa nu-ti vina in intampinare decat cu acuze si pretentii… Si toate celelalte greutati inerente unei astfel de chemari, pe care nimeni, dar nimeni din afara nu le poate nici macar imagina (cu atat mai putin daca nu intentioneaza decat sa caute lucruri de scandal si sa arate cu degetul).

    Parinte, ma rog ca Isus, Marele Preot dupa randuiala lui Melchisedec, sa-ti faca parte de o preotie cu roade dupa cum a randuit El din vesnicie pentru tine, prin mijlocirea Maicii noastre. Si ma rog ca El sa-ti dea o comunitate/comunitati in care sa poti lucra dupa voia sa, dar cu tot sprijinul din partea acesteia/acestora. Sa te faca sa te simti ca intr-o familie, in care sa cresti impreuna cu ea. Amin! Laudati sa fie Isus si Maria!

    • Laurentiu said

      Vă mulţumesc din inimă pentru această mărturie şi pentru gândurile generoase ce se pot strecura spre preoţi şi credincioşi pentru ca împreună să lucreze pentru Dumnezeu şi pentru sfânta Biserică. În mod deosebit vă mulţumesc pentru fiecare rugăciune înălaţată pentru preoţi, rugăciune în care mă regăsesc, şi-l rog pe Domnul să vă răsplătească după marea sa inimă, astfel încât să nu duceţi lipsă de zâmbete când aveţi nevoie şi nici de sprijinul celor dragi când greutăţile vă pun la încercare. Binecuvântarea Domnului să fie asupra dvs. şi asupra celor din inima dvs.

  47. Benedicta :) said

    Parinte, eu cred ca preotii (si nu numai preotii oamenii in general) care renunta la misiunea lor,sau se dau batuti, n-au experimentat iubirea lui Dumnezeu si pentru aceasta au nevoie de oameni ca dumneavoastra.. zilele astea m-am gandit mult la asta, ca e foarte important exemplul propriu. Lumea de azi e in cautare de modele mai mult ca niciodata..
    Eu cred cu incapatinare ca in fiecare om exista ceva bun.. in FIECARE! si cred in binele din om (ca si Phil Bosmans) :) la fel cum cred in primavara cand vad mugurii inflorind.si cred in binele din om la fel cum cred in soare cand il vad rasarind nu numai pentru ca il vad,dar si pentru ca datorita lui vad toate celelalte…
    Si apoi mai cred ca oamenii ar fi mai buni daca s-ar simti mai mult iubiti.. de asta e nevoie de voi,preotii sa-L vestiti tuturor pe Cel ce ne iubeste fara sa inceteze.. pe cel vesnic in indurare si iubire..

    • Laurentiu said

      Mulţumesc mult pentru această mărturie. Cu adevărat cred şi eu că în fiecare om există ceva bun, (cel puţin!) un talant care trebuie scos la iveală. De asemenea cred cu tărie că trebuie să fim pentru ceilalţi un sprijin, o lumină, o forţă care scoate din ei ceea ce e mai bun. Să lăsăm să izvorască din nou tot ce este mai bun şi totodată să stăm lângă ceilalţi până în ziua în care darul lor va străluci, va atrage.
      Domnul să-ţi fie binecuvântare şi să te simţi mereu iubită de Dumnezeu şi de cei dragi!

  48. Benedicta :) said

    Dumneavoastra ce credeti? :)

    • Laurentiu said

      Cred tot ceea ce am spus mai sus: în fiecare este ceva bun. Trebuie doar să reuşească să scoată la lumină acel dar, acel talant. Şi pentru asta Dumnezeu a creat aproapele, adică pe noi, cei puşi lângă fraţii noştri. :)

  49. Benedicta :) said

    http://www.youtube.com/watch?v=ne9lKPAMnpc :)

  50. Daniela said

    da am citit toate raspunsurile cel mai mult m-a impresionat raspunsul dat referitor la cantecul lui ipu ma bucur ca inca in ziua de azi mai sunt preoti care sa se exteorizeze cum ati facut dumneavoastra din pacate nu multi stiu sa o faca,da e adevarat ca nici noi oamenii nu stim sa cerem aceste lucruri dar poate pt ca ei nu ne-au dat posibilitatea sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa va binecuvanteze sa fiti mereu plin de har si sa va insoteasca pe tot acest drum si sa fiti mereu aproape de noi.referitor la intrebari nu as putea sa va dau un raspuns stiu doar ca eu am intalnit foarte multi preoti care au stiut sa aiba grija de sufletul meu imi amintesc cu placere si din pacate doar 2 imi sunt mereu aproape si ii port mereu in gand cum din pacate sunt multi care m-au dezamagit,dar asta e ceva trecator stiu doar si vreau sa raman de parere ca preotul trebuie sa fie un pastor bun pt oile sale si atata timp cat imi va predica evanghelia si imi va da pilde bune nu o sa-mi pierd credinta.multumesc ca ati intrat in viata mea si multumesc pt toate gandurile bune

  51. emanuel said

    Laudat sa fie Isus,consider ca este nevoie de preoti,ei sunt foarte utiili atat comunitatiilor pe care le pastoresc cat si intregii umanitati,oamenii au mare nevoie de dragostea lor ,de incurajarile lor,altfel lumea si-ar pierde sensul,imi place mult la ei ca sunt purtatori ai unui mister al lui Isus Cristos,poarta o chemare care pur si simplu iradiaza pace celor din jur,cred ca pe un preot ar trebui sa-l caracterizeze bucuria urmarii vocatiei sale si deschiderea fata de cei din jur,numai bine parinte, va doresc numai recolte bogate in Via Domnului.

  52. eumiealmeu said

    l-am ascultat astazi pe Florin Zamfirescu in cadrul unei emisiuni si spunea… *sa se faca actor doar cel care simte ca nu poate trai fara a face asta. nu banii, faima, cuceririle, nimic din tot ceea ce ar parea ca poate motiva nu conteaza, pentru ca vei fi dezamagit. dar daca te faci actor pentru ca nu poti trai fara asta, vei fi fericit, indiferent ce va aduce cu ea meseria asta.*
    acest lucru este valabil pentru orice meserie, cu atat mai mult cu cat preotia este mai mult decat o meserie, este o chemare. de fapt, in fiecare alegere a noastra trebuie consultat Dumnezeu, dar mai presus decat toate atunci cand ii dam Lui viata, pentru a invata de la El sa-i ghidam pe ceilalti.
    adevarul este ca orice se poate regreta in viata, dar ca esti alaturi de EL, niciodata! (indiferent cat de greu este)

    • Laurentiu said

      Wow! Măreţe cuvinte şi pline de adevăr: să te faci, să te munceşti să fii doar ceea ce simţi că nu poţi trăi fără! Aşa ar trebui să facem toţi: să descoperim ceea ce ne dorim, ceea ce ne împlineşte. Numai aşa vom trăi într-o lume în care fiecare îşi ştie locul, îşi simte misiunea şi se dăruieşte total slujirii pe care o împlineşte…indiferent cum se numeşte ea. Vă mulţumesc mult! Dumnezeu să ne fie mereu aproape cu mângâierile sale!

  53. florin said

    salutare. de cateva zile am inceput sa accesez această pagina. sunt lucruri frumoase de invatat.

    uneori sunt preoti, care la predica nu vorbesc pe intelesul oamnilor. sunt vorbe prea complicate. asta e din ceea ce am abservat. sunt si cei buni, si sunt in numar considerabil.

  54. Laurentiu said

    1.Preotul este cel care a avut curajul sa zica”Da!” chemarii lui Dumnezeu.
    2.Preotul trebuie sa fie un alter Christus veritabil,nu numai pentru sine dar si pentru ceilalti.
    3.Preotul exista pentru ca asa a voit Domnul, “m-ai sedus Doamne”.
    4.Preotul exista pentru oricine vede in el un om si un supra-om (un paradox care il explic acum):om pentru ca si el simte,doreste, supra0om pentru ca isi inlantuie aceste dorinte cu lanturi de fier si vointa de otel.
    5.Lumea are nevoie, si eu personal,de preotii in societatea de astazi cine daca nu ei sa ofere un exemplu bun? Vedetele?Muzicantii?Politicieni?Cine daca nu ei?
    6.Lumea asteapta de la un preot marea cu sarea,cere dar nu ofera nimic(lumea)
    7.Cel mai mare pacat al preotului este sa isi uite menirea,
    8.Ca la punctul 2. un alter Christus.
    9.Cand predica, sa creada si sa practice,sa predice cat este necesar si sa predice despre ce este actual,dar ceea ce este actual este mai greu de zis.
    10.Cand spovedeste sa fie rabdator,sa intrebe penitentul in ce conditii a pacatuit si sa il mustre daca este cazul,si un sfat “amare peccator,odit peccatum”.

    Putine am zis,recunosc,dar gandurile imi sunt sincere.

    • Laurentiu said

      Mulţumesc mult pentru aceste gânduri. Rugaţi-vă pentru preoţi. Domnul să ne trimită mereu slujitori plini de dorinţa de a fi sfinţi, de fi exemple pentru cei din jur.
      Domnul să vă binecuvânteze!

      • Cristian said

        „Caci nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi…”Ioan 15:16 Cine sunt preotii?! Preotii sunt apostolii lui Cristos, apostoli care duc spre desăvarsire planul Tatălui! De ce există preoti? Scopul principal al omului este să se mantuiască! Preotii ajuta oamenii să meargă pe calea cea dreaptă, care duce spre fericire! Mai este astazi nevoie de preoti? Ba chiar astăzi mai mult ca oricand! Cel rău este mai prezent ca oricand, oamenii au evoluat, stiinta a evoluat iar diavolul a trecut la alte standarde mai superioare! Ce trebuie sa faca preotul? Sa-l imite pe Cristos! Traind in umilinta si caritate! Cel mai mare păcat al preotului? Să nu fie constient de marea taina a transsubstanţierii! Cum să fie atunci cand celebrează? Cat mai aproape de Dumnezeu! Cum sa predice cat sa predice? Aici intervine Duhul sfant, care predică prin gura preotilor.Cum să fie atunci cand spovedeste? Răbdător… Roaga-te si ptr mine părinte! Am nevoie de multă rugăciune pentru a putea deveni un frate fanciscan! Te rog din inimă roagate si pentru mine ca să fiu vrednic si demn de chemarea pe care o simt! Lăudat să fie Isus si Maria !

      • Laurentiu said

        Mulţumesc mult, Cristian, pentru aceste gânduri. Mă unesc cu tine în rugăciune pentru ca Domnul să desăvârşească ceea ce simţi: chemarea lui. Iar în viaţa de slujire să poţi trăi tot ceea ce este mai frumos spre lauda lui Dumnezeu, edificarea Bisericii şi mântuirea sufletelor. Multă putere şi inspiraţie în fiecare decizie. Domnul să fie lăudat!

  55. ionut said

    Salut! Este bine ca vrei sa faci ceva bun, dar esti pe o cale foarte gresita. In primul rand, sa stii ca nu esti preot si nu ai har, pentru ca biserica romano-catolica a pierdut harul Duhului Sfant atunci cand a lepadat credinta cea veche crestineasca si a urmat ereziei. Daca ai cu adevarat dorinta de a te apropia de Dumnezeu, atunci trebuie sa te lepezi de minciuna. Din dragostea de adevar, din iubire, Sfintii Parinti au anatemizat toate ereziile romano-catolicilor. Cum poti urma un om care se considera infailibil, vicarul lui Hristos, pe papa? Daca el e vicar, atunci negam faptul ca Hristos e pretutindeni si e Capul Bisericii Sale. Daca vei citi istorie, scrierile Sfintilor Parinti sau hotararile Soboarelor ecumenice, vei vedea limpede adevarul. Cum poate urma cineva o biserica eretica, care prin credinciosii sai fanatici, de-a lungul timpului a torturat si a ucis oameni? In numele cui? A lui Hristos? A spus Hristos aceasta? Cine se teme de traznetul anatemelor Sfintilor Parinti sa fuga de aceasta comunitate ce isi zice “biserica”. Ce spun Sfintii Apostoli si ce spun papii contemporani? Ce spune Hristos si ce spune papa? Sunt aceleasi cuvinte? Urmeaza aceeasi Evanghelie? Inainte crestinii se temeau sa manance din jertfele paginilor si au ales sa fie chinuiti pentru aceasta, iar Papa Ioan Paul al II -lea a pupat coranul si a adus idoli in “bisericile” lui. “Toti dumnezeii neamurilor sunt draci” scrie in Scriptura, iar papa spune altceva. Cui urmeaza papa? Lui Dumnezeu? Nu hotarat, ci parerii lui inalte. Ce se va alege de aceia care il vor urma pe acest potrivnic al lui Hristos? Dar “preotilor” papistasi care ar fi trebuit sa invete Scriptura si pe Parinti si nu s-o talcuiasca dupa bunul lor plac? Care va fi sfarsitul lor? Singura Biserica adevarata e Biserica Ortodoxa, al carei Cap este Hristos. In Aceasta Biserica, daca un preot sau arhiereu invata gresit, incalcand hotararile apostolesti si ale Parintilor, credinciosii trebuie sa se departeze de ei. Pe cand in “biserica” papistasa, romano-catolicii trebuie sa il urmeze fara impotrivire pe acest mare eretic si antihrist care e papa pentru ca e “infailibil” dupa doctrina lor. Nu exista mantuire in afara Bisericii lui Hristos, a celei Ortodoxe!

    Intrebare: Papa Borgia era infailibil si sfant parinte cand facea orgii?

    P.S.: am gasit pagina ta si mi-a placut faptul ca ceri parerea oamenilor. Am gasit de cuviinta sa scriu cate ceva despre ce parere am. Sa stii ca un crestin nu uraste pe cel aflat in minciuna, ci el uraste minciuna, pacatul, erezia. Pentru ca erezia desparte de Dumnezeu. Iar daca vei fi sincer cu tine, vei vedea in tine lipsa harului Duhului Sfant. Daca vrei, insa – cuvantul erezie vine din greaca si inseamna alegere. Nu caut sa te conving, nici sa imi bat joc de tine. E vorba de adevar. Numai bine si spor la citit!!

    • Laurentiu said

      Laudă să fie adusă Domnului şi binecuvântarea lui să fie asupra tuturor celor care îl urmează cu inimă curată şi sinceră!
      Mulţumesc mult pentru cele scrise. Vă respect punctele de vedere, dar refuz să intru într-o polemică veche de aproape 1000 de ani. Eu preţuiesc multe lucruri şi mulţi preoţi din Biserica Ortodoxă şi ascult cu drag acatiste şi alte rugăciuni. Prefer să văd partea bună a celorlalţi, diversitatea care ne poate uni, şi nu răul care ne divide. Aş putea veni şi eu cu sute de întrebări despre comportamentul unor ierarhi (şi întrebări documentate, ba chiar să aduc şi răspunsurile la fel de bine documentate!), dar acest blog prefer să fie un loc de pace, nu de polemici.

      Îmi iubesc Biserica şi voi trăi şi o voi sluji ca preot fidel Bisericii Romano-Catolice, în ascultare faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de învăţăturile Sfântului Părinte papa şi ale episcopilor uniţi cu el. Credinţa mea este în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi nu voi înceta să mă rog niciodată pentru împlinirea Scripturii în care citesc cuvintele lui Isus: “Ca toţi să fie una!”.

      Vă doresc tot binele din lume şi vă mulţumesc pentru cuvintele dvs. Să ne rugăm împreună pentru mântuirea lumii şi pentru credinţa creştina. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

      • ionut said

        Faptele Apostolilor 5:29 ~ “Si raspunzind Petru si apostolii, zisera: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decit pre oameni.”

        Galateni 1:8 ~ “Ci macar de noi sau inger din cer va binevesti voua afara de ce am vestit voua, anathema sa fie!”

        Efeseni 4:5 ~ “Este un Domn, o Credinta, un Botez.”

        Sfintul Chiril al Alexandriei (+444)
        “Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire impotriva lui Dumnezeu.”
        “Atunci se mareste numele pacii, cind nu ne vom impotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui impotriva hotarelor acelora.” (Migne, PG 68-77)

        Sfintul Maxim Marturisitorul (+662)
        “A tainui cuvintul adevarului inseamna a te lepada de el. Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si este mai bine sa ne razboim, atunci cind pacea lucreaza conglasuirea catre rau”.

      • viorica said

        Intaresc si eu ce spune Pr.Laurentiu;” Credinţa mea este în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” şi ma voi ruga neincetat: “Ca toţi să fie una!”asa cum spune Sfanta Scriptura.” Si spun asta deoarece am fost botezata ortodox, dar Dumnezeu mi s-a revelat cu adevarat in biserica romano-catolica. Iubesc aceasta Biserica, dar si mai mult iubesc adevarul, lumina si deschiderea care salasluiesc in ea. Nu reneg ortodoxia, dar marturisesc cu tarie ca, a te mantuii, nu inseamna a fi ortodox, catolic, penticostal…..etc., ci a crede cu adevarat in acest Dumnezeu,Tata, Fiu si Duh Sfant, caci; mantuirea este personala si nu tine neaparat de o biserica. Imi cer iertare, parinte daca am intrat cumva in polemici, dar am vrut sa confirm, ca Biserica romano-catolica nu este ce se urzeste in afara, ci, ce se traieste inauntru si eu afirm cu mana pe inima ca aici Dumnezeu se traieste din plin! Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe acest frate Ionut si sa-l conduca la lumina adevarului si pe fiecare in parte! Doamne ajuta-ne!

      • ionut said

        Credinta ortodoxa, dreapta, curata e un dar dumnezeiesc. Nimeni nu poate schimba , transforma, ceea ce au spus Apostolii si Sfintii Parinti. Cuvintele lor sunt dumnezeiesti, nu sunt pareri omenesti. Viorica, daca ai fost ortodoxa si acum esti altceva, inseamna ca nu ai cunoscut Ortodoxia, si nici pe Hristos. Daca ai indraznit sa treci peste hotararile unor sinoade, peste anateme si peste cuvintele unor Sfinti care si-au varsat sangele pentru Ortodoxie, inseamna ca te socoti pe tine mai mare decat acesti Sfinti, decat sinoadele intrunite de-a lungul timpului si nesocotesti atat sangele varsat cat si anatemele spuse. Si nici nu stii ce inseamna de fapt mantuirea. Mantuirea inseamna dobandirea Harului Duhului Sfant, si dreapta credinta. Cum crezi ca se poate mantui cineva care batjocoreste pe Sfinti si cuvintele lor? Hotararile sinoadelor ecumenice sunt vesnice, pentru ca au fost rostite in Duhul Sfant care era din belsug in Parinti. Filioque e o erezie, primatul papal e o erezie, papa infailibil – hula nemaipomenit de mare. Un om sa aiba un atribut dumnezeiesc – infailibilitatea, e ceva cu neputinta. Daca toti se mantuiesc, ce sens a mai avut venirea lui Hristos, intruparea Lui, suferintele Lui? Toti oamenii de la Adam si pana la Hristos au mers in iad avem marturie Scriptura. Aceasta este valoarea faptelor bune omenesti – iadul. Iadul nu e facut de Dumnezeu. Cititi, cautati, nu puteti spune n-am stiut. Nestiinta e un pacat foarte mare. Lepadarea dumneavoastra de Biserica Ortodoxa, nu inseamna o lepadare de o institutie (cu trepte ierarhice, Amin, Aleluia), si schimbarea numelui si a locului in care mergeti la biserica, ci e apostazie, o lepadare de Hristos.

        Papa Pius al X-lea (1903-1914) a spus: „Papa este nu numai un reprezentant al lui Iisus Hristos, ci este Iisus Hristos Însuşi, ascuns sub vălul trupului.”

        Papa Pius al XI-lea (1922-1939) a rostit următoarele: „Voi ştiți că sunt Sfântul Părinte, reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, Vicarul lui Hristos, ceea ce înseamnă că eu sunt Dumnezeu pe pământ.”

        E libertatea fiecaruia sa aleaga. Cum se va uita Hristos cand va veni moartea si vom pasi dincolo daca L-am nesocotit si am ascultat pe lupii in piele de oaie si pe vrajmasii Lui?

        Un exemplu de crestin, de ierarh:

  56. Maria said

    Ionut, Cristos se afla ascuns in fiecare om in parte pe care Iubirea lui Dumnezeu l-a chemat sa fiinteze. Da, orthodoxia este desavarsit de frumoasa, dar nu prin strategii precum cea pentru care optezi tu, isi va impune adevarul.Pt mine,pr. ortodox Rafail Noica e un sfant in viata : daca il asculti, te idragostesti de Dumnezeu si iti este aproape imposibil sa nu doresti sa cunosti (si sa urmezi) ortodoxia, ca si cale de fiintare in Dumnezeu. Pr.Rafail are un cuvant in profund adevar : “Vai de ortodoxia noastra! Ar trebui sa fim smeriti ca suntem ortodocs!”.
    Dupa cuvantul pe care il scrii-si care denota o intelegere a ortodoxiei straina duhului de iubire pe care ea il contine, pt intreaga creatie a lui Dumnezeu- talharul de-a dreapta Crucii nu s-a mantuit, dreptii Vechiului Testament au ramas pierduti pt totdeauna. Nu te substitui tu lui Dumnezeu pt a decide cine si de ce se mantuieste, ca s-ar putea sa vina o zi in care sa ai mari, mari surprize : cea a JUDECATII DUMNEZEULUI CELUI VIU SI ADEVARAT.Cred cu tarie ca daca preocuparea fiecaruia in parte(si a mea,si a ta!) ar fi de a da intaietate rugaciunii, iertarii, multumirii, implorarii lui Dumnezeu spre mantuirea INTREGII SALE CREATII, nu doar a ortodocsilor sau a celor ce merg la biserica din centru,a da intaietate rugaciunii pentru cei care au mai mare nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, a celor mai cazuti si mai pierduti dintre rataciti si nu izbucnirilor extremiste (ortodoxe sau de orisice alta coloratura cultica), inima lui Dumnezeu S-ar bucura mai mult, pt ca EL vrea IUBIREA si nu judecata tafnoasa, autojustificarea cultica si autoindreptatirea fariseica. Iarta-mi slabiciunea de a nu putea ramane in tacere, asa cum am facut-o la primele tale postari. Delicatetea reactiei Parintelui laurentiu si intreg continutul duhovnicesc bun al blogului sau sunt argumente indestulatoare care ar trebui sa te constientizeze asupra unei datorii morale de autocenzura a extremismelor : nu-si au locul aici. E ca si cum ai intra cu glod pe picioare in casa unei gazde cald-primitoare si te-ai revolta ca, de dragul celorlalti oaspeti ai sai, pe care are inima de a-i onora in aceeasi masura in care a facut-o cu tine,primindu-te in casa sa,nu-ti ingaduie sa-ti urci botinele cu glod pe masa alb asternuta, printre farfurii pline si pahare.pur si simplu, nu se face … Ortodoxia merita sa cucereasca Pamantul si intreaga creatie a lui Dumnezeu, dar nu prin anateme, afurisenii si pumni in gura celorlalti pusi doar pt ca nu vad lumea prin ochii celui ce se proclama ortodox, ci prin smerenie si iubire, prin rugaciune facuta cu smerita iubire … Dumnezeu nu a creat 7 miliarde de oameni doar pt ca avea nevoie de vreascuri cu care sa aprinda si intretina focul iadului. Lasa-i LUI creditul sa decida ce face cu imparatia Sa si haide sa ne indeletnicim -si eu si tu- cu rugaciunea ca nimeni sa nu ramana instrainat iubirii si mantuirii Sale, nici macar cei care s-ar invrednici de strafundurile iadului!Nici eu si nici tu nu putem cobora dupa acestia, insa IUBIREA LUI , induplecata de rugaciunea noastra poate!La inviere , Domnul a jefuit iadul … Cat de minunat ar fi ca pana si strafundurile iadului sa ramana pustii si intreaga creatie (chiar si iadul)sa dea marturie si slava lui Dumnezeu pt cat de minunata este iubirea LUI!Fie ca Bunul Dumnezeu sa se indure si sa mantuiasca intreaga creatie a Iubirii sale!Amin. Iertati-ma, Parinte Laurentiu.Am “vorbit”si pt ca m-a durut rana pe care au facut-o inimii Dvs de preot cuvintele carora am raspuns.Fiti binecuvantat!Amin.

  57. ionut said

    Maria, crezi ca esti mai iubitoare decat Sfantul Apostol Pavel care da anatemei pe cei ce vestesc o alta evanghelie?

    Galateni 1:8 ~ “Ci macar de noi sau inger din cer va binevesti voua afara de ce am vestit voua, anathema sa fie!”

    Sfintii parinti au anatematizat din dorinta de a proteja pe credinciosi de oamenii prefacuti care rastalmaceau Scriptura dupa bunul lor plac. Aici nu e vorba de ura, ci de iubire. Iubire de adevar. Nimeni nu se poate mantui fara Hristos.

    Daca il socoti pe Pr. Rafail Noica un sfant in viata, uite ce spune:

    “Daca vedem ca un Apus care de 1000 de ani n-a mai cunoscut Biserica de cand Roma s-a despartit de Biserica si a cazut in erezia – socotesc, cea mai cumplita din istorie – si am vazut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceasta erezie in mii de feluri, si am vazut-o in literatura apuseana, am vazut-o in politica, am vazut-o in toate lucrurile in care am avut niste sclipiri, totusi acum Apusul in mare masura vine la Ortodoxie, mare … poate nu asa mare, dar in comparatie cu ce a fost in istorie, in orice caz mai mare decat oricand.”

    sursa:http://www.ortodoxie-catolicism.ro/37/despre-erezia-catolica-pr-rafail-noica/

    si audio:

    [audio src="http://www.ortodoxmedia.com/dn/0325/Despre-erezia-catolica.mp3" /]

    • Laurentiu said

      Domnule Ionuţ, cu tot respectul pe care mi-l impune omul din mine şi cu toată dragostea pe care mi-o dăruieşte credinţa, vă rog insistent să vă opriţi. Acest blog nu este un loc destinat “talibanismelor”, indiferent de natura lor. Eu, aşa cum am mai spus, vă respect mult credinţa. Însă vă cer să respectaţi şi dvs. credinţa celorlalţi. Vă recomand doar atât: să vă rugaţi mai mult, să citiţi mai mult (începând cu evanghelia şi apoi cu toate celelalte scrieri ale Scripturii, dar nu pe sărite şi alegând doar citate scoase din context!) şi să aveţi doar gânduri de bine şi iubire, cum de altfel ştiţi că vă învaţă Isus: “Să vă iubiţi unii pe alţii!”. Domnul să vă binecuvânteze.

      PS. 1. Nu ştiu cât aţi studiat dvs. Sfinţii Părinţi, dar pe aci mai sunt oameni care şi-au dat licenţa în Sfinţii Părinţi şi poate că ar fi fost bine dacă aţi fi venit cu citatele aşa cum au fost ele scrise, nu aşa cum le sună unora bine. Mergeţi la izvoare, la origini!
      2. 1. Nu voi mai da accept niciunui comentariu de-al dvs. cu tentă atotştiutoare şi care poate ofensa credinţa unor oameni de bună voinţă! Vă mulţumesc mult pentru înţelegere şi vă sunt alături cu o rugăciune.

    • Maria said

      Copilasule drag al lui Dumnezeu, stiu cuvantul Parintelui Rafail citat de tine, si acesta nu-mi schimba cu nimic cele scrise, nici despre binecuvantatul Parinte Rafail si nici despre tine … Din pacate, vad ca nu intelegi …Un ortodox care Il marturiseste in adevar si iubire pe Hristos Cel Viu nu va cauta sa-si suie botinele cu noroi pe masa din sufragerie curat si imbelsugat intinsa a gazdei -bine primitoare si indelung rabdatoare a neputintelor oaspetilor sai, nici daca gazda ar fi un musulman sau un evreu din POPORUL ALES DE DUMNEZEU, care L-a rastignit pe Hristos , Fiul lui Dumnezeu Cel Viu si Adevarat.
      Bunul simt nu e exclus de o adevarata traire in Dumnezeu … Dimpotriva … Nu intri in casa cuiva ce te-a primit cu drag, pt a-i spune cat de ratacit e si sa se converteasca la cele in care crezi ca crezi tu-desi nici tu nu ai desavarsita reprezentare a ceea ce crezi, pt ca doar Duhul lui Dumnezeu il cunoaste deplin pe Dumnezeu … E o chestie de bun simt si DE MARTURISIRE A CREDINTEI CU IUBIRE SMERITA IN DUMNEZEU CEL VIU … Pur si simplu,nu se face… Nici Hristos Insusi nu a facut altcumva … Cand a fost ospetit in casa vamesului Matei, iar Petru a ramas cu amar si judecata la poarta, ai citit tu ca s-a apucat sa-l certe pe Matei de ce avea prostituate,vamesi si tot felul de pacatosi publici la masa sa, si ca-i pe cai gresite, ca e anatemizat si-l vor manca flacarile iadului? Eu nu am o Scriptura din care sa aflu ca ar fi facut vreodata asa ceva … Pt ca, daca vei citi Scripturile (si nu cred ca nu o faci cu o fidelitate de care eu nu as fi in stare nici in veacul de acum,nici in cel ce va veni,al Vesniciei Imparatiei lui Dumnezeu)s-ar putea sa intrevezi un gand, ca in Inima Domnului mai este loc chiar si pt poporul ce I-a rastignit Fiul, si ca acest popor ales de EL se va intoarce la Dumnezeu, smerind toate parelniciile celor ce isi aroga merite duhovnicesti si mantuiri de sine, prin practici si canoane traite cu scupulozitate in litera (fie ea si conciliara, a Sfintilor Parinti),dar calcand in picioare dorinta si tanjirea lui Dumnezeu ca toti sa se mantuiasca si sa fie cu totii UNA si parte vie in Trupul Sau-asa cu Mantuitorul I-a cerut Tatalui la Cina Tainei Mantuirii noastre si cum continua sa o faca ori de cate ori se slujeste Sfanta Liturghie … Copilasule iubit al lui Dumnezeu, ce s-ar face cu credinta mea sau a ta in Dumnezeu daca , de pilda, sa presupunem, un mare si incontestabil savant, ar demonstra in amanunt si fara putinta de tagada, ca tot ceea ce acum cinstim ca fiind Sacra Scriptura, hotarari si documente conciliare, nu ar fi decat inventii si facaturi pt a tine in nestiinta si controla populatia (Doamne,ai mila, iarta-ma pe mine, cazuta!Amin)?Ar pieri ea credinta mea sau a ta? …Nu stiu … Stiu doar ca la amandoi ne-ar fi cumplit de greu cand ochii nostri , nedeprinsi cu Iubirea si in Iubire sa recunoasca fatza schingiuita a lui Hristos in celalalt, nu vor mai avea priceperea sa distinga intre Diavolul transformat in Inger de lumina si cu adevarat lumina lui Dumnezeu si ca daca n-am avea in noi Iubire, pierduti vom fi … Pt ca de judecat vom fi toti , si eu si tu, dar nu dupa ce editie a Sfintei Scripturi ne-am trait credinta, ca era cea a profesorului Cornilescu, cea autorizata de Sfantul Sinod al BOR sau cea la care,cu atata jertfa de sanatate si iubire trudeste binecuvantatul de Dumnezeu pr.Alois Bulai, ci dupa cata iubire va fi gasit in noi.Pentru ca din cele 3(speranta,credinta,dragostea),cea mai importanta si care va ramane fara clintire si in veacul de acum si in cel ce va sa vina e IUBIREA http://www.youtube.com/watch?v=KH0ZrwTI0Zk .
      Pt ca e ca in pilda celor 3 rugatori din insula, vizitati de ierarhi spre a-i converti, care, in smerenia lor , ingrijorati, merg pe apa sa-i roage sa mai fie invatati inca o data rugaciunea Tatal Nostru, ca au uitat-o :e aici,de la minutul 44 http://www.youtube.com/watch?v=bBiVsVqsQiA .
      Ionut, copil sfant (in facere)si preaiubit de Dumnezeu, care ai avut minunata sansa de iubire din partea lui Dumnezeu de a te naste ortodoxiei Sale, iarta-ma, dar cred cu tarie ca atat eu, cat si tu am fi fost mai indreptatiti si castigati inaintea lui Dumnezeu de n-am fi scris (atat eu,cat si tu)cele scrise pe aceasta pagina,pt ca ele au adus atatea rani Iubirii lui Dumnezeu si au ranit ochii si inima coopilasilor Sai, care -poate ca desi de o alta varsta duhovniceasca si,poate, cu o alta experienta cu Dumnezeu si intr-un alt punct pe Calea spre EL decat acela in care ne aflam fiecare din noi- vare vad nascandu-se atata tulburare in casa gazdei doar pt ca unul din oaspeti are incapatanarea sa-si suie botinele pe masa din sufragerie,pt ca ar fi inteles de la americani sau mai stiu eu de unde ca doar asa se poate marturisi adevarata credinta in Dumnezeu si ca doar astfel se da dovada de civilizatie … Am fi fost mai castigati, gandesc eu, atat eu,cat si tu, daca tot acest timp in care amandoi am facut tulburare in casa Tatalui si a Parintelui de aici, scriind, l-am fi dat rugaciunii facute cu credinta si iubire ca Domnul sa faca ce-o sti, incat sa mantuiasca pe toti spre mai marea Slava a Numelui Sau Sfant si spre binele nostru, incat TOTI sa devenim ORTHO(-)DOCSI,incat cu totii sa traim si sa marturisim cu credinta si in iubire smerita adevarata credinta in EL, pe care doar Dumnezeu o cunoaste (cum spunea binecuvantatul pr.Noica -redau aproximativ-: “un singur ORTHODOX a existat, Hristos, si pe Acela l-au rastignit”). Daca 2 se inteleg pe cale sa ceara acest lucru Domnului, Atotputernicia Iubirii Sale va darui aceasta. Nu ai vrea tu sa incetam aceasta zbatere si cearta de vorbe din Casa tatalui, care nu duce decat la tulburare si sa ne rugam amandoi dupa cum spuneam?
      Iarta-ma (si aceeasi rugaciune o am tuturor celor ce vor fi citit cele scrise)de am vatamat cu ceva inima ta. Fie ca Dumnezeu Insusi sa va fie tuturor Insasi BINECUVANTAREA!Amin.
      Parinte binecuvantat, iertati-ma va rog ca am “vorbit”din nou!Voi tacea de acum. Fiti binecuvantat!Amin.

  58. razvanrc said

    Sunteti preot pentru ca a fi preot este similiar cu a fi medic. Preotii sunt niste medici ai sufletului si uneori si ai corpului. Vindecarea prin credinta este posibila, eu insumi in copilaria mea fiind vindecat de un preot dupa ce avusesem un fel de soc nervos din cauza unei sperieturi foarte puternice. Nici nu eram la gradinita inca si din ce imi aduc aminte, intr-o zi de duminica m-am dus cu bunicii mei la preotul din satul unde eram si am ingenuncheat langa altar. Preotul a inceput sa citeasca dintr-o carte si pe masura ce citea imi aseza pe mine hainele sale cusute cu aur. A trecut de atunci mult timp si nu mai stiu tot firul intamplarii, dar m-am vindecat complet. Acolo unde medicamentele si medicii traditionali au dat gres, Dumnezeu a reparat!

  59. alin george said

    Cand eram mic (de la 2 ani si pana in clasa a IVa), am fost crescut de bunici, asa cum era pe vremea regimului comunist.Cu parintii ma vdeeam doar sambata si duminica.Datorita bunicilor mei am invatat ce inseamna Dumnezeu, ce a facut Isus pentru noi si cat de mult ne iubeste Sfanta Fecioara. Acum, ei nu mai sunt printre noi, insa mereu ma rog pentru sufletul lor …imi lipsesc foarte mult !!!. In copilarie mi-am dorit sa ma fac preot insa am fost descurajat de cateva matusi care faceau mare haz de optiunea mea.Pentru un mediu ,,intelectual,, a fi preot nu era ceva extraordinar. Cand am crescut mare, m-am indreptat catre stiintele umaniste, mi-a placut sa studiez istoria. Am ramas totusi cu o nostalgie din copilarie. Nu stiu daca mi-as fi urmat chemarea, as fi fost un bun preot. A fi preot inseamna sa te daruiesti celor din jur, sa dai totul pentru credinciosi, practic sa nu mai existi ca persoana, si sa faci totul pentru Dumnezeu. Nu este o meserie ca oricare alta, de asta am un cult pentru oamenii care aleg sa/i slujeasca Domnului. Incerc sa-mi inchipui trairea unui preot atunci cand oficiaza Sfanta Liturghie, sau atunci cand spovedeste. Nu cred ca se poate descrie in cuvinte!. Ma rog pentru toti cei care slujesc lui Dumnezeu si care prin pilda lor ne fac viata atat de frumoasa!!.
    Printre modelele preotesti demne de luat in seama ,in perioada contemporana ar fi:Sfantul Maximilian Kolbe, Papa Ioan Paul al II lea si acum, de curand l-am descoperit pe Parintele Bergoglio. Insa in fiecare loc, fiecare tara sau continent exista preoti nestiuti care isi indeplinesc menirea pe care o au de la Dumnezeu.
    Va rog sa va rugati pentru noi, parinte !.

    • Laurentiu said

      Mulţumesc mult pentru această mărturie. Vă voi aminti în rugăciunile mele!
      Dumnezeu să binecuvânteze omenirea cu cât mai mulţi oameni sfinţi şi modele pentru viaţa noastră.
      Să rămânem uniţi în rugăciune!

      • Alin George said

        Eu trebuie sa va multumesc!.Am gasit intamplator blogul dumneavoastra. Am citit cateva articole si fara sa vreau, mi-am adus aminte de copilarie. De aceea am simtit sa scriu cateva cuvinte.
        M-a impresionat sinceritatea de care dati dovada si ma bucur ca ati cerut parerea celorlati, chiar daca unele postari sunt pline de rautate gratuita (cred).Sa aveti parte de cat mai multe bucurii si mai putine tristeti pe calea pe care ati ales-o.Sa nu va pierdeti optimismul !. Oamenii au nevoie de preoti cu vocatie, mai ales ca traim vremuri in care religia si crestinismul sunt puse sub semnul intrebarii de multi ,,liberi cugetatori”. Ca model preotesc trebuie sa-l adaug si pe Monseniorul Ghika.
        La final am o rugaminte :
        Am un verisor aflat acum in Canada, mai precis in Toronto.Numele lui este Cristian-Andrei. Este romano-catolic si un baiat care merge mereu la biserica. S-a implicat foarte mult in activitatile parohiei si a absolvit un liceu catolic. Din pacate, a fost diagnosticat cu sindromul Hotkins (un fel de cancer limfatic). Parintii si sora lui il ingrijesc exemplar si acum este mai bine.Indraznesc sa va rog daca puteti, sa-l pomeniti la rugaciuni.Fie ca Domnul nostru Isus si Sfanta Fecioara sa va vegheze !.

  60. Am ramas in urma cu comentariul fiind prea ocupata cu nunta fiicei mele.
    Ce inseamna pentru mine un preot? Va spun adevarul fara pic de fatarnicie: “TOTUL”! Noi care de mici am fost crescuti in credinta si ni s-a zis mereu despre Dumnezeu, despre Biserica, despre respectul care trebuie sa-l purtam parintelui nostru.
    Fara preoti cum ne-am descurca? Il impovaram cu necazurile noastre, ne usuram sufletul de pacate, ne sfatuieste cu blindete, stie sa ne inspire credinta prin cuvintele sale… Sunt multe de spus, dar, intr-un cuvint, gindesc asa: pentru mine PREOTII SUNT TOT CE CUPRINDE CREDINTA!!

    • Laurentiu said

      Vă mulţumesc pentru aceste cuvinte pline de încurajare pentru noi preoţii, dar şi pentru toţi oamenii.
      Iar binecuvântarea Domnului să fie mereu asupra dvs. şi asupra fiicei dvs. Sfânta Familie să-i mijlocească harul unei căsnicii fericite, cu multe împliniri şi bucurii.

  61. Andra said

    Buna seara.. as vrea sa stiu si eu daca este pacat ca o femeie sa se indragosteasca de un preot catolic? eu sunt indragostita de un preot catolic .si nu m-am indragostit de el fiindca este fructul oprit, cum a spus cineva mai sus, ci pentru bunatatea lui, pentru iubirea fata de Dumnezeu, Isus si Fecioara Maria ,pentru cat de frumos vorbeste etc . ma intreb de ce preotii ortodocsi se pot casatori iar preotii catolici nu? unde scrie ca nu ai voie ? eu cred ca Dumnezeu a lasat femeia si barbatul pe pamant ca sa se uneasca si sa faca sa aiba dreptul acesta iar altele nu? toti oamenii suntem egali, toti avem drepturi egale, toti ne rugam la un singur Dumnezeu. nu cred ca a fi preot catolic si a avea o sotie ar fi ceva rau fiindca daca il iubesti pe Dumnezeu, indiferent ca ai sau nu o sotie, iubirea e aceeasi pentru Dumnezeu. Am inteles ca cu “mii de ani” in urma preotii catolici aveau dreptul de a se casatori… nu stiu cine a schimbat regula .. Sa fie cum vrea Domnul ! Dumnezeu sa ne lumineze mintile si inimile ca sa-i urmam calea cu dreptate si sa nu ne abatem de la ea.

    • Laurentiu said

      Lăudat sa fie Isus. Cu siguranta framantarile dvs. ar necesita un raspuns mai amplu, dar am să încerc să mă rezum la câteva gânduri. Faptul ca preotii catolici nu se casatoresc, nu e legat de esenta sacramentului preotiei sau de vreo discriminare. Sunt preoti catolici (cum sunt cei greco-catolici, de exemplu) care se pot căsători. Cei care nu se căsătoresc aleg această stare (ALEG!) pentru a se putea dedica cu mai multă uşurinţă slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor, în totală independenţă. E o alegere pe care o face preotul, bazându-se nu pe forţele proprii, ci pe harul şi ajutorul lui Dumnezeu.
      Cât despre a fi îndrăgostit, ştim cu toţii că iubirea nu este un păcat. Devine păcat atunci când formele de manifestare a iubirii sunt rele. Domnul să ne lumineze să preţuim mereu iubirea şi să găsim mereu acele forme de manifestare care să nu ne împovăreze cu nimic sufletul, care să nu ne neliniştească niciodată conştiinţa. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
      Şi vă mulţumesc mult că mi-aţi scris!

      • Andra said

        Va multumesc mult pentru raspuns … As mai avea o intrebare. Eu sunt ortodoxa. De curand mi s-a spus, de catre un preot ortodox, ca este un mare pacat sa merg in biserici catolice. eu nu stiu, de ce exista gandirea asta?? … Fiindca pana la urma nu conteaza ca merg la catolici sau ortodocşi, ca Dumnezeu e unul singur, ci conteaza ca merg la biserica, in casa Domnului. eu in biserica catolica ma simt mult mai aproape de Dumnezeu si simt o stare de fericire. sa speram ca pana la urma o sa se ajunga la o intelegere a preotilor si ca nu va mai exista aceasta bariera dintre religii.

      • Laurentiu said

        Acesta este şi “visul”, dorinţa lui Dumnezeu: “Ca toţi să fie una”, să fie o singură turmă şi un singur păstor, cum citim în Evanghelii (cf. Evanghelia după Sfântul Ioan, capitolul 17). Însă, până la acel moment, pe care doar Domnul îl cunoaşte, noi trebuie să ne rugăm şi să fim buni unii cu alţi, toleranţi, plini de iubire faţă de fiecare om, indiferent de convingerile sale. Trebuie să ne rugăm mult unii pentru alţii, căci ceea ce nu poate face forţa raţiunii, poate forţa adevărului şi a rugăciunii. Dumnezeu este mai mare decât ambiţiile şi orgoliile noastre şi cu ajutorul rugăciunii vom depăşi toate barierile. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

        Vă mulţumesc. Şi rămânem uniţi în rugăciune!

  62. Andra said

  63. cristina palici said

    Cine e preotul?
    Cineva care aduce Cerul pe pământ şi duce pământul în Cer, îl arată şi îl aduce pe Dumnezeu oamenilor şi pe oameni lui Dumnezeu.

    Cine ar trebui să fie preotul şi nu e?
    Ar trebui să fie gura ce vesteşte iubirea lui dumnezeu şi de multe ori vesteşte doar legi morale, lucruri în neregulă, formalităţi religioase etc.
    ar tr sa fie mana care se asaza pe bolnavi si ii vindeca, dupa cum Isus PORUNCESTE ucenicilor: “in orice sat sau oras intrati vindecati bolnavii”
    ar trebui să fie mana ce taie legaturile celui rau, ce inrobesc oamenii, facandu-i sclavii viciilor si pacatelor: “scoateti demonii”, a poruncit Cristos, dar multi nici nu mai cred ca pacatosii sunt legati si devin robi daca comit pacatul, cum zice ISus. Nu mai cred (cel putin nu in practica) in influenta si lucrarea celui rau si in misiunea lor de a o combate, nu sunt constienti de puterea si autoritatea ce au primit-o.
    Tata pentru credincioşi, în loc de simplu administrator, functionar al bisericii.
    Prieten pentru credincioşi, cf cu ce a zis Isus: “vă numesc prieteni pentru că v-am spus tot ce am auzit de la Tatăl.” Să audă şi să asculte ce spune Tatăl şi să spună tot mai departe.

    Pentru cine sau pentru ce există preoţii?
    Ca să stea cu Isus, ca să vestească Evanghelia, să vindece şi să scoată demoni, după cum spune evanghelistul Marcu.

    Mai este astăzi nevoie de preoţi?
    atâta vreme cât există oameni, este nevoie de preoţi.

    Ce aşteaptă lumea astăzi de la preot? (ce trebuie să facă?)
    Să Îl cunoască pe Dumnezeu şi să ni-l facă cunoscut, din proprie experienţă, nu din cărţi.
    Să vorbească cu Dumnezeu despre noi şi nouă să ne spună ce îi spune Dumnezeu pentru noi… din nou: nu din cărţi.
    Să îi pese de oameni, să nu fie un simplu funcţionar, care îşi face datoria (celebrează Liturghii, botezuri, nunţi, se roagă când îi ceri), ci să fie pasionat de Dumnezeu şi de oameni, un păstor căruia îi pasă de nevoile oamenilor, care ştie să asculte şi să călăuzească la apele vieţii pentru că El însuşi a băut şi bea din ele.
    Să stea cu Dumnezeu în rugăciune, să se roage cu noi.

    Ce să nu facă preotul?
    Să nu vrea să controleze, încătuşeze credinţa şi libertatea oamenilor. Să îi cheme, dar să îi lase liberi, să nu îi vrea pe toţi la fel, să lase spaţiu de manifestare diferitelor forme ale evlaviei.
    Să nu judece.
    Să nu trateze în mod diferenţial oamenii.
    Să nu fie lipsiţi de respect faţă de nimeni, credincioşi sau necredincioşi.
    Să nu dispreţuiască pe cei mai puţin educaţi, ci să îi înveţe cu iubire.
    Să nu desconsidere laicii, ci să îi trateze ca fraţi care au aceeaşi chemare.
    Să nu vrea să facă singur tot, ci să lucreze împreună cu comunitatea, să implice oamenii, să motiveze credincioşii să facă ce spune Cristos şi Biserica.

    Care e cel mai mare păcat al preotului? (aşa cum îl vede lumea, cum se vede din exterior)
    Credinţa formală, credinţa moartă în care sunt fapte exterioare ce au aparenţa credinţei, dar nu şi puterea şi bucuria ei
    Când preoţia devine un job, o meserie, o funcţie şi preotul doar face niste fapte religioase, in aparenta, dar care nu transmit viata, pentru ca preotul a uitat că e chemat să stea cu Dumnezeu şi doar din aceasta relaţie de iubire să vestească şi să acţioneze ca preot.
    Când preotul încetează să reprezinte, arate Inima Tatălui, puterea Fiului şi mângâierea Duhului şi se paşte pe sine insusi, nu turma lui Cristos
    Când preotul îşi prezintă propriile păreri ca fiind părerea Bisericii
    Când îşi foloseşte autoritatea pentru a impune părerea proprie în lucruri unde nu ar avea dreptul sau care nu corespund cu ce Domnul spune în Scripturi şi Biserica în Magister.
    .

    Cum să fie atunci când celebrează?
    să fie adevărat în faţa Lui şi a oamenilor,
    să radieze bucuria de a fi cu Dumnezeu şi cu fraţii
    să radieze credinţă vie în tot ce spune şi face la Liturghie, nu plictiseală, dezamăgire, monotonie, lipsă de viaţă.

    Cum să fie atunci când predică? Cât să predice? Despre ce să predice?
    nu contează cât predică… dacă o face cu puterea Duhului Sfânt, să vorbească şi toată noaptea (cum zic Faptele despre Pavel si alti apostoli, că vorbeau îndelung) că oamenii se vor bucura (cei ce il cauta pe Domnul)
    Cand predica ar trebui să creadă tot ce spune, se simte când preotul vorbeşte doar din ce a citit, sau când a primit Cuvântul în inima Lui, l-a rumegat şi a crezut, l-a experimentat, a avut o experienţă cu dumnezeu.
    Dacă nu a avut decât o experienţă scurtă, sau a înţeles un singur lucru din texte atunci şi predica să fie scurtă. mai bine sa ramana un singur cuvânt trăit, care să dea viaţa decât zeci de cuvinte de umplutură care diluează vinul curat cu apa..

    Cum să fie atunci când spovedeşte?
    ca ISus:
    nu un cuvânt de judecată, ci doar iertare, ca ISus cu femeia pacatoasa din casa lui Simon fariseul
    nu o privire severă, ci doar blandete si dragoste, ca Isus cand il cheama pe Levi
    nu gesturi de dispreţ, respingere, ca Isus cand il cheama pe Zaheu
    nu autoritate, ci paternitate, ca tatal din parabola cu cei 2 fii
    să arate spre iubirea Domnului, dorinta lui imensa de a restabili relatia cu omul, ca Isus cu femeia de la putul lui Iacob
    să spună lucrurilor pe nume,
    să numească păcatul păcat: adevăr în iubire
    să nu dea acelaşi medicament (pocainta) pentru păcate, boli diferite, ci să dea fiecăruia medicamentul potrivit

    • Laurentiu said

      Mulţumesc din inimă pentru aceste gânduri despre preot, despre preoţie. Vă rog să înălţaţi şi pentru mine o rugăciune ca să mă apropii de ceea ce înseamnă să fii cu adevărat un preot după inima lui Isus şi spre mântuirea oamenilor.
      Domnul să vă binecuvânteze şi în toată viaţa să aveţi parte de prezenţa unui preot care să vă călăuzească spre Împărăţia Tatălui.

  64. un fir de praf in Univers said

    De ce sunt preot?
    Sunt preot pt ca am fost chemat… mai intai am fost chemat… si… si apoi am ales,… nu din obligatie ci din iubire, din daruire, din a lasa totul pt El,… pt ei (fratii mei); nu pt confort, nu pt lux, nu pt siguranta zilei de maine… nuuuu!!!… ci pt ceva mai mult, mai nobil, mai normal…
    Ce este Preotia?!… Un martiriu lent, dar continuu !!!
    Ce este preotul adevarat? Un martir in devenire !!!
    Preotul trebuie sa se uite pe sine pt turma ce i s-a incredintat, sa-i asigure totul, o pasune buna, o apa proaspata,… ca apoi… cand pastorul are nevoie de a fi ajutat, inteles… turma sa uite de el… si cu toate acestea, el, preotul, pastorul… trebuie sa mearga mai departe in misiunea sa…
    Pana unde trebuie sa mearga, pana cand… pana cand “va veni o zi, cand te vei odihni” in bratele Celui care l-a chemat in slujba Sa… care a fost necesar sa se identifice cu Maestrul sau pt a fi un adevarat Preot!… intelegand pe toti si (de cele mai multe ori) neinteles de nimeni. Si cu toate acestea trebuie sa mearga inainte…
    Parinte Laurentiu, Va doresc sa fiti un Preot ca Maestrul Dvs. si Biserica lui Cristos sa aiba preoti adevarati, preoti martiri in devenire, martiri fara martiriu vizibil…
    Mi-am spus parerea, poate gresesc pt ca sunt o persoana simpla…
    Laudetur Iesus Christus !

    • Laurentiu said

      Mulţumesc pentru aceste cuvinte pline de viaţă şi învăţătură. Să stăm uniţi în rugăciune pentru ca Domnul să ducă la îndeplinirea lucrarea sa bună pe care a început-o în noi. Să fim statornici, indiferent de căile pe care va trebui să le parcurgem, chiar și martiriul (vizibil sau invizibil).
      Să ne rugăm mereu cu psalmistul: Domnul este păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic… chiar dacă ar trebuie să trec prin valea întunecată a morții nu mă tem de niciun rău. Căci tu, Doamne, ești cu mine. Toiagul și nuia ta mă mângâie…
      Laudă și preamărire să fie în veci Domnului. Amin.

  65. robu bernadeta said

    Preotul continuă pe pământ lucrarea de răscumpărare… dacă am înțelege bine ce este preotul pe pământ, am muri nu de spaimă, ci de iubire… Preoția este iubirea Inimii lui Isus.
    Sfântul Ioan Maria Vianney

    • Laurentiu said

      Viaţa preotului este atât de bine realizată în acest preot sfânt, Ioan Maria Vianney. De ne-ar mijloci Domnul harul să-i semănăm şi noi cât de cât în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.
      Să ne ţină Domnul uniţi în rugăciune!
      Mulţumesc mult.

  66. Leon P. said

    Ca seminarist am petrcut și petrec mult timp în preajma preoților. Nu cred că voi putea defini un preot niciodată. Un om complex și simplu în același timp. Dar pot spune că este un om, ca noi toți, dar cu o misiune specială și nobilă, și anume: să fie tot timpul disponibil pentru toți. TOT timpul pentru TOȚI…… Cine mai trebuie să facă acest lucru în afară de preot? Și eu îmi pun tot timpul întrbări în privința vocației mele. Întâlnesc tot timpul oameni care îmi pun întrebări de genul: Preot? De ce tocmai preot? De ce tocmai tu? ș.a.m.d. Am un singur răspuns: Vreau să ofer oamenilor pacea și liniștea pe care le-am primit, la rândul meu, în scaunul de spovadă de la alți preoți. Doamne ajută!

  67. rosu said

    Eu cred ca preotul este un om liber care ii spune Da lui Dumnezeu. Vocatia sa doar atunci poate aduce roade cand este in conformitate cu planul divin.
    Inainte de toate preotul trebuie sa fie slujitorul lui Dumnezeu, mereu dispus schimbarii. Cel mai important lucru pe care preotul il face este sa transforme painea si vinul in trupul si sangele lui Cristos.

    • Laurentiu said

      Într-adevăr, libertatea este darul pe care preotul îl oferă lui Dumnezeu atunci când îi spune Da. De fapt, oferă toată viaţa sa, fără nicio condiţionare. Cel puţin aşa ar trebui să fie!
      Iar ceea ce îi oferă Domnul este tocmai această “putere” de a transforma pâinea şi vinul în sfânta şi dumnezeiasca euharistie, Trupul lui Cristos.
      Prin mijlocirea preasfintei Fecioare Maria, Domnul să ne bincuvânteze cu preoţi buni şi sfinţi, după inima sa.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,796 other followers

%d bloggers like this: