1. “În cele din urmă, niciun popor nu e atât de decăzut şi de păcătos pentru a nu mai fi vrednic să te jertfeşti pentru el din moment ce îi aparţii” (Lucian Blaga);
2. Forţa care izvorăşte din dragoste…
3. Dragoste la prima vedere… Pentru cei care nu mai cred în minuni şi-n frumuseţea şi puritatea naturii: 
4. ,,Daca faci planuri pentru un an, cultiva orez; daca faci planuri pentru zece ani, planteaza copaci; daca faci planuri pentru o viata, educa oameni” (proverb chinezesc);
5. În absenţa oricărei alte dovezi, chiar şi numai degetul mare de la mână m-ar convinge de existenţa lui Dumnezeu (Isaac Newton);
6. Majoritatea crestinilor sunt rastigniti pe cruce intre doi talhari: regretele zilei de ieri si ingrijorarile pentru ziua de maine (Warren W. Wiersbe);‎
7. Un antropolog a propus un joc unor copii dintr-un trib african.
   A pus un coș plin cu fructe lângă un copac și le-a spus că cel care va ajunge primul va câștiga toate fructele.
   Când a dat startul pentru alergare, toți copiii s-au luat de mână și au alergat împreună, apoi s-au așezat să se bucure de premiu.
   Când i-a întrebat de ce au alergat așa, dacă unul singur ar fi putut câștiga toate fructele, i-au răspuns:
   - Ubuntu*… Cum ar fi putut unul dintre noi să fie fericit dacă toți ceilalți ar fi fost triști?
   (*„Ubuntu” este un cuvânt vechi african, concept-bază a culturii Xhosa, însemnând „umanitate către ceilalți (semenii noștri)”. Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toți”) (preluat de la Liviu Mihaiu);
8. Suferiti de pe urma nedreptatii unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai (Augustin);
9. Timpul inseamna pentru Dumnezeu durata asteptarii intre bataia Sa la poarta si fapta noastra de a deschide (Dumitru Staniloae);
10. Dacă crezi că educaţia este scumpă, să vezi ignoranţa cât te va costa.
11. “Fiecare zi e un fel de miracol.
    Nu trece o zi fără să primim o atenţie delicată din partea lui Dumnezeu, un semn al grijii sale.
    Miracolul cel mai mare e că Dumnezeu se serveşte de lucruri mici ca noi. Ne foloseşte pentru a realiza opera sa.
    Lasă-l pe Dumnezeu să te folosească fără a-ţi cere părerea” (Maica Tereza de Callcuta);
12. Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti prea ocupat făcându-ţi alte planuri! (John Lennon);
13. Iubeşte oamenii, nu lucrurile; foloseşte lucrurile, nu oamenii (Spencer W. Kimball);

143.  „Locul Bisericii pe pământ este numai aproape de cruce” (Vittorio Messori în colocviu cu Joseph Ratzinger, Raport asupra credinţei, Sapientia, Iaşi-2011, 13-14);

142. ”Biserica de astăzi nu are nevoie de noi reformatori. Biserica are nevoie de noi sfinţi” (Ioan Paul al II-lea);

141. „Fiecare zi posomorăşte sufletul cu câte o supărare nouă, pe când nopţile, care preiau îngrijorările zilelor, amăgesc şi mai mult cugetele cu nălucirile lor. Faţă de toate acestea există numai o singură scăpare: să te desparţi cu totul de griji­le lumeşti. Dar despărţirea de lume înseamnă (…) rupere sufletească de poftele trupeşti (…) pentru a fi gata să primeşti în inimă îndrumări izvorâte din învăţătura dumnezeias­că (…). Retragerea în singurătate… potoleşte patimile, dă prilej minţii să le stârpească cu totul din suflet (…). Dorinţele puternice, cum sunt poftele, mâniile, temerile şi mâhni­rile, aceste rele care înveninează sufletul, pot fi potolite numai prin viaţa trăită în linişte”, (Vasile cel Mare, Scrisoarea a II-a);

140. “A crede nu înseamnă nimic altceva decât a gândi, acceptând… Cei care cred, gândesc; crezând, gândesc, gândind, cred… Dacă credinţa nu este gândită nu mai înseamnă nimic” (Ioan Paul al II-lea, Fides et ratio – Credinţă şi raţiune, nr 1);

139. “Întrebarea pusă de Cristos lui Petru – Mă iubeşti? - este în acelaşi timp fascinantă şi înspăimântătoare, pentru că a-l iubi pe Cristos înseamnă a-l urma pe drumul Crucii” (Fericitul Ioan Paul al II-lea – predica la împlinirea a douăzeci de ani de pontificat 16 octombrie 1998);

138. “Să nu acceptaţi niciodată ceva ca fiind adevăr, dacă este lipsit de iubire. Şi să nu acceptaţi niciodată drept iubire, dacă îi lipseşte adevărul! Unul fără celălalt se transformă într-o minciună distrugătoare” (Fericitul Ioan Paul al II-lea – predica la canonizarea sfintei Edith Stein);

137. “Întotdeauna intervenţia Duhului Sfânt îi surprinde pe oameni. El aduce în evenimente o noutate care uimeşte; el schimbă, în mod radical, evenimentele şi istoria”;

136. “Duminica este ziua în care Dumnezeu nu a mai căutat să mai facă noi creaţii, ci să se bucure de frumuseţea pe care deja o crease” (Fericitul Ioan Paul al II-lea în Dies Domini – Ziua Domnulu);

135. “Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire”;

134. “Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa îl înalţă pe om, nu-l coboară!”, (Petre Tutea);

133. “Libertatem qui perdidit, nihil potest ultro perdere – Cine şi-a pierdut libertatea nu mai poate pierde nimic”, (Mediev);
132. “Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici”, (Maurice Coyaud);

131. “Iubeşte oamenii, nu lucrurile; foloseşte lucrurile, nu oamenii”,  (Spencer W. Kimball);
130. “Răutatea poartă multe măşti. Niciuna la fel de puternică şi rea ca masca virtuţii” (din filmul “Sleepy Hollow”);

129. “O Dumnezeul meu, fă ca toată viaţa mea să fie un imn, un cântec sublim al carităţii divine şi o dăruire totală în iubirea ta, o Doamne, în slujba Bisericii tale, a Papei, a Episcopilor şi a fraţilor mei” (Don Orione, L I, 426);

128. „Dacă scrii pentru Dumnezeu, vei ajunge la inimile multor oameni şi le vei aduce bucurie. Dacă scrii pentru oameni ai să câştigi nişte bani, vei dărui unora puţină bucurie şi ai să faci puţin zgomot în lume, pentru un timp. Dacă scrii numai pentru tine, ai să citeşti ce ai scris şi zece minute mai târziu vei fi atât de dezgustat încât îţi vei dori să fi murit” (Thomas Merton).
127. “Pe trotuarul strâmt al lumii, sunt un călător care îşi ţine privirea îndreptată mereu spre chipul tău, Isuse!” (Fericitul papă Ioan Paul al II-lea)
126.Wow… 
125. “Being old is when you know all the answers, but nobody asks you the questions” (Anonymous);
124. “Săracul doreşte mai mult, zgârcitul vrea tot” (Publilius Syrus);
123. “Când oamenii gândesc, e minunat. Când spun ceea ce gândesc, devin puternici, iar când fac ceea ce spun, au ajuns întelepţi” (Oreste Teodorescu- Codul lui Oreste)
123. “Nu piroanele l-au ţinut pe Cristos pe Cruce, ci iubirea” (Sf. Ecaterina de Siena);

122. “Viaţa este cel mai adesea o luptă în care nu faci ce vrei” (Hector Malot, Singur pe lume, 5);

121. „Cristos a pus aripi suferinţelor noastre” (Sf. Augustin);

120. „Cea mai mare insultă pe care i-o putem aduce lui Dumnezeu este să ne îndoim de el” (Sf. Padre Pio din Pietrelcina);

119. Trebuie să învăţăm mereu, pentru a învăţa în sfârşit să murim (Marie von Ebner-Eschenbach);

118. Aşa arată o familie bogată cu adevărat:

117. “Începi să devii om doar atunci când ai învăţat să-ţi comanzi tu însuţi ca şi cum ai fi altul şi când, mai bine chiar decât altul, ai învăţat să asculţi tu însuţi de tine”  (Mons. Ghika);
116. Din cauza aglomeraţiei şi a agitaţiei “sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul” (Andrei Pleşu, Dilema Veche, 359);

115. “Filmul este un vis visat de mai mulţi oameni în acelaşi timp” (Jean Cocteau);

114. “Astăzi se scrie mai mult ca niciodată, dar lumea nu înţelege ce citeşte” (Jose Manuel Blecua);

113. “Voi aveţi ceasuri, noi avem timp” (proverb african);

112. “Oriunde s-ar aşeza la masă, e-ntotdeauna în capul mesei” (despre Irving Thalberg şi despre toţi oamnii de valoare!);

111. “Înclin să cred că, deşi filmul nu va trăi veşnic ca operă de artă, cu câteva excepţii, va fi totuşi mijlocul cel mai eficient de a arăta posterităţii cum trăim noi astăzi” (Irving Thalberg citat de Alex. Leo Şerban, în De ce vedem filme)

110. “Omul este ceea ce gândeşte şi devine ceea ce face”;

109. “Nu e bine să te agăţi de vise şi să uiţi să trăieşti!” (Harry Potter);108. “Orice păcătos are un viitor şi orice sfânt are un trecut”;

107. “Biserica este plină de oameni sfinţi şi desăvârşiţi … în teorie” (A.W. Tozer);

106. “Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici măcar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se paote îndrăgosti de zâmbetul tău!”;

105. “Viaţa nu înseamnă a trăi, ci a şti pentru ce trăieşti. Mulţi trăiesc zile; puţini trăiesc viaţa (Nicolae Iorga);

104. “Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru ceea ce îţi dă! Mulţumeşte-i pentru ceea ce ţi-ar putea lua, dar nu o face! Mulţumeşte-i pentru toate câte îţi rezervă” (M. Ghika);

103. “Povestea găinii şi a porcului care vorbesc despre cât de bine le merge la ţăranul lor: „Ar trebui să facem ceva pentru el, să facem o faptă bună prin care să-l răsplătim”, spuse găina. „La ce te gândeşti?”, întrebă porcul. „Să-i facem un mic dejun cu şuncă şi ouă”, jubilă găina. „Păi”, spuse porcul, „asta este perfect pentru tine. Tu dai ceva de la tine. Pentru mine ar însemna însă să mă dăruiesc cu totul” (Scott şi Kimberly Hahn, Drumul nostru spre Biserica Romei, 10);

102. “Dacă un lucru merită într-adevăr să fie făcut, atunci merită şi dacă e făcut imperfect” (G. K. Chestertone, în Scott şi Kimberly Hahn, Drumul nostru spre Biserica Romei, 10)

101. “Nu există o sută de oameni în Statele Unite care urăsc Biserica Romano-Catolică. Dar există milioane de oameni care urăsc ceea ce, în mod eronat, consideră ei că ar fi Biserica Catolică” (Ep. Fulton Sheen, în Scott şi Kimberly Hahn, Drumul nostru spre Biserica Romei, 9);

100. “Aş vrea să ştiu gândurile lui Dumnezeu; restul sunt detalii!” (Einstein);

99. “Viaţa este ca o oglindă: îţi zâmbeşte dacă îi zâmbeşti”;

98. “Cel mai grav bolnav nu eşti când ai cancer sau lepră sau tuberculoză, ci atunci când simţi că nimeni nu te vrea în preajma”;

97. “Unde mergi tu voi merge şi eu, unde vei locui tu voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” (Rut 1, 16-17);

96. “Omul există numai coexistând, există în mod real numai în confruntarea dintre Eu şi Tu” (Hans Urs von Balthasar, Iubirea formă a revelaţiei, 35);

95. “Cristos se poate naşte de mii de ori în Bethleem, dar dacă nu se naşte şi în tine, rămâi pe veci pierdut… Crucea de pe Golgota nu te poate izbăvi de rău dacă nu se va înălţa în tine” (Angelus Silesius în Hans Urs von Balthasar, Iubirea formă a revelaţiei, 34);

94. “Omul e partenerul lui Dumnezeu, iar dialogul lor se încheie prin aceea că Dumnezeu însuşi devine om” (Hans Urs von Balthasar, Iubirea formă a revelaţiei, 25);

93. “Ceea ce ieri era sau părea încă teologie a devenit azi, nu se ştie cum, filozofie şi raţionalism” (Hans Urs von Balthasar, Iubirea formă a revelaţiei, 17);

92. “Pentru noi care suntem creştini, filozofia poate fi doar iubire de înţelepciune; înţelepciunea lui Dumnezeu însă este Logosul său, e Cristos; pe el trebuie deci să-l iubim, spre a fi adevăraţi filozofi” (Petrarca în Hans Urs von Balthasar, Iubirea formă a revelaţiei, 15);

91. “Cei ce iubesc ştiu cel mai mult despre Dumnezeu, lor trebuie să le aparţină teologia” (Hans Urs von Balthasar, Iubirea formă a revelaţiei, 10);

90. “Nu vă fie teamă să fiţi sfinţi. Aceasta este libertatea pentru care Cristos v-a făcut liberi… Dragi tineri, lăsaţi-vă cuceriţi de el”  (Ioan Paul al II-lea);

89. “Evanghelia creştină este un protest insistent contra oricărei ofense aduse demnităţii femeii”  (Ioan Paul al II-lea);

88. Când visez eu, mă trezesc şi totul dispare, se termină; dar când visezi tu, totul se împlineşte întocmai. Acum visezi ca toţi să fie una şi vor fi! Visează, te rog, să fiu sfânt… şi voi fi!

87. “Omul datorează lumii adevărul… Să fiţi în slujba adevărului! Dacă sunteţi în slujba adevărului, sunteţi în slujba libertăţii. Libertatea omului şi a naţiunii. În slujba vieţii” (Ioan Paul al II-lea);

86. “Mulţumesc lui Dumnezeu că astăzi – fiind duminică – nu trebuie să scriu. Astăzi pot să mă rog” (Edith Stein – Tereza Benedicata a Crucii);

85. “Oamenii au dreptul la libertăţile lor, chiar dacă fac greşeli în exercitarea lor” (Ioan Paul al II-lea);

84. “A numi răul şi binele cu adevăratul lor nume reprezintă primul pas spre convertire, iertare, reconciliere şi refacerea unităţii în cardul familiei umane şi între omenire şi Dumnezeu” (Ioan Paul al II-lea, Dominum et vivificantem);

83. “Duhul Sfânt vine în lume pentru că aceasta şi-a uitat istoria. Lumea nu ştie de unde vine, ce o susţine sau ce destin are, deşi ea considera, adumându-şi acest fapt, că ştie toate acestea. Venirea Duhului Sfânt relevă omenirii adevărul despre lume şi istoria sa” (Ioan Paul al II-lea);

82. . “Biserica Catolică s-a angajat în ecumenism cu o decizie irevocabilă şi ea doreşte să contribuie la aceasta cu tot ce îi stă în putinţă; ecumenismul este una din priorităţile pastorale ale Episcopului Romei” (Ioan Paul al II-lea);

81. “Biserica a insistat că nu există nicio justificare pentru discriminarea evreilor şi este convinsă că aceştia au fost chemaţi de Dumnezeu irevocabil… Sunt fraţii noştri mai mari” (Ioan Paul al II-lea);

80. “Cele mai grele lanţuri pe care omul le poate purta sunt cele ale urii… Adevărata eliberare este cea a Crucii, prin viziunea creştină asupra lumii…. Iertarea este puterea iubirii, iertarea nu este slăbiciune. A ierta nu înseamnă a renunţa la adevăr şi dreptate” (Ioan Paul al II-lea);

79. “Vieţile noastre sunt cu mult mai pline de consecinţe decât ne imaginăm noi” (Ioan Paul al II-lea);

78. “Lumea este o scenă în care se joacă împreună libertatea lui Dumnezeu şi libertatea omului într-o piesă care are un singur sfârşit, Mântuirea” (Ioan Paul al II-lea);

77. “Chiar dacă aş avea o mie de vieţi, le-aş da pe toate decât să renunţ la Cristos, aşa cum vreţi să o fac, în schimbul vieţii mele” (Laurenţiu Ruiz, sfânt martirizat la Nagasaki)

76. “Nimeni nu se poate apropia de Cristos fără să se întâlnească cu iudaismul” (Ioan Paul al II-lea);

75. “Cu mult mai importantă decât dragostea voastră pentru Cristos este dragostea lui Cristos pentru voi” (Ioan Paul al II-lea);

74. “Uneori, se poate întâmpla ca, în faţa istoriei şi situaţiilor concrete, să simţi că iubirea şi-a pierdut puterea… Dar, pe termen lung, iubirea iese întotdeauna învingătoare, iubirea nu poate fi niciodată înfrântă” (Ioan Paul al II-lea);

73. “Trupul uman este un vehicul prin care Dumnezeu a devenit om şi prin care Cristos a împlinit mântuirea lumii” (Ioan Paul al II-lea);

72. “Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi” (Charles Dickens, Marile speranţe);

71. Diferenţa dintre un politician şi un om de stat: politicianul nu se gândeşte decât la următoarele alegeri, pe când omul de stat se gândeşte la generaţia următoare (Churchill);

70. “Orice am deveni, tu sau eu, oricum ne va merge, rău sau bine, niciodată, în clipa în care mă vei chema cu tot dinadinsul şi vei crede că ai nevoie de mine, nu mă vei afla cu inima zăvorâtă. Niciodată!” (Hesse, Narcis şi Gură de Aur, 69);

69. “Oriunde o fiinţă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un şef de magazin, un om de ştiinţă, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicităţii fundamentale a persoanei umane” (Ioan Paul al II-lea);

68. “Preoţia nu este o carieră, ci este o vocaţie. Preoţia a existat şi există pentru a-i ajuta pe ceilalţi să trăiască dimensiunea preoţească  a vieţii lor de creştini, pentru a devenii sacrificii vii,sfinte şi bine plăcute lui Dumnezeu (Rom 12,1). Preoţia este un dar al lui Cristos făcut Bisericii şi fiecărui preot în parte, care acţionează in persona Christi, bunul păstor. Secularizarea vocaţiei de preot goleşte preoţia de unica sa formă de mărturie: capacitatea unică ce o are un preot de a intra în viaţa celuilalt, prin care fiinţa umană este ajutată să se îndrepte către Dumnezeu”(Ioan Paul al II-lea);

67. “Lăsaţi-l pe Cristos să vă găsească… Să vă fie frică doar de  nepăsare şi laşitate” (Ioan Paul al II-lea);

66. “Iubirea este mai puternică decât păcatul, decât înstrăinarea, decât orice slăbiciune a omului de oricând şi de oriunde, pentru că Dumnezeu este iubire (1In 4,8)” (Ioan Paul al II-lea);

65. “Am sperat întotdeauna cu tărie, vom spera întotdeauna cu tărie; de aceea suntem şi vom fi fericiţi” (Ioan Paul al II-lea către Hneri de Lubac);

64. “Libertatea este un test al maturităţii, un dar şi o sarcină care îşi găsesc împlinirea în bunătate, în a iubi ceea ce este cu adevărat bun“ (Ioan Paul al II-lea);

63. “Când un om îngenunchează în confesional pentru că a păcătuit, în acel moment el adaugă ceva la demnitatea sa de om. Nu are importanţă cât de greu îi apasă conştiinţa păcatele, nu are importanţă dacă ele i-au micşorat demnitatea proprie, simpla acţiune de a te întoarce din nou către Dumnezeu este o manifestare a demnităţii speciale a omului, a măreţiei lui spirituale… măreţia întâlnirii personale dintre om şi Dumnezeu, în adevărul interior al conştiinţei” (Ioan Paul al II-lea);

62. “Cei mai buni cateheţi sunt sfinţii, pentru că o educaţie religioasă este eficientă nu doar prin transmiterea de idei, ci prin exemple de virtute eroică” (Ioan Paul al II-lea);

61. “Credinţa este măsura normală a datoriei, datorie care înseamnă să te apropii tot mai mult de sfinţenie” (Ioan Paul al II-lea);

60. “Pe de o parte, trebuie să plăteşti întotdeauna un preţ atunci când iubeşti, dar, pe de altă parte, mulţumită lui Dumnezeu, iubirea merită acest preţ” (Ioan Paul al II-lea);

59. “În orice discuţie despre morală, punctul de plecare îl reprezintă persoana umană, pentru că fiinţele umane sunt singurele capabile de moralitate” (Ioan Paul al II-lea);

58. “Lucrurile eterne, lucrurile lui Dumnezeu, sunt întotdeauna cele mai simple şi mai profunde” (Ioan Paul al II-lea);

57. “Adevărul ne face liberi şi ne permite să ne trăim libertatea pentru a putea atinge scopul ei, fericirea” (Ioan Paul al II-lea);

56. “Prin intermediul libertăţii mele, eu micşorez distanţa dintre persoana-care-sunt şi persoana-care-trebuie-să-fiu” (Ioan Paul al II-lea);

55. “An eye for an eye will make the whole world blind” (Mahatma Gandhi);

54. “Un preot este o persoană care transmite misterul credinţei cu acele haruri invizibile destinate întregii umanităţi” (Ioan Paul al II-lea);

53. “Omul este la mijloc, între Dumnezeu şi nimicnicie…şi trebuie să aleagă, să se decidă” (Descartes);

52. “Filosofii, în general, ţin minte texte. Karol Wojtyla întotdeauna a ţinut minte oameni” (Josef Tischner)

51. “Preotul este dator să-l facă prezent pe Dumnezeu în lume, nu numai prin sfânta Liturghie. Datoria unui preot este să trăiască alături şi printre oameni, unde se află aceştia, să fie cu ei în orice împrejurare, în afară de păcat” (Ioan Paul al II-lea)

50. “Punctul de plecare obiectiv al unei iubiri este să realizezi că îi eşti necesar celuilalt. Persoana care în mod obiectiv are nevoie de mine cel mai mult este, de asemenea, în mod obiectiv, persoana de care eu am nevoie cel mai mult. Aceasta este o parte din logica profundă a vieţii şi, de asemenea, parte din încrederea în Creator şi providenţă. … Valorile oamenilor sunt diferite şi ajung să aibă configuraţii diferite. Marea împlinire este să poţi întotdeauna să vezi acele valori pe care ceilalţi nu le văd şi să le afirmi. Dar cea mai mare realizare este să scoţi la lumină din om acele valori care altminteri în absenţa noastră ar pieri. În acest fel se limpezesc şi valorile noastre” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către Tereza Heydel);

49. “Tristeţea este gândul la mine, bucuria este gândul la tine” (sfântul Augustin);

48. “Fiecare trăieşte, mai presus de orice, pentru iubire. Capacitatea de a iubi cu adevărat şi nu capacitatea intelctuală este cea mai profundă componentă a persoanei umane. Nu este deloc întâmplător că cea mai importantă poruncă este să iubeşti. O adevărată iubire ne scoate în afara noastră pentru a-l putea afirma pe celălalt, dedicându-ne astfel omului, oamenilor şi, mai presus de orice, lui Dumnezeu” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către Tereza Heydel);

47 “Dorinţa sexuală este un dar de la Dumnezeu. Omul o poate dărui lui Dumnezeu numai prin jurământul castităţii. Omul o poate oferi unei fiinţe umane, dar având conştiinţa faptului că o oferă unei persoane. Nu poate fi o chestiune de şansă. Celălalt este o fiinţă umană ce nu trebuie rănită, ci pe care trebuie să o iubeşti. Doar o persoană poate iubi o altă persoană. A iubi înseamnă a dori binele celuilalt, a te oferi pe tine însuţi pentru binele celuilalt… ” (Ioan Paul II,  Cateheze)

46. “Isus nu i-a pregătit pe apostoli pentru un succes uşor… Evanghelia nu este promisiunea unui succes facil. Ea nu promite o viaţă confortabilă nimănui. Ea cere, şi în acelaşi timp, este o mare promisiune, promisiunea vieţii veşnice pentru om, care este supus legii morţii şi promisiunea victoriei, prin credinţă, a omului, care este supus atâtor încercări şi obstacole” (Ioan Paul al II-lea, Crossing the Threshold of Hope, 142-143);

45. “Dacă aş putea să scriu sau să vorbesc tuturor predicatorilor şi confesorilor lumii, le-aş spune următorul lucru: faceţi să intre bine în mintea şi în inima oamenilor acest mare adevăr: cine se roagă, se mântuieşte, cine nu se roagă, se osândeşte!” (Alfons Maria de Liguori);

44. “Dacă aştepţi momentul potrivit, te întrec alţii care nu-l aşteaptă”;

43. “Singura diferenţă dintre un nebun şi mine este că eu nu sunt nebun” (Salvador Dali);

42. “Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea” (Kierkegaard);

41. “Singurătatea nu este vindecată de tovărăşia umană. Singurătatea se vindecă prin contactul cu realitatea” (Anthony de Mello);

40. “Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă ştii care jumătate”;

39. “Ce e frumos atunci când plouă, e că poţi să te plimbi plângând prin ploaie şi nimieni să nu-şi dea seama”

38. “Învaţă şi din greşelile altora… Nu vei avea tu timp să le faci pe toate”

37. “Mintea e ca o paraşută: funcţionează mai bine dacă e deschisă”;

36. “Adevărul doare, dar cea care lasă răni adânci este minciuna”;

35. “Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important”, (C. Brâncuşi);

34. “Aş prefera să comit greşeli cu gentileţe şi compasiune, decât să fac minuni cu nepoliteţe şi duritate” (Tereza de Calcutta);

33. “In prayer it is better to have a heart without words than words without a heart” (Mahatma Gandhi);

32. “Mi-ai zdrobit inima în necazuri” (Ps 106,12)

31. “Preoţilor, fiţi ceea ce celebraţi” (Un autor african din secolul al VI-lea);

30. “Este un har dacă cineva, pentru că-l cunoaşte pe Dumnezeu, suportă necazurile” (1Pt 2,19);

29. Mi-ar plăcea să ajung ziua în care Domnul să-mi strângă mâna şi să-mi spună: “Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce ai făcut pentru Biserica mea!”, iar eu să-i spun: “Nu, eu îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine şi pentru Biserică”.

28. “Dacă Dumnezeu găsea un om mai imperfect, mai defectuos decât mine, în mod sigur pe el l-ar fi ales” (sfântul Ioan Maria Vianney);

27. „Fiţi autentici în viaţa voastră şi în slujirea voastră. Fixându-vă privirea asupra lui Cristos, să duceţi o viaţă modestă, în solidaritate cu credincioşii la care aţi fost trimişi. Slujiţi-i pe toţi, fiţi disponibili în parohii, însoţiţi noile mişcări şi asociaţii, sprijiniţi familiile, nu uitaţi legătura cu tinerii, amintiţi-vă de săraci şi de cei abandonaţi” (Benedict al XVI-lea către preoţi!);

26. “Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie” (Ana Blandiana);

25. “E o nebunie să urăşti toţi trandafirii doar pentru că te-ai înţepat într-un spin”

24. “Credinţa face totul posibil; dragostea face totul uşor”

23. “E o nebunie să urăşti toţi trandafirii doar pentru că te-ai înţepat într-un spin”;

22. “Fericirea trebuie să fie o răsplată, nu un scop” (Antoine de Saint-Exupery);

21. ”Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet (Papa Ioan al XXIII-lea);

20. “Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată” (Hermann Scherchen);

19. “O libertate fără limite ucide libertatea” (Balzac)

18.”O iubire adevărată nu face rău nimănui. O iubire care produce suferinţă nu este iubire. Aceea este atracţie, este plăcere, este egoism” (Maica Siluana);

17. “Stimate abonat al cerului, vă informăm că la începutul acestei luni, mai aveţi în contul dumneavoastră dragoste, pace, bucurie şi binecuvântare. Acestea vă sunt la dispoziţie nelimitat accesând căsuţa pocăinţă. Vă reamintim că zilnic trebuie să reîncărcaţi contul cu credinţă, răbdare, bunătate, blândeţe, fapte bune. Pentru o reuşită 100% vă rugăm să cercetaţi zilnic opţiunea Sfânta Scriptură“;

16. “Fă ca zâmbetul tău să schimbe lumea. Nu lăsa ca lumea să schimbe zâmbetul tău”;

15. “Fiecare om doreste un trai indelungat, dar niciunul nu vrea sa fie batran” (Jonathan Swift);

14. Am să mor strigând “trăiesc”;

13. “Binele oricât de mic face lumea mai puţin rea. Fă un bine!”;

12. ”Sensul existentei si datoria fiecarui om este creatia” (Mircea Eliade);

11. “Viaţa nu se măsoară în numărul de respiraţii pe care le ai, ci în momente care îţi taie răsuflarea”;

10. “Vino şi urmează-mă!”… Numai acela care este sigur că te poate face fericit, poate să-ţi adreseze astfel de cuvinte! (Hans Urs von Balthasar);

9. “Pot să-i înţeleg pe cei care nu cred în Dumnezeu, dar îmi este peste putinţă să-i înţeleg pe cei care nu cred în Diavol” (Leszek Kolakowski, polonez 1927-2009);

8. „Ştiinţa este ceea ce tatăl îl învaţă pe fiu. Tehnologia este ceea ce fiul îl învaţă pe tatăl”;

7. “Iubirea adevărată nu are un final fericit… pentru că ea nu se termină niciodată”;

6. “Cea mai importantă zi nu este aceea în care cunoşti un om, ci ziua în care îi faci loc în inima ta”;

5.  “Îngerii convertesc abisul dintre Dumnezeu şi om într-un spaţiu al comunicării. Ei dau consistenţă şi viaţă acestui spaţiu, transmiţînd omului semnele lui Dumnezeu şi lui Dumnezeu rugăciunile omului” (Andrei Pleşu, Despre îngeri, 259-260);

4. „Zâmbetul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum” (J. Wasbro);

3. “Dacă în om nu există întrebare, nu există nici în Duhul Sfânt răspuns” (Hildegard von Bingen, secolul al  XII-lea);

2. “A spune că îngerii nu există pentru că nu se văd e la fel de neinteligent cu a spune că plantele nu există pentru că nu răspund la Bună ziua” (Andrei Pleşu, Despre îngeri, 47);

1. “Este mai de dorit minimul de cunoaştere a lucrurilor foarte importante decât cunoaşterea socotită foarte sigură a lucrurilor foarte mărunte!” (Toma de Aquino, Summa theologica I, q. 1, a. 5, ad 1);