Prea târziu te-am iubit…

“Învăţaţi de la mine căci sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre” (Mt 11,29).

  • banner

  • Categorii

  • Articolele recente

  • banner

  • Pagini

  • Cerca nella BIBBIA
    Per citazione
    (es. Mt 28,1-20):
    Per parola:

  • Arhive

  • Campanie anti-furt
  • Protected by Copyscape DMCA Takedown Notice Checker

  • SocialVibe


  • toateBlogurile.ro

  • Catehism.ro
  • banner
  • BlogWithIntegrity.com

Posts Tagged ‘ecumenism’

« Intrări Precedente

Şi a fost ziua a opta

Publicat de Laurentiu pe 26/01/2012

Ora de rugăciune care a încheiat Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Celebrarea ecumenică a avut loc în catedrala “Adormirea Maicii Domnului”, miercuri, 25 ianuarie 2012, la ora 17.00. Celebrarea a fost transmisă şi pe calea undelor prin intermediul postului Radio Maria.

Celebrarea solemnă care a încheiat Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a fost condusă de PS Petru Gherghel, fiind însoţit la altar de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, un grup de preoţi de la seminar, din parohiile şi congregaţiile din Iaşi. Din partea Bisericii Ortodoxe a participat la celebrare pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, prorector al Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Au participat de asemenea persoane consacrate, seminarişti şi credincioşi, atât catolici, cât şi ortodocşi care s-au unit în rugăciune pentru realizarea unităţii pe care însuşi Cristos a voit-o şi pentru care s-a rugat Tatălui.

Ora de rugăciune s-a desfăşurat după schema obişnuită: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială şi stropirea cu apă sfinţită. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.

Ultima zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor s-a desfăşurat sub motoul: Reuniţi în împărăţia lui Cristos. Isus Cristos este primul născut dintre cei morţi. El s-a umilit pe sine şi a fost înălţat, făcându-i părtaşi pe toţi la împărăţia şi înălţarea sa. În prima lectură, luată din Cartea întâi a Cronicilor, este prezentat imnul lui David, născut din bucuria regelui şi a poporului său în faţa construirii templului. Acest imn exprimă tot adevărul: totul vine prin har. Psalmul regal de mulţumire continuă această idee. Tradiţia creştină oferă un sens profund imnului responsorial prezentându-l pe adevăratul Rege care este Cristos. El este prezenţa perfectă a lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. Domnul vrea să ne facă “împreună moştenitori cu Fiul său” şi “membri ai familiei sale regale”. Scrisorile din Cartea Apocalipsului, adresate celor şapte Biserici locale, constituie un mesaj adresat Bisericii din toate timpurile şi locurile. Promisiunea de a sta alături de Domnul, vestită în prealabil celor doisprezece, se extinde acum la toţi cei care au obţinut victoria prin credinţa lor. În textul evanghelic, Domnul descoperă celor care cred şi îl mărturisesc finalitatea planului său: unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Iată aşadar că servitorul lui Isus, pe care Tatăl îl cinsteşte, va fi acolo unde Domnul este aşezat, la dreapta Tatălui, pentru a domni. Noi, creştinii, suntem conştienţi că unitatea dintre noi, deşi cere eforturi umane, este mai presus de toate un dar al lui Dumnezeu. Implică participarea la victoria lui Cristos asupra păcatului, a morţii şi a răului care provoacă diviziunea. Participarea noastră la victoria lui Cristos ajunge la plinătatea ei în ceruri.

Timp de opt zile credincioşii s-au întâlnit şi s-au unit în meditaţie şi rugăciune pentru unitatea Bisericii şi întărirea spiritului de frăţietate în împărăţia lui Dumnezeu. Preasfinţitul, în predica sa, a amintit celor prezenţi în catedrală, precum şi tuturor celor care au ascultat această celebrare prin intermediul Radio Maria, tema principală a acestei săptămâni de rugăciune pentru unitate: transformaţi prin victoria lui Cristos, amintind că toţi vom fi transformaţi de Cristos slujitorul, învingătorul răului, cel care aduce şi oferă pacea sa tuturor fără a face vreo distincţie. Preasfinţitul i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să unească rugăciunile şi intenţiile lor pentru ca Cristos să ne transforme cu harul său şi să ne facă colaboratori ai misiunii sale nobile. Cu toţii suntem chemaţi să fim instrumente vii ale planului lui Dumnezeu şi părtaşi la victoria lui Cristos. Aceasta este concluzia întregii săptămâni de rugăciune şi încununarea dorinţei si speranţei noastre. Linia centrală a lecturilor propuse pentru această zi o găsim tocmai în cuvintele sfântului Ioan în Cartea Apocalipsului: “Pe cel care va învinge îl voi pune să şadă alături de mine pe tron”. În Cristos avem aşadar garanţia unei imense bucurii de a fi vrednici de împărăţia sa, oferindu-ne un loc privilegiat lângă tronul său. Cristos s-a umilit pe sine şi a fost înălţat. Textul evanghelic ne arată ce se va întâmpla cu cel care îl slujeşte şi îl urmează: Tatăl însuşi îl va cinsti. Meditând asupra lecturilor propuse pentru întreaga săptămână observăm că unitatea este numai un dar al lui Dumnezeu, deşi se cer numeroase eforturi din partea fiecăruia dintre noi. Nimeni nu poate realiza unitatea cu propriile forţe, ci numai acela care a dărâmat zidul despărţitor şi care a venit să-i aduna la un loc pe toţi făcând pace cu ei ca să formeze un singur trup. Preasfinţitul i-a invitat pe toţi să prezinte rugăciunile lor lui Cristos pentru ca prin Duhul Sfânt să schimbe inimile tuturor şi să îndepărteze orgoliile luminând paşii noştri către ceilalţi fraţi care poartă aceeaşi imagine divină şi au ca şi noi aceeaşi chemare şi acelaşi destin. Este necesar ca fiecare dintre noi să se îndrepte spre Cristos care s-a făcut om şi a murit pentru noi. Pentru aceasta trebuie să murim pentru păcat şi să renaştem la o viaţă nouă, precum bobul de grâu care aduce rod doar dacă moare. Căci Cristos nu numai că ne-a spus aceste lucruri, ci ne-a oferit şi exemplul de jertfă pentru a ne da viaţa din belşug şi pentru a ne înălţa. Este timpul să vedem cu alţi ochi viitorul omenirii. Să înţelegem chemarea noului mileniu şi semnele timpurilor noi; să construim nu numai o ţară unită, o Europă unită sau o lume unită, ci să realizăm o adevărată familie creştină, o singură Biserică, pentru că este un singur Dumnezeu, un singur botez şi avem o singură mamă care ne vrea uniţi în jurul Fiului ei. În mod practic ni se cere să împărţim iubire, să ştim să iubim şi să împărţim pâinea noastră cu cei care nu o au. Este timpul să ne oprim, să medităm şi să recunoaştem că şi noi am uitat că suntem fraţi, că avem acelaşi destin şi aceeaşi patrie pregătită de Cristos care s-a jertfit pentru noi. Având o astfel de provocare şi pe Cristos cu victoria sa asupra morţii, noi avem o adevărată speranţă care creşte mereu. Vom fi mai aproape de oameni, de fraţii noştri şi transformaţi de Cristos, îi vom putea ajuta pe ceilalţi să se transforme. Ne vom face vrednici să stăm alături de el în împărăţia sa. Datoria noastră este să privim spre Cristos care s-a rugat pentru noi toţi ca sa fim una şi să ne îndreptăm spre toţi arătându-ne dragostea şi preţuirea noastră în Domnul. La final, Preasfinţitul a înălţat rugăciunea sa către sfânta Fecioară ca aceasta să ne ia sub mantia ei ocrotitoare şi să ne adune în jurul Fiului ei şi fratele nostru, pentru ca toţi să fim una ca lumea să creadă.

Pr. Gheorghe Popa a mulţumit Domnului pentru prezenţa sa şi în anul acesta la ora de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Părintele a prezentat mesajul ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, încurajarea şi binecuvântarea acestuia.

Ora de rugăciune a fost animată de corul “Juvenes Ecclesiae” al catedralei catolice din Iaşi.

Virgiliu Demşa-Crainicu
Preluat de pe www.ercis.ro

Aici se pot vedea fotografii de la celebrare.

Publicat în ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , , , | 1 comentariu »

Cum a fost ziua a şaptea

Publicat de Laurentiu pe 26/01/2012

Cea de-a şaptea zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor a fost găzduită de Parohia “Sfântul Anton” din Iaşi, marţi, 24 ianuarie 2012. Celebrarea ecumenică prezidată de pr. Iosif Dorcu, decan de Iaşi, a avut loc în biserica parohială, la ora 17.00.

La această celebrare au participat preoţii din cadrul parohiei, precum şi preoţi din celelalte parohii şi congregaţii din Iaşi, persoane consacrate, seminarişti, numeroşi laici, catolici şi ortodocşi.

Celebrarea ecumenică s-a desfăşurat după aceeaşi schemă obişnuită: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială şi stropirea cu apă sfinţită. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.

Lecturile biblice propuse pentru această zi ne arată că cei care trebuie să depăşească suferinţa au nevoie de sprijin de sus, iar acest sprijin provine din rugăciune. Tocmai de aceea ne este propusă imaginea Bunului Păstor care îşi conduce turma şi prin locuri mai întunecate, întărind-o cu prezenţa sa. Forţa Anei prin rugăciune a fost obiectul primului capitol din Cartea lui Samuel. Ana a înţeles că unele fapte se întâmplă numai cu ajutorul lui Dumnezeu, care a voit ca Ana şi soţul ei să devină părinţi. Textul primei lecturi este un exemplu care întăreşte credinţa în ceea ce pare să fie o situaţie disperată. Cuvintele psalmistului vin tocmai să întărească această speranţă. Cei care îşi pun încrederea lor în Domnul nu trebuie să se teamă nici măcar de întunericul rupturii sau al neunirii pentru că păstorul lor îi va duce la păşunile verzi ale adevărului. Rămânând în acelaşi context al speranţei, în Scrisoarea către Efeseni apostolul Paul ne îndeamnă să fim puternici în Domul şi în forţa sa atotputernică îmbrăcând armura spirituală a rugăciunii. Textul evanghelic ni-l prezintă pe Domnul înviat care îl îndeamnă pe Petru, şi în persoana sa pe fiecare discipol, să descopere în ei înşişi iubirea Celui care este unicul Păstor adevărat. Cu alte cuvinte, Cristos îl cheamă pe Petru să vegheze asupra celor care sunt ai săi, care-l iubesc şi care ascultă glasul său. Îl îndeamnă să-i înveţe iubirea reciprocă, curajul şi cooperarea în încercările vieţii. În concluzie, prin harul lui Dumnezeu, martorul lui Cristos care a fost confirmat în noi ne obligă să acţionăm împreună pentru unitate. Avem capacitatea şi cunoaşterea necesară pentru a da această mărturie? Întrebarea care se pune însă este: suntem noi dispuşi să facem acest lucru? Bunul Păstor îi conduce şi îi întăreşte pe toţi cei care s-au încrezut în harul şi sprijinul său şi ne stimulează să cooperăm necondiţionat cu el.

În predica sa, pr. Alois Bulai, profesor la Institutul Teologic “Sfântul Iosif” din Iaşi, i-a invitat pe toţi cei prezenţi să descopere imaginea lui Isus, Bunul Păstor care transformă în mod radical existenţa. Astfel, analizând fiecare dintre lecturile biblice propuse pentru această zi, părintele Alois a evidenţiat intervenţia directă a lui Cristos în viaţa poporului care, chemat de apostolul Paul în Scrisoarea către Efeseni să fie gata, mereu pregătit să înfrunte dificultăţile care apar, ţinând întotdeauna în mână scutul credinţei, să nu înceteze să se roage. Căci şi Ana, în ciuda neliniştii sale sufleteşti, s-a rugat Domnului şi i-a mărturisit durerea sufletului ei. Iar Domnul nu a lăsat neascultată cererea ei. Deşi a întâlnit numeroase obstacole, batjocura Peninei sau momentul în care rugându-se în templu, preotul Eli a crezut că este beată, Ana nu s-a descurajat ci a continuat să înalţe rugăciunea sa către Domnul. Şi iată că prima lectură de astăzi ne-o prezintă pe Ana, aducându-i laudă lui Dumnezeu pentru că i-a ascultat rugăciunea; el este cel care va păzi paşii preaiubiţilor lui. În ceea ce părea o situaţie disperată, Domnul îşi arată puterea intervenind în favoarea celui care se roagă cu tărie. Acelaşi lucru ni-l arată şi Psalmul 23. Bunul Păstor îşi conduce turma. El este cel care îi poartă de grijă. Chiar dacă trece prin locuri întunecate, turma sa nu are de ce să se teamă, căci Domnul îi este alături. Dumnezeu însoţeşte turma sa şi o conduce în locul unde toţi vor fi o singură familie împreună cu el. Părintele a atras atenţia asupra importanţei acestei încrederi pe care o transmite psalmul responsorial. Este suficient să ne gândim numai la efectul pe care îl produce această imagine a păşunilor verzi şi a apelor de odihnă, în sufletul unui evreu care trăieşte în pustiu înconjurat de praf şi pietre arse de soare. În textul evanghelic, Isus îl înseamnă pe Petru să descopere în persoana sa iubirea unicului Păstor adevărat. Petru este întrebat nu o dată, ci de trei ori despre iubirea pe care o poartă Domnului, amintind de cele trei momente în care apostolul l-a renegat pe Cristos. Petru simte în inima lui acest fapt, de aceea se întristează atunci când este întrebat pentru a treia oară. Cu toate acestea, Isus îl cheamă pe Petru să conducă mieluşeii, mieii şi oile sale. Cristos îi încredinţează misiunea sa, îl face părtaş direct la misiunea sa de păstor. Domnul îl îndeamnă pe apostol să pască oile sale nu ale altuia şi îl cheamă să păşească pe urmele sale, să meargă în urma sa până la moarte. În finalul predicii sale, părintele Alois i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să înalţe rugăciuni către Domnul, Bunul Păstor, ca acesta să reverse harul unităţii asupra întregii sale turme, aşa încât toţi să fim una, adunaţi la final în jurul său.

PS Petru Gherghel a celebrat sfânta Liturghie în catedrala “Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi. La începutul sfintei Liturghii, PS Petru Gherghel a evocat figura sfântului celebrat la 24 ianuarie, Francisc de Sales, un episcop al unităţii. În cadrul predicii, comentând textele biblice proclamate, PS Petru Gherghel a accentuat importanţa “păstorului cel bun”, în preajma căruia fiecare creştin trebuie să se simtă în siguranţă. Şi fragmentul evanghelic are o semnificaţie deosebită: este necesar să colaborăm cu Isus, Păstorul cel bun, pe drumul unităţii, să fim toţi reuniţi în el.

Celebrarea de încheiere a acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi, va avea loc miercuri, 25 ianuarie, la ora 17.00, la catedrala “Adormirea Maicii Domnului” din Bulevardul Ştefan cel Mare. Celebrarea va fi transmisă în direct şi de postul Radio Maria.

Virgiliu Demşa-Crainicu

Aici se pot vedea fotografii de la celebrare.

Publicat în ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , | Lasă un comentariu »

Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Publicat de Laurentiu pe 25/01/2012

Ziua a şaptea de rugăciune pentru unitatea creştinilor ne adună sub figura lui Isus, Bunul Păstor. “Transformaţi de Bunul Păstor” este tema acestei zile concentrată în jurul Evangheliei după sfântul Ioan: Paşte oile mele! (In 21,17)

Textele biblice de astăzi ni-l arată pe Domnul care întăreşte turma sa. Suntem chemaţi să-l urmăm pe Bunul Păstor, să ne întărim reciproc în Domnul, să-i sprijinim şi să-i întărim pe cei slabi şi pe cei pierduţi. Există un singur păstor şi noi suntem poporul său.

Transformaţi de Bunul Păstor

P.: Domnul nu ne-a părăsit. În experienţele vieţii ne conduce pe toţi cu toiagul şi nuiaua sa. Este păstorul nostru bun. Pentru aceasta să spunem: Îţi mulţumim, Doamne!
A.: Îţi mulţumim, Doamne!

P.: Pentru viaţă şi pentru toate darurile cu care ne-ai întărit
A.: Îţi mulţumim, Doamne!

P.: Pentru darul Cuvântului tău
A.: Îţi mulţumim, Doamne!

P.: Pentru perseverenţa în credinţă
A.: Îţi mulţumim, Doamne!

P.: Pentru martorii credibili ai Evangheliei tale
A.: Îţi mulţumim, Doamne!

P.: Pentru toate lucrurile pe care nu ne putem baza sau nu le putem realiza
A.: Îţi mulţumim, Doamne!

P.: Mulţumim, Doamne, pentru toate darurile pe care ni le-ai dat ca să nu părăsim drumul, nici să nu ne descurajăm în lupta spirituală. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
A.: Amin.

LECTURA I
Omul nu va birui prin putere.

Citire din cartea întâi a profetului Samuel 2,1-10
1 Ana s-a rugat şi a zis: “Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul tău. 2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru. 3 Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, şi toate faptele sunt cântărite de el. 4 Arcul celor puternici s-a sfărâmat, şi cei slabi sunt încinşi cu putere. 5 Cei ce erau sătui se închiriază pentru pâine, şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; chiar cea stearpă naşte de şapte ori, şi cea care avea mulţi copii stă lâncezită. 6 Domnul omoară şi învie, el coboară în locuinţa morţilor şi el scoate de acolo. 7 Domnul sărăceşte şi el îmbogăţeşte, el smereşte şi el înalţă, 8 el ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat el lumea. 9 El va păzi paşii preaiubiţilor lui, dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; căci omul nu va birui prin putere. 10 Vrăjmaşii Domnului vor tremura, din înălţimea cerului el îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului. El va da împăratului său putere şi el va înălţa tăria unsului lui”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,7.8.9.10 (R.: cf. 8)
R.: Dumnezeu cel puternic este împăratul nostru.

7 Deschideţi-vă, porţilor,
deschideţi-vă, voi porţi veşnice,
ca să intre regele măririi! R.

8 Cine este acest rege al măririi?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă! R.

9 Deschideţi-vă, porţilor,
deschideţi-vă, voi porţi veşnice,
ca să intre stăpânul măririi! R.

10 Cine este acest rege al măririi?
E Domnul oştirilor:
El este regele măririi. R.

LECTURA A II-A
Îmbrăcaţi-vă cu echipamentul lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 6,10-20
Fraţilor, 10 căutaţi-vă tăria în Domnul şi în puterea lui. 11 Îmbrăcaţi-vă cu echipamentul lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului. 12 Căci nu avem de luptat împotriva oamenilor alcătuiţi din carne şi sânge, ci împotriva căpeteniilor şi forţelor nevăzute, împotriva puterilor întunericului care stăpânesc în lume, împotriva duhurilor rele, care sunt deasupra noastră. 13 De aceea, îmbrăcaţi-vă cu echipamentul lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit toate încercările. 14 Staţi gata, având mijlocul vostru încins cu centura adevărului, îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii, 15 având picioarele încălţate cu râvna de a predica evanghelia păcii; 16 ţineţi totdeauna în mână scutul credinţei; cu el veţi putea opri toate săgeţile aprinse ale Celui Rău. 17 Luaţi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Nu încetaţi să vă rugaţi. 18 Înălţaţi necontenit prin Duhul Sfânt rugăciuni şi cereri. Vegheaţi, fiţi statornici şi rugaţi-vă pentru toţi credincioşii; 19 rugaţi-vă şi pentru mine, ca Dumnezeu să-mi dea cuvântul potrivit când încep să vestesc cu îndrăzneală taina evangheliei, 20 al cărei trimis în lanţuri sunt eu. Rugaţi-vă deci ca să am puterea de a predica evanghelia cu tot curajul, aşa cum sunt dator s-o fac.
Cuvântul Domnului

ALELUIA In 14,26

(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate, spune Domnul;
el vă va aminti tot ce v-am spus eu vouă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Paşte mieluşeii mei! Paşte mieii mei! Paşte oile mele!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19
Isus înviat din morţi a stat la masă cu ucenicii săi pe ţărmul mării. 15 După ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii mei!” 16 I-a spus Isus a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieii mei!” 17 Şi i-a spus a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubeşti şi i-a zis: „Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele! 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr te încingeai singur şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”. 19 A spus lucrul acesta ca să arate cu ce moarte îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce i-a vorbit astfel, i-a zis: „Urmează-mă!”
Cuvântul Domnului

Comentariu
Cei care trebuie să depăşească suferinţa au nevoie de sprijin de sus. Acest sprijin provine din rugăciune. Forţa Anei prin rugăciune a fost obiectul primului capitol din Cartea lui Samuel. În al doilea capitol se întâlneşte rugăciunea ei de mulţumire. Ana a înţeles că unele fapte se întâmplă numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu a voit ca Ana şi soţul ei să se devină părinţi. Acest text este un exemplu care întăreşte credinţa în ceea ce pare să fie o situaţie disperată. Este un exemplu al victoriei.

Bunul păstor, din Psalmul 23, îşi conduce turma şi prin locurile mai întunecate, întărind-o cu prezenţa sa. Cei care îşi pun încrederea lor în Domnul nu trebuie să se teamă nici măcar de întunericul rupturii sau al neunirii, pentru că păstorul lor îi va duce la păşunile verzi ale adevărului, pentru a trăi împreună în casa Domnului.

În Scrisoarea către Efeseni apostolul Paul ne îndeamnă să fim puternici în Domnul şi în forţa sa atotputernică îmbrăcând armura spirituală: adevărul, dreptatea, proclamarea veştii bune, credinţa, mântuirea, cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea şi implorarea.

Domnul înviat îl îndeamnă pe Petru, şi în persoana lui pe fiecare discipol, să descopere în ei înşişi iubirea Celui care este unicul Păstor adevărat. Dacă ai această iubire, atunci paşte oile mele! Cu alte cuvinte, hrăneşte-le, ocroteşte-le, îngrijeşte-te de ele, întăreşte-le, pentru că sunt ale mele şi îmi aparţin. Fii servitorul meu bun şi veghează asupra celor care sunt ai mei, care mă iubesc şi ascultă glasul meu. Învaţă-i iubirea reciprocă, curajul şi cooperarea în încercările şi cotiturile vieţii.

Prin harul lui Dumnezeu, martorul lui Cristos care a fost confirmat în noi ne obligă să acţionăm împreună pentru unitate. Avem capacitatea şi cunoaşterea necesară pentru a da această mărturie. Însă suntem dispuşi? Bunul Păstor, care prin viaţa sa îi învaţă, îi conduce şi îi întăreşte pe toţi cei care s-au încrezut în harul şi în sprijinul său, ne stimulează să cooperăm necondiţionat cu el. Astfel, întăriţi, vom putea să ne ajutăm unii pe alţii pe drumul unităţii ca să fim puternici în Domnul, pentru a putea extinde către ceilalţi mărturia iubirii sale.

Rugăciune

Tată al tuturor, tu ne-ai chemat să fim o singură turmă în Fiul tău, Isus Cristos. El este Bunul Păstor care ne invită să ne odihnim în păşuni verzi, ne duce la ape liniştite şi ne înviorează sufletul. Fă ca urmându-l, să putem fi semn pentru alţii şi astfel, toţi să vadă în noi iubirea unicului păstor adevărat, Domnul nostru Isus Cristos, care vieţuieşte şi domneşte cu tine şi cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Întrebări pentru reflecţie

1. Cum ne invită Bunul Păstor să însufleţim, să întărim şi să înviorăm încrederea celor care s-au pierdut?
2. Cum pot creştinii din diferite tradiţii să acţioneze împreună, pentru a-l mărturisi pe Isus Cristos?
3. Pentru noi, cei de astăzi, ce poate să însemne îndemnul sfântului Paul: „Îmbrăcaţi armura lui Dumnezeu… Luaţi armura lui Dumnezeu”?

Textele sunt preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor  2012.
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”, 
publicată la Editura Presa Bună, 
în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu 
şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu.

Publicat în ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , | Lasă un comentariu »

Cum a fost ziua a şasea

Publicat de Laurentiu pe 24/01/2012

Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi a găzduit în amfiteatrul A14 din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza”, celebrarea ecumenică a celei de-a şasea zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor la Iaşi, luni, 23 ianuarie 2012.

PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, a prezidată această celebrare. Au fost prezenţi alături de preoţii profesori ai Facultăţii de Teologie, preoţi din parohiile şi congregaţiile din Iaşi, persoane consacrate, seminarişti şi laici catolici şi ortodocşi.

Celebrarea ecumenică a urmat cele trei momente principale: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.

Lecturile biblice propuse pentru această a şasea zi de rugăciune pentru unitate au evidenţiat transformarea pe care o aduce iubirea nestrămutată a lui Dumnezeu. Astfel, în prima lectură luată din Cartea profetului Habacuc, ni se arată cum plângerea profetului se transformă în bucurie datorită fidelităţii lui Dumnezeu care dă putere în faţa disperării. Credinţa în Dumnezeu este cea care permite să se menţină vie speranţa în ciuda tuturor necazurilor care apar. Psalmul 136 confirmă că amintirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu în istoria lui Israel sun o dovadă a iubirii sale veşnice. Graţie intervenţiei sale, poporul lui Israel a experimentat victorii extraordinare şi surprinzătoare. Epistola, luată din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan, ne aminteşte că cel care s-a născut din Dumnezeu este învingătorul lumii. Nu este vorba însă de victorii care pot fi măsurate după criteriile noastre umane. Victoria în Cristos implică o schimbare a inimii, o percepţie diferită a realităţii pământeşti în optica veşniciei şi credinţă profundă în victoria definitivă asupra morţii. În textul din Evanghelie, Cristos le oferă discipolilor săi siguranţa iubirii lui Dumnezeu, care îşi va găsi confirmarea în moartea pe cruce a lui Cristos. În acelaşi timp invită şi îi determină pe aceştia să-şi manifeste iubirea unii faţă de alţii. Relaţia lui Isus cu discipolii săi se bazează pe iubire. Nu îi tratează pur şi simplu ca discipoli, ci îi numeşte prietenii săi. În spirit de iubire, chiar şi atunci când progresul pe drumul spre deplina unitate vizibilă pare lent, să nu ne pierdem speranţa. Iubirea nestrămutată a lui Dumnezeu ne va permite să depăşim piedicile şi diviziunile mai profunde.

Pr. Alois Bulai, în deschiderea predicii sale, a precizat motivaţia reunirii în amfiteatrul Facultăţii de Teologie: dorinţa de a-i antrena pe toţi ceilalţi în vârtejul acestei dorinţe fierbinţi ca toţi să fie una. Se doreşte în acest fel ca eforturile intelectuale, toate căutările ştiinţifice, toată patima după adevăr, după frumos şi după dreptate să se unească cu acest cor mondial care imploră de la Dumnezeu unitatea tuturor discipolilor lui Cristos. Tema propusă pentru această zi a fost iubirea. Nu putem vorbi de iubire care să nu tindă spre unitate, spunea părintele Alois, o iubire care să nu conducă spre celălalt. Pentru a aprofunda această realitate, părintele a propus celor aflaţi de faţă, să pătrundă împreună cuvântul proclamat. Fragmentul evanghelic propus pentru această zi este îndemnul cel mai clar adresat tuturor creştinilor, în vederea angajării mult mai conştiente în realizarea acestui deziderat formulat de însuşi Cristos: ca toţi să fie una! Fragmentul începe cu parabola viţei care este curăţită de viticultor, în concluzia căreia Cristos ne spune tuturor că nici o lucrare nu poate fi realizată fără intervenţia sa. Explicaţia acestei parabole o oferă chiar Isus: “Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi”. Este vorba de un parametru de măsură imposibil de atins. Dumnezeu, care este iubire şi este una cu Fiul, l-a iubit pe acesta din veşnicie. Fiul ne-a iubit aşa cum a fost iubit de Tatăl. Consecinţa este formulată tot de către Cristos: “Rămâneţi în iubirea mea”. Aceasta este porunca cea mai grea şi cea mai plăcută dată discipolilor săi. Dacă aceştia vor păzi poruncile lui, vor rămâne în iubirea lui aşa cum şi el, împlinind poruncile Tatălui, rămâne în iubirea sa. Cristos le spune acestea pentru ca bucuria sa să rămână în ei şi în acest fel bucuria lor să fie deplină. Este maximum de perfecţiune al persoanei umane: să trăiască iubirea după iubirea lui Cristos, care este iubit de Tatăl, aşa încât viaţa persoanei umane să ajungă la satisfacţie şi la iubire totală, desăvârşită. Această iubire trebuie transmisă. Aceasta este porunca lui Cristos. Şi completează Isus: “Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi”, el însuşi fiind pe punctul de a-şi da viaţa pentru prietenii săi. Conştient de ceea ce avea să urmeze, Cristos le spune discipolilor săi că nu mai sunt slugi, pentru că sluga nu cunoaşte taina stăpânului. Cristos însă a venit ca să-l reveleze pe Tatăl. De aceea relaţiile dintre el şi discipoli se transformă, se modifică ontologic. Este vorba de o relaţie de prietenie. Sunt prieteni pentru că îşi fac cunoscut tot, îşi împărtăşesc tot. Isus îi îndeamnă să se iubească împotriva tuturor şi împotriva a toate. Aceeaşi mărturisire o face şi profetul Habacuc în prima lectură prezentând situaţia în care trăieşte. Este vorba de o perioadă de mare criză: împotriva tradiţiei, celui rău îi merge bine iar cel drept este umilit şi jignit. De aceea se ridică din locul său de străjer şi îl întreabă pe Domnul cu privire la cauza acestei situaţii. Domnul îi oferă un răspuns tainic, misterios dar care îl mulţumeşte pe profet: cel drept va trăi prin credinţă. Iubirea lui Dumnezeu sfidează orice încercare, orice situaţie oricât de neagră ar fi ea. De aceea repetă psalmistul: “Veşnică este îndurarea lui”. La fel înfruntă şi prima comunitate creştină secta care punea la îndoială existenţa istorică a lui Cristos. Autorul primei scrisori a sfântului apostol Ioan le spune celor din comunitate că oricine crede că Isus este Cristos, cel din istorie, cel experimentat, cel care a murit pe cruce şi a înviat, acela este născut din Dumnezeu. Iar cel care-l iubeşte pe cel care dă naştere îl iubeşte şi pe cel care este născut. De aici cunoaştem că îi iubim pe fii lui Dumnezeu dacă îl iubim pe el. De aici recunoaştem cu adevărat că dorim unitatea dacă îi recunoaştem pe ceilalţi ca fraţi ai noştri. Aceasta este datoria noastră: să păzim poruncile, iar poruncile sale nu sunt grele. Prin credinţă putem depăşi orice obstacol, orice idee contrară. Acesta este elementul indispensabil care ne conduce la unitate. Părintele Alois i-a îndemnat pe cei prezenţi să înalţe rugăciuni către Dumnezeu ca acesta să insufle tuturor capacitatea de a recunoaşte în jurul lor faptele sale minunate pentru a putea spune împreună cu psalmistul: “veşnică este îndurarea lui!”.

PS Petru Gherghel a celebrat sfânta Liturghie în catedrala “Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi. La cuvântul de învăţătură, PS Petru Gherghel a vorbit despre lecturile proclamate. De această dată, mesajul central a fost constituit de iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, manifestată prin Isus Cristos: naşterea, predica, pătimirea şi învierea sa. Porunca lui Cristos este iubirea; înaintea lui nimeni nu este “slugă”, ci prieten. Această iubire necondiţionată va face posibilă depăşirea obstacolelor care încă ne separă.

Următoarea celebrare din cadrul acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi, va avea loc marţi, 24 ianuarie, la ora 17.00, la biserica “Sfântul Anton” din Iaşi (cart. Alexandru)

Virgiliu Demşa-Crainicu

Preluat de pe www.ercis.ro

Aici se pot vedea fotografii de la celebrare.

Publicat în ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , | Lasă un comentariu »

Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Publicat de Laurentiu pe 23/01/2012

Tocmai a început rugăciunea pentru unitatea creştinilor. A şasea din această octavă. Celebrarea are loc în Amfiteatrul A14 al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Tema pentru această zi este: Transformaţi de iubirea nestrămutată a lui Dumnezeu, versetul central din Sfânta Scriptură fiind: Credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea (1In 5,4).

În această zi atenţia noastră se concentrează asupra iubirii constante a lui Dumnezeu. Misterul pascal revelează această iubire constantă şi ne cheamă la o nouă formă de credinţă. Această credinţă depăşeşte teama şi deschide inimile noastre pentru puterea Duhului. Această credinţă ne invită la prietenia cu Cristos şi a unora cu alţii.

P.: Celui care singur este vrednic de credinţă să-i spunem: Amin: Eu cred!
A.: Amin: Eu cred!

P.: Într-un singur Dumnezeu: Tată, Fiu şi Duh Sfânt.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În moartea, învierea şi înălţarea sa.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În darul Duhului Sfânt.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În venirea lui Cristos în glorie.
A.: Amin: Eu cred!

P.: Că harul său este mai puternic decât păcatul.
A.: Amin: Eu cred!

P.: Că iubirea este mai puternică decât ura şi moartea.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În învierea morţilor şi viaţa veşnică în împărăţie.
A.: Amin: Eu cred!

P.: Doamne, priveşte la credinţa Bisericii tale în peregrinarea sa pământească şi fă-i pe fiii tăi să descopere faţă în faţă strălucirea maiestăţii tale. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
A.: Amin.

LECTURA I
Domnul Dumnezeu este tăria mea.

Citire din cartea profetului Habacuc 3,17-19
17 Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, 18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 135,1 şi 23-24.10-12.13-15 (R.: 1)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!

1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
23 Şi-a adus aminte de noi când eram înjosiţi:
veşnică este îndurarea lui!
24 El ne-a mântuit de asupritorii noştri:
veşnică este îndurarea lui! R.

10 El a lovit pe egipteni în întâii lor născuţi:
veşnică este îndurarea lui!
11 Şi l-a scos pe Israel din mijlocul lor:
veşnică este îndurarea lui!
12 Cu mână tare şi cu braţ puternic:
veşnică este îndurarea lui! R.

13 El a despărţit în două Marea Roşie:
veşnică este îndurarea lui!
14 El a făcut ca Israel să treacă prin mijlocul ei:
veşnică este îndurarea lui!
15 Şi l-a aruncat pe faraon cu oştirea lui în Marea Roşie:
veşnică este îndurarea lui! R.

LECTURA A II-A
Credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,1-6
Preaiubiţilor, 1 oricine crede că Isus este Cristos, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe cel care a născut, îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el. 2 Din aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile lui. 3 Căci dragostea lui Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile lui; iar poruncile lui nu sunt grele. 4 Pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea; şi credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea. 5 Cine este cel care învinge lumea, dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6 El, Isus Cristos, este acela care a venit prin apă şi sânge: nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge, şi Duhul mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă el este adevărul.
Cuvântul Domnului

ALELUIA In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, zice Domnul;
eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Rămâneţi în dragostea mea, ca bucuria voastră să fie deplină.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 9 „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului

Comentariu
În textul din Vechiul Testament, credinţa în Dumnezeu este cea care permite să se menţină vie speranţa în pofida tuturor necazurilor. Plângerea lui Habacuc se transformă în bucurie datorită fidelităţii lui Dumnezeu care dă putere în faţa disperării.

Psalmul 136 confirmă că amintirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu în istoria lui Israel sunt o dovadă a iubirii sale veşnice. Graţie intervenţiei lui Dumnezeu, poporul lui Israel a experimentat victorii extraordinare şi surprinzătoare. Marile opere mântuitoare ale lui Dumnezeu sunt un izvor de bucurie, recunoştinţă şi speranţă pe care cei care cred le exprimă după secole în rugăciunile, imnurile de laudă şi muzica lor.

Epistola ne aminteşte că cel care s-a născut din Dumnezeu este învingătorul lumii. Nu e vorba în mod necesar aici de victorii care pot fi măsurate după criteriile noastre umane. Victoria în Cristos implică o schimbare a inimii, o percepţie a realităţii pământeşti în optica veşniciei şi o credinţă în victoria definitivă asupra morţii. Această forţă victorioasă este credinţa, al cărei izvor şi împărţitor este mereu Dumnezeu. Şi manifestarea sa cea mai perfectă este iubirea.

În textul din Evanghelie, Cristos le dă discipolilor săi siguranţa iubirii lui Dumnezeu, care va avea confirmarea sa definitivă în moartea Mântuitorului pe cruce. În acelaşi timp îi invită şi îi determină să-şi manifeste iubirea unii faţă de alţii. Relaţia lui Isus cu discipolii săi se bazează pe iubire. Nu îi tratează pur şi simplu ca discipoli, ci îi numeşte prietenii săi. Slujirea lui Cristos constă în a conforma viaţa proprie cu unica poruncă a iubirii, care este rezultatul unei convingeri interioare şi al credinţei. Într-un spirit de iubire, chiar şi atunci când progresul pe drumul spre deplina unitate vizibilă pare lent, să nu ne pierdem speranţa. Iubirea nestrămutată a lui Dumnezeu ne va permite să depăşim piedicile şi diviziunile mai profunde. Pentru acest motiv credinţa noastră şi iubirea lui Dumnezeu care transformă sunt cele care înving lumea.

Rugăciune

Doamne Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, prin învierea ta ai triumfat asupra morţii şi ai devenit stăpân al vieţii. Fără meritul nostru tu ne-ai ales ca să fim prietenii tăi. Fă ca Duhul Sfânt să ne unească cu tine şi pe unii cu alţii în prietenie, ca să-ţi slujim cu fidelitate în această lume şi să fim martori ai iubirii tale nestrămutate. Tu care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

Întrebări pentru reflecţie

1. Cum trebuie să exprimăm iubirea creştină în contextul diferitelor religii şi filozofii?
2. Ce trebuie să facem pentru a deveni martori mai credibili ai iubirii nestrămutate a lui Dumnezeu într-o lume dezbinată?
3. Cum pot discipolii lui Cristos să se sprijine, mai vizibil, unii pe alţii în toată lumea?

Textele sunt preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor  2012.
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”, 
publicată la Editura Presa Bună, 
în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu 
şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu.

Publicat în ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , , , | 1 comentariu »

« Intrări Precedente
 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 84 other followers