Prea târziu te-am iubit…

“Învăţaţi de la mine căci sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre” (Mt 11,29).

  • banner
  • Categorii

  • Articolele recente

  • banner
  • Pagini

  • Cerca nella BIBBIA
    Per citazione
    (es. Mt 28,1-20):
    Per parola:

  • Arhive

  • Campanie anti-furt
  • Protected by Copyscape DMCA Takedown Notice Checker
  • SocialVibe


  • toateBlogurile.ro

  • Catehism.ro
  • banner
  • BlogWithIntegrity.com

Posts Tagged ‘iasi’

Drumul spre centru

Publicat de Laurentiu pe 28/05/2012

Nu, nu e vorba despre fragmentele lui Mircea Eliade publicate de dl. Andrei Pleşu şi dl. Gabriel Liiceanu în1991, la editura Univers, sub acest nume. Nici nu e vorba despre vreun film sau itinerar spiritual. Ci e chiar drumul de aici, din Copou, până în centru, aşa cum e astăzi, sub cerul înnorat al Iaşului. Vreau să spun ce-am întâlnit. Praf. Mult mai mult decât oameni (chiar dacă a plouat!). Tot (cred!) mai multe decât persoanele erau şi  afişele şi zgomotele electorale. Scria (sau ţipau din difuzoare plimbate pe maşini la fel de zgomotoase) despre “Noi suntem viitorul”, “Noi suntem singuranţa”, “Noi iubim adevărul”, “Votaţi schimbarea”, “Votaţi continuarea dezvoltării”, “Votaţi siguranţa viitorului copiiilor dvs.” etc. Asta au scris ei, candidaţii. Noi, alegătorii, citim printre rânduri doar atât: “Aici sunt banii dvs.” şi ne gândim dacă mai mergem sau nu la vot, dacă avem sau nu pe cine alege. Am întâlnit şi oameni (mulţi): studenţi plini de stres, bătrânei drăguţi, adulţi prea grăbiţi, cerşetori trist de singuri şi obosiţi. Toţi încercau să ajungă la destinaţii pe drumuri blocate şi trotuare desfiinţate (momentan!). De fapt, nu chiar toţi. Unii stăteau liniştiţi la o terasă şi inventariau oamenii care treceau prin faţa lor şi care, spre deosebire de ei, nu aveau timp (care de multe ori înseamnă bani!) pentru o bere, un suc, o ţigară…sau ceva de mâncare! Mi-a plăcut o bătrână care vindea flori! Şi mi-a plăcut şi bătrânul care cânta (cu pasiune, chiar dacă nu şi cu talent!) la o vioară (aproape ocordată!). Nu mi-au plăcut cei care mâncau seminţe sau fumau pe stradă şi nici cei care deşi erau câte doi sau trei ascultau “chestii” în nelipsitele căşti ale telefoanelor (mai) inteligente sau mp3,4ş.a.m.d. (și nu erau doar adolescenți!).

Deşi m-am pierdut prin căscat de ochi şi străzi prea aglomerate de oameni şi maşini (dacă ne-au luat trotuarele pentru restaurare!), mi-a plăcut că am ajuns totuşi la timp şi în centru şi înapoi acasă. Dar am venit cam obosit şi cu un gust amar. Am deschis o carte (Omul între păcat şi har în scrierile lui Georges Bernanos, a părintelui Isidor Chinez) și am găsit un citat din Lucian Blaga: ”în cele din urmă, niciun popor nu e atât de decăzut şi de păcătos pentru a nu mai fi vrednic să te jertfeşti pentru el din moment ce îi aparţii”(în Zări şi etape. Aforisme, studii, însemnări, Humanitas, Bucureşti 2003, 15). Oare şi astăzi ar zice la fel ?

Dincolo de orice, eu spun că da. Şi am să mai merg spre Centru chiar dacă va fi acelaşi praf, acelaşi zgomot electoral, poate că vor fi alţi oameni. Poate şi eu voi fi altul!

Publicat în Diverse | Etichetat: , , , , , | Lasă un comentariu »

Cum a fost ziua a şaptea

Publicat de Laurentiu pe 26/01/2012

Cea de-a şaptea zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor a fost găzduită de Parohia “Sfântul Anton” din Iaşi, marţi, 24 ianuarie 2012. Celebrarea ecumenică prezidată de pr. Iosif Dorcu, decan de Iaşi, a avut loc în biserica parohială, la ora 17.00.

La această celebrare au participat preoţii din cadrul parohiei, precum şi preoţi din celelalte parohii şi congregaţii din Iaşi, persoane consacrate, seminarişti, numeroşi laici, catolici şi ortodocşi.

Celebrarea ecumenică s-a desfăşurat după aceeaşi schemă obişnuită: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială şi stropirea cu apă sfinţită. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.

Lecturile biblice propuse pentru această zi ne arată că cei care trebuie să depăşească suferinţa au nevoie de sprijin de sus, iar acest sprijin provine din rugăciune. Tocmai de aceea ne este propusă imaginea Bunului Păstor care îşi conduce turma şi prin locuri mai întunecate, întărind-o cu prezenţa sa. Forţa Anei prin rugăciune a fost obiectul primului capitol din Cartea lui Samuel. Ana a înţeles că unele fapte se întâmplă numai cu ajutorul lui Dumnezeu, care a voit ca Ana şi soţul ei să devină părinţi. Textul primei lecturi este un exemplu care întăreşte credinţa în ceea ce pare să fie o situaţie disperată. Cuvintele psalmistului vin tocmai să întărească această speranţă. Cei care îşi pun încrederea lor în Domnul nu trebuie să se teamă nici măcar de întunericul rupturii sau al neunirii pentru că păstorul lor îi va duce la păşunile verzi ale adevărului. Rămânând în acelaşi context al speranţei, în Scrisoarea către Efeseni apostolul Paul ne îndeamnă să fim puternici în Domul şi în forţa sa atotputernică îmbrăcând armura spirituală a rugăciunii. Textul evanghelic ni-l prezintă pe Domnul înviat care îl îndeamnă pe Petru, şi în persoana sa pe fiecare discipol, să descopere în ei înşişi iubirea Celui care este unicul Păstor adevărat. Cu alte cuvinte, Cristos îl cheamă pe Petru să vegheze asupra celor care sunt ai săi, care-l iubesc şi care ascultă glasul său. Îl îndeamnă să-i înveţe iubirea reciprocă, curajul şi cooperarea în încercările vieţii. În concluzie, prin harul lui Dumnezeu, martorul lui Cristos care a fost confirmat în noi ne obligă să acţionăm împreună pentru unitate. Avem capacitatea şi cunoaşterea necesară pentru a da această mărturie? Întrebarea care se pune însă este: suntem noi dispuşi să facem acest lucru? Bunul Păstor îi conduce şi îi întăreşte pe toţi cei care s-au încrezut în harul şi sprijinul său şi ne stimulează să cooperăm necondiţionat cu el.

În predica sa, pr. Alois Bulai, profesor la Institutul Teologic “Sfântul Iosif” din Iaşi, i-a invitat pe toţi cei prezenţi să descopere imaginea lui Isus, Bunul Păstor care transformă în mod radical existenţa. Astfel, analizând fiecare dintre lecturile biblice propuse pentru această zi, părintele Alois a evidenţiat intervenţia directă a lui Cristos în viaţa poporului care, chemat de apostolul Paul în Scrisoarea către Efeseni să fie gata, mereu pregătit să înfrunte dificultăţile care apar, ţinând întotdeauna în mână scutul credinţei, să nu înceteze să se roage. Căci şi Ana, în ciuda neliniştii sale sufleteşti, s-a rugat Domnului şi i-a mărturisit durerea sufletului ei. Iar Domnul nu a lăsat neascultată cererea ei. Deşi a întâlnit numeroase obstacole, batjocura Peninei sau momentul în care rugându-se în templu, preotul Eli a crezut că este beată, Ana nu s-a descurajat ci a continuat să înalţe rugăciunea sa către Domnul. Şi iată că prima lectură de astăzi ne-o prezintă pe Ana, aducându-i laudă lui Dumnezeu pentru că i-a ascultat rugăciunea; el este cel care va păzi paşii preaiubiţilor lui. În ceea ce părea o situaţie disperată, Domnul îşi arată puterea intervenind în favoarea celui care se roagă cu tărie. Acelaşi lucru ni-l arată şi Psalmul 23. Bunul Păstor îşi conduce turma. El este cel care îi poartă de grijă. Chiar dacă trece prin locuri întunecate, turma sa nu are de ce să se teamă, căci Domnul îi este alături. Dumnezeu însoţeşte turma sa şi o conduce în locul unde toţi vor fi o singură familie împreună cu el. Părintele a atras atenţia asupra importanţei acestei încrederi pe care o transmite psalmul responsorial. Este suficient să ne gândim numai la efectul pe care îl produce această imagine a păşunilor verzi şi a apelor de odihnă, în sufletul unui evreu care trăieşte în pustiu înconjurat de praf şi pietre arse de soare. În textul evanghelic, Isus îl înseamnă pe Petru să descopere în persoana sa iubirea unicului Păstor adevărat. Petru este întrebat nu o dată, ci de trei ori despre iubirea pe care o poartă Domnului, amintind de cele trei momente în care apostolul l-a renegat pe Cristos. Petru simte în inima lui acest fapt, de aceea se întristează atunci când este întrebat pentru a treia oară. Cu toate acestea, Isus îl cheamă pe Petru să conducă mieluşeii, mieii şi oile sale. Cristos îi încredinţează misiunea sa, îl face părtaş direct la misiunea sa de păstor. Domnul îl îndeamnă pe apostol să pască oile sale nu ale altuia şi îl cheamă să păşească pe urmele sale, să meargă în urma sa până la moarte. În finalul predicii sale, părintele Alois i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să înalţe rugăciuni către Domnul, Bunul Păstor, ca acesta să reverse harul unităţii asupra întregii sale turme, aşa încât toţi să fim una, adunaţi la final în jurul său.

PS Petru Gherghel a celebrat sfânta Liturghie în catedrala “Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi. La începutul sfintei Liturghii, PS Petru Gherghel a evocat figura sfântului celebrat la 24 ianuarie, Francisc de Sales, un episcop al unităţii. În cadrul predicii, comentând textele biblice proclamate, PS Petru Gherghel a accentuat importanţa “păstorului cel bun”, în preajma căruia fiecare creştin trebuie să se simtă în siguranţă. Şi fragmentul evanghelic are o semnificaţie deosebită: este necesar să colaborăm cu Isus, Păstorul cel bun, pe drumul unităţii, să fim toţi reuniţi în el.

Celebrarea de încheiere a acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi, va avea loc miercuri, 25 ianuarie, la ora 17.00, la catedrala “Adormirea Maicii Domnului” din Bulevardul Ştefan cel Mare. Celebrarea va fi transmisă în direct şi de postul Radio Maria.

Virgiliu Demşa-Crainicu

Aici se pot vedea fotografii de la celebrare.

Publicat în ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , | Lasă un comentariu »

Simpozion la 60 de ani de la martiriul episcopului Anton Durcovici

Publicat de Laurentiu pe 10/12/2011

În memoria episcopului Anton Durcovici, de la a cărui moarte se împlinesc 60 de ani, la Institutul Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaşi, a avut loc sâmbătă, 10 decembrie 2011, o sfântă Liturghie în cinstea acestui mare martir şi un scurt program cultural. La acest eveniment au luat parte PS Petru Gherghel, PS Anton Coşa, pr. rector Benone Lucaci, preoţii şi studenţii Institutului Teologic, precum şi numeroşi invitaţi.

Ziua de 10 decembrie, în Dieceza de Iaşi, este dedicată memorialului martiriului PS Anton Durcovici. În această zi, la Institutul Teologic “Sfântul Iosif” a fost celebrată o Liturghie în cinstea acestui mare martir. Liturghia a fost prezidată de PS Petru Gherghel, alături de care au concelebrat PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, preoţii din cadrul institutului, precum şi alţi preoţi invitaţi. Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de PS Anton Coşa, care a evidenţiat imaginea bunului păstor, în persoana lui Isus Cristos, exemplu pe care l-a urmat şi episcopul martir Anton Durcovici, care şi-a dat viaţa pentru “turma sa”, murind pentru credinţa sa şi pentru adevăr.

După acest moment a urmat o Academia PS Anton Durcovici în aula magna a institutului. Programul a fost deschis de pr. Eduard Soare, vicerector al seminarului, care a fost şi moderatorul academiei, după care a urmat o conferinţă susţinută de pr. prof. Ştefan Lupu. Părintele profesor a schiţat identitatea PS Anton Durcovici, axându-se pe activitatea acestuia la Bucureşti, în trei teme:Episcopul Anton Durcovici – o viaţă dedicată Seminarului “Sfântul Duh” din BucureştiEpiscopul Anton Durcovici – o viaţă închinată Maicii Domnului şi Moştenirea spirituală a episcopului Anton Durcovici.

În urma acestei conferinţe a avut loc o scenetă realizată de tinerii seminarişti, având ca şi compozitor pe pr. prof. Cristinel Farcaş, care a scris această scenetă pe timpul când era student la Seminar (2001). Scena a cuprins trei acte: Copilăria lui Anton DurcoviciIntrarea în seminar a lui Anton Durcovici şi Martiriul episcopului Anton Durcovici. La finalul scenetei, tinerii actori au interpretat un cântec în cinstea episcopului martir, intitulat Antonius Episcopus.

Partea a treia a momentului cultural a fost dedicată conferinţei susţinute de prof. Iosif Tamaş, intitulată Mihai Robu – Părintele episcop şi Seminarul Diecezan. Prin acest discurs, domnul profesor a prezentat auditorului imaginea primului episcop originar din Moldova: Mihai Robu. Cuvintele cheie în descrierea prezentată au fost: unitateidentitatefidelitatelatinitate şi umanitate. În cadrul conferinţei, Iosif Tamaş a prezentat şi cartea dedicată acestui episcop, intitulată: Dinamica păstoririi II, volum la care domnul profesor a avut o contribuţie semnificativă.

Ultima parte a academiei a cuprins un recital de poezii compuse de seminarişti în cinstea martiriului PS Anton Durcovici. Printre aceştia s-au remarcat trei studenţi, al căror talent a fost premiat: Felician Iancu cu poezia A fost învins în lupta sa oare?, Alexandru Roca - Agonia unui martir şi Aurelian Herciu - Martiriul episcopului Anton.

A luat apoi cuvântul PS Anton Coşa care a vorbit despre preocuparea Bisericii de a evoca imaginea înaintaţilor noştri care au suferit pentru credinţa lor, şi despre respectul pe care îl au creştinii pentru aceşti martiri, amintindu-i în rugăciunile lor.

În încheiere a luat cuvântul PS Petru Gherghel care a sintetizat mesajul său în trei cuvinte:mulţumirefelicitări şi curaj. Mulţumirea pentru cei care, în trecut, au lucrat la formarea episcopului Anton Durcovici, felicitări adresate pentru cei care prezintă figura emblematică a episcopului nostru martir ce s-a jertfit pentru noi şi pentru viaţa noastră de credinţă şi curaj de a trăi cu vrednicie, fiecare în parte, vocaţia primită şi a da mărturie pe drumul nostru de credinţa noastră.

Sergiu Gabor
preluat de pe www.ercis.ro 

Publicat în E bine de ştiut | Etichetat: , , | Lasă un comentariu »

Invitatie la Iasi: the city of the beginnings

Publicat de Laurentiu pe 01/12/2011

Publicat în E bine de ştiut, Istorie | Etichetat: , | 2 Comentarii »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 84 other followers