Prea târziu te-am iubit…

“Învăţaţi de la mine căci sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre” (Mt 11,29).

  • banner

  • Categorii

  • Articolele recente

  • banner

  • Pagini

  • Cerca nella BIBBIA
    Per citazione
    (es. Mt 28,1-20):
    Per parola:

  • Arhive

  • Campanie anti-furt
  • Protected by Copyscape DMCA Takedown Notice Checker

  • SocialVibe


  • toateBlogurile.ro

  • Catehism.ro
  • banner
  • BlogWithIntegrity.com

Posts Tagged ‘poezie’

« Intrări Precedente

Se caută pentru Biserică un om

Publicat de Laurentiu pe 31/03/2012

Nu mai ştiu cine este autorul acestei creaţii, dar ea exprimă o necesitate urgentă pentru Biserică. Toţi – persoane consacrate sau laici – vrem să găsim pentru Biserică şi în Biserică astfel de oameni:

Se caută pentru Biserică un om
Capabil să se renască în Duh în fiecare zi.
Se caută pentru Biserică un om
Fără teamă pentru ziua de mâine
Fără teamă pentru ziua de azi
Fără complexe faţă de trecut.
Se caută pentru Biserică un om
Căruia să nu-i fie teamă de a se schimba
Care nu se schimbă de dragul schimbatului.

Se caută pentru Biserică un om
Capabil să trăiască împreună cu alţii
Să muncească împreună
Să plângă împreună
Să râdă împreună
Să iubească împreună
Să viseze împreună.
Se caută pentru Biserică un om
Capabil să piardă fără a se simţi distrus
Să se pună la îndoială fără a pierde credinţa
Să ducă pacea acolo unde este nelinişte
Şi nelinişte acolo unde este pace.
Se caută pentru Biserică un om
Care ştie să folosească mâinile pentru a binecuvânta
Care să indice calea de urmat.
Se caută pentru Biserică un om
Care să găsească libertatea în a trăi şi a sluji
Şi nu în a face ceea ce vrea.
Se caută pentru Biserică un om
Care să aibă nostalgie după Dumnezeu
Care să aibă nostalgie după Biserică,
Nostalgie faţă de lume,
Nostalgie faţă de sărăcia lui Isus,
Nostalgie faţă de ascultarea lui Isus.

Se caută pentru Biserică un om
Care nu confundă rugăciunea cu cuvinte spuse din obişnuinţă
Spiritualitatea cu sentimentalismul
Chemarea cu interesul
Slujirea cu angajarea.
Se caută pentru Biserică un om
Capabil să moară pentru ea,
Dar şi mai capabil să trăiască pentru Biserică;
Un om capabil să devină
Ministru al lui Cristos, profet al lui Dumnezeu,
Om care să vorbească prin viaţa sa.
Se caută pentru Biserică un om!”

Publicat în Biserica, Poezie | Etichetat: , , , | Lasă un comentariu »

Ştergarul

Publicat de Laurentiu pe 31/03/2012

Pentru că ne pregătim să intrăm în atmosfera zilelor pătimirii Domnului, e bine să avem prezente gândurile exprimate de Costache Ioanid în această poezie, Ştergarul

La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul… fără vină…
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând să le-o deslege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?

O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
— Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân…
— Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?

— Dar tu ce ţii doar punga? — Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
— Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
— Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…
— Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-anfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum — a câta oară? — Se-aşează iar Isus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.

… Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
— Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân…
— Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
— Chiar eu? — Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet — a câta oară? — Se-apleacă iar Isus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…

Publicat în Poezie | Etichetat: , , , , , | 10 Comentarii »

(în) urma ta

Publicat de Laurentiu pe 14/02/2012

(în ) urma ta

Astăzi m-am coborât şi-am sărutat urma paşilor tăi
Apoi mi-am modelat piciorul să calc în urma ta…pas cu pas.
Ţi-am spus vreodată că ai pasul mic, dar hotărât?
Că uneori, deşi păşeşti pe vârfuri, laşi urme-adânci, de neuitat?

Şi-am mângăiat cu emoţie locul atins de mâna-ţi scumpă
Şi-am decupat cu grijă amprenta ce dăinuia acolo încă.
Cu sfială am strâns-o şi-am aşejat-o străjer la inimă
Ca nimeni să nu poată pătrunde şi tainele să le dezlege.

Am lăcrimat pe locul unde în genunchi ai stat
Şi-am încercat să aud rugăciunea rostită de tine.
Ți-am spus că băncile încă mai poartă urma oaselor tale
Şi pe ghizi i-am auzit vorbind încă despre trecerea ta?

Parc-a fost ieri!

Tu umpli locurile de prezenţă şi laşi urme de neşters.
Oricât aş alerga şi-n orice parte aş fugi, mereu voi fi pe urma ta.
În sus de mă uit nu pot să nu tresar văzând că şi de-acolo mă priveşti,
Iar dacă ochii spre pământ timind şi ruşinat eu îi cobor,
El oglindeşte suava ta privire aşa cum apele oglindesc cerul.
Eşti peste tot.
Eşti în mine. Cu mine. Mai presus de mine.
Ești înaintea mea.
Așa sunt oamenii buni.
Așa sunt sfinții.
Așa ești tu!

Padova, 14 februarie 2012

Publicat în Anton de Padova, Poezie | Etichetat: , , , , | 4 Comentarii »

Doar un gând pentru Mihai Eminescu

Publicat de Laurentiu pe 15/01/2012

Astăzi este ziua lui Mihai Eminescu. Am căutat unele din poeziile sale şi le-am recitit. Asta mi-a ajuns acum direct la suflet:

Răsai asupra mea

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Publicat în Istorie, Poezie, Recomandari | Etichetat: , , | 2 Comentarii »

Praful

Publicat de Laurentiu pe 11/01/2012

Lumea comunicării virtuale este plină de lucruri uimitoare. Răsfoind câteva pagini am descoperit aceste rânduri pe care vreau să vi le împărtăşesc:

PRAFUL ….
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut
FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec multe ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect “in caz ca vine cineva”.
Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!
Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific “starea” in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat:
Viata e scurta.
Bucurati-va din plin de ea!
O casa devine un camin atunci cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila.

Preluat de pe: https://www.facebook.com/Pastilaantistress

Publicat în E bine de ştiut, Lecturi, Poezie | Etichetat: , , , | 2 Comentarii »

« Intrări Precedente
 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 84 other followers