Sfânta Scriptură este plină de oameni cu o viaţă fascinantă. Te uimeşte curajul Iuditei şi al Esterei, răbdarea lui Iob, forţa profetului Ilie. Apoi venind în lumea Noului Testament avem viaţa apostolilor şi ale altora care l-au urmat sau au crezut în Isus: cei care şi-au dat viaţa pentru el. Suntem în faţa unei cărţi ce abundă de oameni care fie au crezut până la moarte, fie au trădat până la disperarea sinuciderii. Despre fiecare s-au scris şi se vor mai scrie zeci de cărţi şi tratate de exegeză şi spiritualitate.
Am fost întrebat de curând de cine-mi place cel mai mult din Biblie, după Isus, pe cine prefer. Şi de ce?
Îmi place de Abraham şi-mi place pentru episodul descris în cartea Genezei, în capitolul 18: negocierea lui cu Dumnezeu sau mijlocirea lui Abraham pentru Sodoma. Iată:
Bărbaţii s-au ridicat de acolo şi s-au dus spre Sodoma, iar Abraham a mers cu ei ca să-i conducă. Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abraham ceea ce am de gând să fac? Deoarece Abraham va deveni un popor mare şi puternic şi vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului, căci l-am ales, ca el să lase poruncă fiilor săi şi casei sale de după el să păstreze calea Domnului şi să facă dreptate şi judecată, pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a promis lui Abraham”. Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor este foarte greu. De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi şti [ce să fac]”. Bărbaţii s-au întors de acolo şi s-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Abraham stătea încă înaintea Domnului. Abraham s-a apropiat şi i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel păcătos? Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate; oare îi vei nimici şi nu vei cruţa locul pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în ea? Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel păcătos şi să fie cu cel drept cum este cu cel păcătos! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face dreptate?”. Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodoma, în cetate, cincizeci de drepţi, voi cruţa tot locul de dragul lor!”. Abraham a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul, eu care sunt praf şi cenuşă! Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?” I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci”. Abraham i-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”. A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!” [Abraham] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!” A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!” A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată. Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.Când Domnul a terminat de vorbit cu Abraham a plecat, iar Abraham s-a întors acasă (Gen 16,33).
Cât de apropiat trebuie să fii de Dumnezeu, cât de mult trebuie să (te în-) crezi în el ca să poţi purta un asemenea dialog!!!
În Abraham găsesc una dintre cele mai frumoase rugăciuni de mijlocire şi totodată mărturia vie a unei credinţe necondiţionate.
Cu adevărat el este părintele tuturor celor care cred.
Aşadar, el este, după Isus, omul pe care-l îndrăgesc cel mai mult din Sfânta Scriptură (dar nu e singurul!).
Tu pe cine preferi, după Isus, fie din Vechiul Testament, fie din Noul Testament?
Şi de ce?
