 | Laurentiu on Slava lui Dumnezeu |
| Laurentiu on Gânduri pentru şi despre … |
| Laurentiu on Invitație la optimism! |
 | Biserica Margareta on Slava lui Dumnezeu |
| Biserica Margareta on Gânduri pentru şi despre … |
 | cta on Invitație la optimism! |
| Laurentiu on Gânduri pentru şi despre … |
| Laurentiu on Despre mine |
| Laurentiu on Dragoste reînnoită |
| Biserica Margareta on Gânduri pentru şi despre … |
Publicat de Laurentiu pe 28/01/2012
Sunt conştient că aparţin lui Dumnezeu şi vreau să-i consacru lui toate cuvintele şi puterile mele pentru a-l face cunoscut.
Sfântul Toma de Aquino
(Astăzi, 28 ianuarie, este comemorarea Doctorului Angelic,
cel mai învăţat dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre învăţaţi!)
Publicat în Scurt, dar cuprinzător, Toma de Aquino | Etichetat: consacrare, cunoaştere, Dumnezeu, sfant, Toma de Aquino | 2 Comentarii »
Publicat de Laurentiu pe 06/12/2011
Publicat în Muzica | Etichetat: Kutless, muzica, sfant, We Cry Holy | Lasă un comentariu »
Publicat de Laurentiu pe 30/11/2011
Este o zi mare pentru mulţi dintre cei care poartă numele sfântului Andrei. Am început această zi cu sfânta Liturghie celebrată în memoria acestui apostol şi oferind un gând şi o rugăciune pentru toţi sărbătoriţii acestei zile: Andrei, Andreea, Andra etc. Braţele sfântului Andrei, întinse pe crucea martiriului, să vă cuprindă ocrotitor şi să vă apere de orice rău. Fie ca în această zi şi întotdeauna voi, cei care-i purtaţi numele, dar şi noi toţi ceilalţi, să-i simţim prezenţa, mângâierea şi forţa cu care-i atrage pe oameni la Cristos pentru a-i face fericiţi. Să răsune în inima noastră cuvintele bucuriei lui: „L-am găsit pe Mesia” (In 1,41).
Andrei a fost un om fericit şi împlinit: să ne ajute şi pe noi să fim!
Iată câteva omagii aduse acestui mare apostol. În primul rând un imn-rugăciune, folosit de Liturgia orelor la rugăciunea de dimineaţă:
În largul Mării Galileii ai fost cândva pescar de peşti;
Chemat fiind de Domnul însă, acum pescar de oameni eşti.
Aruncă-ţi peste noi năvodul, apostol bun şi sfânt Andrei,
Şi, strânşi din valurile lumii, la tine-n ceruri să ne iei.
De frate l-ai avut pe Petru, chemat şi dânsul de Isus;
La viaţa scurtă, pământească, aceeaşi mamă v-a adus.
Nedespărţiţi aţi fost în viaţă, la moarte aţi rămas tot fraţi,
Căci aţi murit de-aceleaşi chinuri, pe-aceeaşi cruce atârnaţi.
Şi cum în viaţa trecătoare aţi fost mereu tovarăşi buni,
Vă este fruntea-mpodobită de-aceleaşi veşnice cununi.
Ca fii ai crucii dureroase şi ai Bisericii părinţi,
Acum în ceruri vă revine un loc de cinste printre sfinţi.
Andrei, tu când aflat-ai unde îşi are Domnul adăpost,
Pe Petru l-ai condus la dânsul; arătător de drum i-ai fost.
Pe noi cei slabi, în rătăcire, rugămu-ne să nu ne laşi,
De Domnul vrem să fim alături; condu spre el ai noştri paşi.
Cristos în fruntea turmei sale, l-a pus pe bunul frate-al tău
S-o apere de viclenia şi de atacul Celui Rău.
Supunere şi ascultare revarsă-n inimi tuturor,
Ca toţi pe el să-l recunoască de unic şi obştesc păstor.
Ne dă şi nouă din iubirea de care sufletul ţi-e plin
Şi care te-a atras pe urma Învăţătorului divin,
Ca-n ceasu-n care părăsi-vom acest pământ pustiu, mizer,
Pe Domnul Sfânt cu bucurie să-l preamărim cu tine-n cer.
Amin.
Un alt omagiu adus celui sărbătorit astăzi vine din partea părintelui Bisericii, sfântul Ioan Gură de Aur:
L-am găsit pe Mesia
Andrei, după ce a rămas cu Isus şi a învăţat multe, nu a voit să ţină această comoară doar pentru sine, ci a alergat în grabă la fratele său ca să-i împărtăşească ceea ce primise. Consideră cu atenţie ceea ce i-a spus fratelui său: L-am găsit pe Mesia, care, tradus, înseamnă Cristos (In 1,41). Vezi în ce mod face cunoscut ceea ce învăţase în scurt timp? Pe de o parte, el face cunoscută autoritatea Învăţătorului care îi convinsese pe ucenici şi, pe de altă parte, interesul şi entuziasmul pe care aceştia l-au avut încă de la început faţă de învăţătura lui. Cuvântul său provine dintr-un suflet care doreşte cu nerăbdare venirea lui Mesia, care aşteaptă venirea lui din cer, care este cuprins de bucurie când îl vede sosind şi care se grăbeşte să împărtăşească şi altora această veste bună. Faptul că l-a făcut îndată părtaş pe fratele său la ceea ce aflase ne arată cât de mult îl iubea, cât de mult era legat de cei dragi şi cât de sinceră era grija sa de a le întinde o mână în drumul lor spiritual.
Notează, de asemenea, că şi Petru are încă de la început un suflet docil şi ascultător, căci aleargă fără întârziere. L-a adus la Isus (In 1,42), spune evanghelistul.
Însă nimeni să nu condamne uşurinţa cu care acesta a primit cuvântul fratelui său, fără să-l cerceteze pe îndelete. E posibil ca el să-i fi povestit fratelui mai pe larg şi mai detaliat. Însă evangheliştii relatează pe scurt multe fapte, fiind preocupaţi de concizia lor. Pe de altă parte, nu se spune că Petru a crezut îndată, ci că l-a adus la Isus; i l-a încredinţat ca să fie instruit de el în toate. De fapt, acolo mai era un discipol care lua şi el parte la această instruire.
Dacă Ioan Botezătorul, atunci când a spus: Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu şi El este cel care botează în Duh (In 1,29.33), l-a lăsat pe Cristos să ofere o învăţătură mai clară despre el, cu atât mai mult a trebuit să facă acest lucru Andrei, care nu se considera capabil să le explice pe toate. L-a condus pe fratele său la însuşi izvorul luminii cu atâta grabă şi bucurie, ca să nu aştepte câtuşi de puţin.
Din Omiliile asupra Evangheliei după Ioan
ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
(Omil. 19, 1: PG 59, 120-121)
Domnul să ne binecuvânteze pe toţi prin mijlocirea sfântului Andrei: Dumnezeule atotputernic, ascultă rugăciunea noastră, pe care ţi-o înălţăm în sărbătoarea sfântului apostol Andrei pentru noi înşine şi pentru toţi cei care-i poartă numele; el, care a fost vestitor al evangheliei şi păstor al Bisericii tale, să ne fie puternic mijlocitor în ceruri pentru a primi de la bunătatea ta toate harurile de care avem nevoie şi pentru a putea trăi această zi de sărbătoare spre slava ta şi spre fericirea fraţilor noştri. Aşa te rugăm prin Cristos Domnul nostru. Amin
Despre sfântul Andrei puteţi citi şi aici: viaţa sfântului Andrei.
Publicat în Sfântul Andrei | Etichetat: Andrei, apostol, martir, patron, sfant | Lasă un comentariu »
Publicat de Laurentiu pe 01/11/2011
Îmi plac îndemnurile pe care sfântul Bernard le-a adresat credincioşilor prin predicile sale ţinute în această zi de sărbătoare. Iată un fragment dintr-o predică propusă pentru această zi la Oficiul lecturilor, fragment prin care suntem invitaţi „să ne trezim din apatia noastră deplorabilă”:
Să ne grăbim către fraţii care ne aşteaptă
Aşadar, la ce foloseşte lauda noastră adusă sfinţilor, la ce foloseşte tributul nostru de glorie, la ce foloseşte această solemnitate a noastră? De ce li se aduc lor onorurile pământeşti, de vreme ce, conform promisiunii Fiului, Tatăl ceresc îi cinsteşte? Aşadar, ce folos au elogiile noastre aduse lor? Sfinţii nu au nevoie de onorurile noastre şi nu le vine nimic din cultul nostru. Este clar că, atunci când cinstim amintirea lor, o facem în interesul nostru, şi nu al lor. Cât mă priveşte, trebuie să mărturisesc că, atunci când mă gândesc la sfinţi, mă simt arzând de dorinţe mari.
Prima dorinţă pe care comemorarea sfinţilor fie o trezeşte, fie o stimulează mai mult în noi este aceea de a ne bucura de compania lor atât de dulce şi de a merita să fim concetăţeni şi familiari ai duhurilor fericite, de a ne afla împreună cu adunarea patriarhilor, cu cetele profeţilor, cu senatul apostolilor, cu numeroasele oştiri de martiri, cu comunitatea mărturisitorilor, cu corurile fecioarelor, să fim reuniţi şi fericiţi în comuniunea tuturor sfinţilor. Ne aşteaptă comunitatea primară a creştinilor, şi pe noi nu ne va interesa? Sfinţii doresc să ne aibă împreună cu ei, şi noi nu ne vom îngriji de aceasta?
Nu, fraţilor, să ne trezim din apatia noastră deplorabilă! Să înviem împreună cu Cristos, să căutăm lucrurile de sus, pe acelea să le gustăm! Să simţim dorinţa celor care ne doresc, să ne grăbim spre cei care ne aşteaptă, să anticipăm, prin făgăduinţele sufletului, condiţia celor care stau în aşteptarea noastră! Nu numai că trebuie să dorim compania sfinţilor, ci trebuie să şi posedăm fericirea ei. Aşadar, în timp ce dorim să stăm împreună cu ei, să stimulăm în inima noastră aspiraţia cea mai intensă de a împărtăşi gloria lor. Această dorinţă desigur că nu este nepotrivită, deoarece o asemenea foame de glorie nu este deloc periculoasă.
Există o a doua dorinţă care este stimulată în noi de comemorarea sfinţilor, şi este aceea ca Isus Cristos, viaţa noastră, să ni se arate şi nouă, asemenea lor, şi să ajungem şi noi împreună cu el în glorie. Între timp, capul nostru ni se prezintă nu aşa cum este acum în cer, ci în forma pe care a voit să o asume pentru noi aici, pe pământ. Deci îl vedem nu încoronat cu glorie, ci înconjurat de spinii păcatelor noastre. De aceea, să se ruşineze fiecare mădular să facă paradă de eleganţă sub un cap încoronat cu spini. Să înţeleagă că eleganţa sa nu-i face cinste, ci îl face să fie ridicol. Va ajunge momentul venirii lui Cristos, atunci când nu se va mai vesti moartea sa. Atunci vom şti că şi noi am murit şi că viaţa noastră este ascunsă cu el în Dumnezeu. Atunci, Cristos va apărea ca un cap glorios şi, împreună cu el, vor străluci mădularele glorificate. Atunci va transforma trupul umilinţei noastre, făcându-l asemenea gloriei capului, care este el însuşi.
Aşadar, să nutrim în mod liber dorinţa gloriei. Avem tot dreptul la aceasta. Însă pentru ca speranţa unei fericiri atât de strălucite să devină realitate, ne este necesar ajutorul sfinţilor. Să solicităm acest ajutor cu multă grijă. În felul acesta, prin mijlocirea lor, vom ajunge acolo unde singuri nu vom putea niciodată să gândim că vom ajunge.
Publicat în Predici si meditatii, Toti sfintii | Etichetat: apatie, Bernard, oficiul lecturilor, sfant, sfinti, solemnitate | 2 Comentarii »
Publicat de Laurentiu pe 01/11/2011
Publicat în Muzica | Etichetat: cantec, Louis Armstrong, muzica, muzica religioasa, sfant | Lasă un comentariu »
