Este atât de obositor să trăiești doar din perspectiva a ceea ce se vede, a ceea ce se simte. Prea des suntem tributari simțurilor și nu ne mai încredem în ceea ce e dincolo de puterea noastră de percepere. Astfel, întreaga realitate din viața noastră am redus-o la simțuri, în special la ceea ce putem vedea și atinge. Chiar și pe cei dragi i-am circumscris simțurilor noastre limitate. Am uitat că omul are și un suflet la care, doar cu simțurile, nu putem ajunge.

Apoi am îndrăznit și mai mult și am procedat la fel și cu Dumnezeu: l-am exclus pentru că simțurile nu-l percep, iar sufletul, creat „special” pentru realitățile mărețe, ni l-am umplut cu nimicuri. Ne-am împovărat sufletul, l-am acoperit cu un văl și l-am făcut incapabil de a percepe realitatea și măreția „Celuilalt”. I-am dat o singură preocupare: să ne vadă și să se intereseze doar de noi. Și iată-ne plin de egoism, concentrați doar pe starea de bine a propriei persoane, într-o totală independență și indiferență. Comportamentul nostru are un singur refren: „Numai eu exist, doar eu contez și, clar, numai mie mi se cuvine totul”. Și nu doar pe Dumnezeu și pe ceilalți i-am exclus și i-am redus la nivelul simțurilor noastre, dar așa am făcut și cu Biserica. Am privit-o de la distanță și am văzut doar ceea ce nu ne place. Dar oare aceasta este toată realitatea? Oare Biserica este doar ceea ce se vede? Oare Biserica nu are o „inimă” la care știm bine că nu putem ajunge prin simțurile noastre? Oare Biserica nu este ca o mamă căreia deși nu-i poți vedea sentimentele și iubirea din inimă, le simți din plin atunci când te lași purtat în brațe, dezmierdat și răsfățat de ea?

Toată această realitate interioară pe care o negăm pentru că simțurile nu o pot percepe, ne este amintită astăzi de viața sfântului Benedict, omul care a lăsat toate pentru a-l „câștiga” pe Dumnezeu și împărăția sa prin rugăciune și muncă. Iar ceea ce ne fascinează enorm este faptul că și după 1500 de ani sunt oameni care trăiesc după modelul său, oameni care aleg să-l slujească pe Dumnezeu printr-o viață de tăcere, rugăciune, studiu și muncă. În România (Viișoara-NT) și în lumea întreagă mii de persoane își parcurg drumul spre mântuire meditând sfânta Evanghelie și trăind „regula sfântului nostru părinte Benedict”. Aceste persoane aduc rod îmbelșugat și se dovedesc ucenicii Domnului.

Reține

„Roagă-te și muncește”, sfințește truda ta prin rugăciune și vei aduce rod îmbelșugat, vei trăi pentru ceea ce contează cu adevărat: mântuirea sufletului!

Vineri, 11 iulie 2014 

Vineri din saptamâna a 14-a de peste an
SS. BENEDICT, abate, patron al Europei; Olga, regina
Prov 2,1-9; Ps 111; In 15,1-8

 

LECTURA I
Pleacă-ţi inima la adevăr.
Citire din cartea Proverbelor 2,1-9
Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păzi poruncile mele, ¹ dacă vei lua aminte la înţelepciune, dacă îţi vei pleca inima la adevăr, ³ dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, ⁴ dacă o vei căuta ca pe argint şi dacă vei săpa ca să o găseşti, cum sapă cel care caută o comoară: ⁵ atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei descoperi cunoaşterea lui Dumnezeu. ⁶ Căci Domnul este cel care dă înţelepciune, din gura lui ies cunoaşterea şi priceperea. ⁷ El îi ajută pe cei drepţi, este ca un scut pentru cei care umblă pe calea cea dreaptă. ⁸ El ocroteşte cărările dreptăţii şi păzeşte calea prietenilor săi. ⁹ Atunci vei înţelege că dreptatea şi nepărtinirea sunt singurele căi care duc la fericire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.5-6.7-8.9
R.: Fericit este omul care umblă pe căile Domnului.
¹ Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află bucuria în poruncile sale!
² Seminţia lui va fi puternică în lume
şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

⁵ Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie,
el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate.
⁶ El nu se clatină niciodată
şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

⁷ El nu se teme de vorbele rele,
inima lui e tare şi se încrede în Domnul.
⁸ Inima lui este în siguranţă, nu are nici o teamă,
în cele din urmă îi va vedea nimiciţi pe duşmanii săi. R.

⁹ El este darnic faţă de cei săraci,
dărnicia lui nu cunoaşte margini,
iar puterea lui se înalţă în slavă. R.

ALELUIA In 15,5
(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul,
cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹ „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. ²Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. ³ Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. ⁴ Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. ⁵ Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. ⁶ Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. ⁷ Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. ⁸ Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Cuvântul Domnului