Ultimul pas…vă rog, un pic mai lent să fie…

„Pierre Bourdieu vorbeşte despre omul modern caracterizat de: fast foods, fast thinkers, fast lovers…. Vedeţi, viteza asta e năucitoare… Mă simt ca indienii ăia, pe care i-au dus cowboy-ii americani cu trenul. Au luat nişte şefi de trib, i-au dat jos de pe cai şi i-au dus cu trenul cu o viteză de 50 de km la oră. I-au dat jos şi le-au zis: haideţi, acum pe cai din nou. Şi indienii, neîncrezători au zis: nu, nu! De ce? Aşteptăm să ne vină sufletul”…povesteşte Dan Puric, în cartea sa, Cine suntem.

Uneori atât de mult ne grăbim (deşi, de multe ori, nici măcar nu ştim încotro) încât lăsăm în urmă ceea ce este mai important: sufletul. De undeva din spate, uitat sau rămas în urmă, spre finalul timpului Postului Mare, se aude strigătul sufletului: pentru mine când îţi faci timp? Ziua eşti prea ocupat, noaptea eşti prea obosit; dimineaţa ţi se pare prea devreme, iar seara ţi se pare prea târziu; la prânz e lumina prea puternică, la miezul nopţii e prea întuneric; când eşti singur parcă e greu, când eşti cu alţii parcă ţi-e ruşine: ce-or să spună?… Atunci când?

Pentru bunul mers al planetei, pentru a mai slava ceea ce se mai poate salva, s-a hotărât să se stingă luminile pentru o oră. Peste un miliard de oameni s-au înscris la această „oră a Pământului”. Şi asta e bine! Dar oare nu ar trebui şi o „oră a sufletului”? O oră în care lumea să fie chemată să facă tăcere, să nu mai vorbească nimic cu nimeni, doar cu sufletul său şi cu Dumnezeu. Da, e necesară o astfel de oră: tăcere, rugăciune, suflet plin de Dumnezeu. Ar fi ora în care sufletul ar ajunge din urmă trupul, ar conlucra, ar fi în armonie împreună.

E necesar ca acum, pe ultima sută de metri a Postului Mare, să ne eliberăm de supremaţia vitezei, a agitaţiei şi să mergem în ritmul impus de suflet, să mergem spre suflet şi spre Dumnezeu.

Asistăm la un sfârşit de Timp, iar în faţa sfârşitului există două atitudini: „Of, ce bine că se termină. Greu mai trecea timpul.” sau „Vai, ce repede a trecut. Păcat că se termină aşa repede!”. Care-i atitudinea noastră? A fost o povară sau o bucurie?

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: