Slavă să fie lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, slavă şi închinare Dumnezeului atotputernic care ne-a îngăduit să fim acum împreună pentru acest moment de rugăciune şi de adoraţie.
Suntem înaintea ta Doamne pentru a te lăuda şi pentru a-ţi mulţumi pentru toate binefacerile primite în aceste zile. Totodată îţi mulţumim şi pentru toate harurile şi darurile pe care le-ai revărsat în viaţa celor dragi ai noştri: părinţi, fraţi, surori, rude, prieteni şi cunoscuţi. Ce bine că ai pus lângă noi oameni pe care să-i iubim şi care să ne iubească. Îţi mulţumim! Te adorăm în numele lor, dar şi în numele tuturor celor care uită să te adore şi să-ţi mulţumească pentru belşugul milei tale.
Ne place să stăm în prezenţa ta. E locul în care suntem noi înşine: fără făţărnicie, fără gânduri ascunse sau intenţii false. În faţa ta suntem altfel decât în faţa oamenilor. Uneori e posibil ca în faţa oamenilor să ne prezentăm şi să ne lăudăm cu fapte pe care nu le-am făcut sau pe care nu le merităm. Aici, în faţa ta, nu e posibil. Tu ştii exact faptele noastre, şi bune şi rele şi cu ele ne prezentăm. Pe cele bune primeşte-le, de cele rele iartă-ne şi ajută-ne să nu le mai săvârşim.
În faţa oamenilor putem avea cuvinte care nu descriu tocmai realitatea sentimentelor şi gândurilor noastre, însă în faţa ta, nu… Tu ne cunoşti în profunzime şi ştii exact cuvintele şi gândurile noastre. Ştii vorbele care nu corespund realităţii şi vrei să-ţi spunem exact ce simţim, exact cum suntem, exact cum gândim. Fă să avem mereu şi în faţa ta şi în faţa oamenilor sinceritatea gândurilor, a sentimentelor şi a cuvintelor, fără a ascunde nimic din ceea ce suntem cu adevărat.
E bine să stăm înaintea ta, Isuse, Domnul şi Dumnezeul nostru, şi să-ţi prezentăm împreună cu adoraţia noastră şi cererile noastre şi mai ales să ne prezentăm şi să ne oferim pe noi înşine. Aici, acum, îngenunchiaţi, te rugăm să-ţi aminteşti de cei care suferă. De cei bolnavi. Eşti acelaşi Cristos care trecea şi vindeca orice boală şi neputinţă. Treci acum şi prin viaţa noastră, prin familiile noastre, prin casele noastre şi vindecă-i pe cei bolnavi, pe cei stăpâniţi de patimi, pe cei robiţi de păcate.
Tu eşti regele păcii, tu ştii să aduci buna înţelegere şi armonia între oameni: fii prezent în mijlocul celor certaţi, descurajaţi, dezamăgiţi şi ajută-i să ierte şi să se împace. Fă să fie pace în familiile noastre, în casele noastre, să fie pace şi bună înţelegere între prietenii noştri, în comunitatea noastră, în ţara noastră şi în lumea întreagă.
Tu eşti cel care strigi şi astăzi: „Curaj. Nu vă temeţi. Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii. Curaj. Eu am învins lumea.” Fă să răsune şi în viaţa noastră acest strigăt, să prindem curaj şi să putem înfrunta şi depăşi toate dificultăţile pe care ni le aduce viaţa: examene, suferinţe, încercări, nedreptăţi, descurajări, boli sau lipsuri. Să învingem absolut tot ceea ce parcă stă gata gata să ne doboare.
Tu eşti acelaşi care ai certat vântul şi ai spus mării: Taci! Potoleşte-te! Strigă din nou şi acum şi întinde-ţi mâna pentru a potoli urgia apelor care s-a abătut asupra ţării noastre şi asupra lumii. Fereşte-ne de orice catastrofă şi de orice rău şi vino în ajutorul celor care suferă de pe urma inundaţiilor. Dă-le curaj şi încredere. Fă-i să te simtă aproape. Înmoaie inimile celor bogaţi pentru ca să-i ajute cu generozitate şi fă ca şi noi să fim alături de ei prin toate mijloacele spirituale şi materiale pe care le avem.
Te adorăm Isuse şi te rugăm ca împreună cu scumpa ta mamă, Maria, mama noastră şi a Bisericii, să priveşti mereu spre noi şi să ne binecuvântezi. Binecuvântarea ta şi mijlocirea puternică a Sfintei Fecioare să fie şi asupra celor dragi ai noştri, asupra comunităţii şi diecezei noastre, asupra ţării noastre şi a lumii întregi.
Nu ne lăsa căci în tine este toată încrederea şi speranţa noastră. Amin
Prea târziu te-am iubit... 