În această zi în care Biserica îşi aminteşte de sfântul său Ieronim, preot şi învăţător, nu pot să nu-mi amintesc şi să nu mă gândesc şi eu a bunul meu tată care-i purta numele.

Domnul să-l facă părtaş de vederea sa după ce a binevoit să-l cheme la sine cu mult timp în urmă. Astăzi înalţ rugăciuni pentru el, tatăl meu, şi vă invit să înălţaţi şi dvs. împreună cu mine pentru el şi pentru toţi cei care poartă numele marelui erudit.

Iată şi un text din scrierile sfântului Ieronim:

Ignorarea Scripturilor este ignorarea lui Cristos

„Îmi împlinesc datoria, ascultând de porunca lui Cristos: Cercetaţi Scripturile (In 5,39), şi: Căutaţi şi veţi găsi (Mt 7,7), pentru a nu mi se spune asemenea iudeilor: Voi vă înşelaţi, nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Mt 22,29). De fapt, aşa cum spune apostolul Paul, dacă Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu, cel care nu cunoaşte Scripturile, nu cunoaşte puterea lui Dumnezeu, nici înţelepciunea sa. Ignorarea Scripturilor este ignorarea lui Cristos.

De aceea, vreau să-l imit pe tatăl de familie, care din comoara sa ştie să scoată lucruri noi şi vechi, şi tot aşa şi pe mireasă, care în Cântarea cântărilor spune: O iubitul meu, am păstrat pentru tine ceea ce este nou şi vechi (cf. Ct 7,14). De aceea, vreau să-l expun pe profetul Isaia în aşa fel încât să-l prezint nu numai ca profet, dar şi ca evanghelist şi apostol. De fapt, el a spus despre sine ceea ce spune despre ceilalţi evanghelişti: Cât sunt de frumoase pe munţi picioarele mesagerului care vesteşte pacea. Dumnezeu îi adresează şi lui, ca unui apostol, întrebarea: Pe cine voi trimite, cine va merge la acest popor? Şi el răspunde: Iată-mă, trimite-mă pe mine (cf. Is 6,8).

Dar nimeni să nu creadă că eu vreau să epuizez în puţine cuvinte argumentul acestei cărţi a Scripturii care conţine toate misterele Domnului. Efectiv, în cartea lui Isaia găsim că Domnul este prezis ca Emanuel născut din Fecioară, ca autor de minuni şi de semne minunate, ca mort şi înmormântat, înviat din morţi şi mântuitor al neamurilor. Ce voi spune despre învăţătura sa cu privire la fizică, la etică şi la logică? Tot ceea ce se referă la Sfintele Scripturi, tot ceea limba poate să exprime şi inteligenţa muritorilor poate să înţeleagă se află cuprins în acest volum. Despre profunzimea acestor mistere dă mărturie însuşi autorul atunci când scrie: Pentru voi, orice vedenie va fi asemenea cuvintelor unei cărţi sigilate: este dată unuia care ştie să citească, spunându-i: Citeşte-o. Însă acela răspunde: Nu pot pentru că este sigilată. Sau se dă cartea unuia care nu ştie să citească, spunându-i: Citeşte-o, dar acesta răspunde: Nu ştiu să citesc (Is 29,11-12).

Dacă acest argument i s-ar părea cuiva ca fiind slab, să asculte ceea ce spune Apostolul: Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece. Dar dacă un altul care stă aşezat are o revelaţie, cel dintâi să tacă (1Cor 14,29-30). Cum ar putea să tacă atunci când depinde de Duhul Sfânt, care vorbeşte prin profeţi, dacă să tacă sau să vorbească.

Aşadar, profeţii înţelegeau ceea ce spuneau, pentru aceasta toate cuvintele lor sunt pline de înţelepciune şi de raţionalitate. La urechile lor nu ajung numai vibraţiile glasului, ci însuşi cuvântul lui Dumnezeu care le vorbea în sufletul lor. Aşa afirmă unul dintre ei prin expresii ca acestea: Îngerul vorbea în mine (cf. Zah 1,9), şi: (Duhul) strigă în inimile noastre: Abba, Tată (Gal 4,6), de asemenea: Voi asculta ce spune Domnul Dumnezeu (Ps 84,8).”

Din Prolog la comentariul cărţii profetului Isaia de sfântul Ieronim, preot

(Nn. 1. 2: CCL 73,1-3)