Mesajul sfântului Ioan Maria Vianney pentru această zi:

Copilașii mei, fiți atenți: comoara creștinului nu este aici, pe pământ, ci în cer. De aceea, gândul nostru tre­buie să se îndrepte acolo unde este comoara noastră.
Aceasta este cea mai frumoasă îndatorire a omului: să se roage și să iubească. Dacă voi vă rugați și iubiți, iată, aceasta este fericirea omului pe pământ.
Rugăciunea nu este altceva decât unirea cu Dum­nezeu. Atunci când unul are inima curată și unită cu Dumnezeu, este cuprins de o anumită suavitate și dul­ceață care îmbată, este purificat de o lumină care se răs­pândește în mod misterios în jurul său. În această unire intimă, Dumnezeu și sufletul sunt ca două bucăți de ceară unite împreună, pe care nimeni nu le poate des­părți. Cât este de frumoasă această unire a lui Dum­nezeu cu mica sa creatură! Aceasta este o fericire care nu se poate înțelege.
Noi deveniserăm nevrednici să ne rugăm. Însă Dumnezeu, în bunătatea sa, ne-a permis să vorbim cu el. Rugăciunea noastră este un fum de tămâie deosebit de plăcut lui.
Copilașii mei, inima voastră este mică, dar rugăciunea o lărgește și o face capabilă să-l iubească pe Dumnezeu. Rugăciunea ne face să pregustăm cerul, ca ceva care coboară la noi din paradis. Niciodată nu ne lasă fără dulceață. Ea este miere care picură în suflet și face ca totul să fie dulce. În rugăciunea bine făcută, durerile se topesc ca zăpada la soare.
Rugăciunea ne mai dă și aceasta: ca timpul să se scurgă așa de repede și așa de fericit pentru om, încât nu se mai sesizează lungimea sa. Ascultați: atunci când eram paroh de Bresse, trebuind pentru un timp să-i înlocuiesc pe confrații mei care aproape toți erau bol­navi, trebuia să fac adesea drumuri lungi; atunci mă rugam bunului Dumnezeu și, fiți siguri, timpul nu mi se părea niciodată lung.
Există persoane care se cufundă complet în rugăciune, ca un pește în apă, pentru că sunt total dăruite bunului Dumnezeu. Nu există nici o diviziune în inima lor. Cât de mult iubesc aceste suflete generoase! Sfântul Fran­cisc de Assisi și sfânta Coleta îl vedeau pe Domnul nostru și vorbeau cu el așa cum vorbim noi unii cu alții.
Însă noi de câte ori venim la biserică fără să știm ce trebuie să facem sau să cerem! Totuși, ori de câte ori mergem la cineva, știm bine pentru ce mergem. Ba chiar sunt unii care par să-i spună așa bunului Dumnezeu: „Am două cuvinte să-ți spun; astfel, voi termina repede și voi pleca”. Eu cred mereu că, atunci când venim să-l adorăm pe Domnul, vom obține ceea ce cerem dacă ne vom ruga cu credință vie și cu inima curată.

Din Catehezele sfântului Ioan Maria Vianney, preot
(Cateheza despre rugăciune: A. Monnin, Esprit du Curé d’Ars, Paris 1899, 87-89)

Aici puteti găsi sursa fotografiei.