Prea târziu te-am iubit…

Robert Musil afirma simbolic în romanul neterminat Omul fără însuşiri (publicat între 1930-1943): „Adevărul nu este un cristal pe care să-l ţii în buzunar, ci este o mare nemărginită în care să te scufunzi”. Tot astfel, în Minima moralia (1951), filozoful german Theodor W. Adorno admite că, aşa cum se întâmplă şi în cazul fericirii, „nu poţi avea adevărul, ci trebuie să fii adevărul”.

(Gianfranco Ravasi, Întrebări privitoare la credinţă.
150 de răspunsuri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred,
Humanitas, Bucureşti 2011, 65).