Prea târziu te-am iubit…
Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)
An: 2011
-
Miezonoptică, de Valeriu Anania (1955) Cine-mi bate-n fereşti?… Doamne, Tu eşti? Cu braţele cruciş pe piept, De când Te-aştept, De când Te-aştept! Mi-era dor să Te văd, să Te-aud Ca Zaheu pe creanga lui de dud, Să Te simt în suflet, comoară, Cum Te-a simţit vecia-ntâia oară, Când stelele nu aveau nume, Când nu-ntinseseşi…
-
Tocmai am citit cu un articol-interviu prezentat de ziarul Adevărul. Mi-a trezit atenţia acest fragment: „Poate mai ţineţi minte cum era – străzile erau încă ale Daciilor 1310, era război în Iugoslavia, Papa Ioan Paul al II-lea venea la Bucureşti şi săruta pământul României. „Cine de atunci a mai sărutat pământul României?„, gândim, dar nu…
-
„Nu te poţi ruga acasă ca la biserică, unde sunt cei mulţi, unde strigătul este înălţat către Dumnezeu dintr-o singură inimă. Acolo este ceva mai mult, unirea cugetelor, armonia sufletelor, legătura dragostei, rugăciunea preoţilor” (sfântul Ioan Gură de Aur).
Prea târziu te-am iubit... 