Citind lectura propusă în această zi pentru sfânta Liturghie (1Sam 8,4-7.10-22) nu ai cum să treci cu indiferenţă peste „durerea” lui Dumnezeu: „Îndeplineşte-i poporului dorinţa, aşa cum îţi cere, căci nu pe tine nu te mai vor, ci pe mine, pentru că nu vor ca eu să domnesc peste ei”.(1Sam 8,7)… Nu l-au mai voit pe Dumnezeu!

Câte speranţe şi-a pus Dumnezeu în om, în noi, de câte ori ne-a dovedit dragostea sa şi deodată a văzut că nu l-am mai vrut: „dă-ne un rege”, i-am strigat inimii. „Lasă-ne”, i-am strigat lui Dumnezeu. „Dă-ne pe cineva care să fie asemenea nouă şi apoi noi să fim asemenea celor din jurul nostru”.

Deşi ştim că nu e bine, nu am ţinut cont de avertizarea profetului: „Veţi striga şi vă veţi plânge de regele pe care l-aţi cerut, dar Domnul nu vă va răspunde”(1Sam 8,18). Am strigat! Poate încă mai strigăm şi regretăm alegerile făcute. Însă Evanghelia ne spune clar că Domnul ne răspunde. În pofida durerii sale şi a răutăţilor noastre, el rămâne fidel şi ne răspunde. Să strigăm spre el şi vom auzi şi noi: „Ţi se iartă păcatele” (Mc 2,5), ţi se iartă alegerile făcute.

Doamne, priveşte şi spre noi cu drag şi în îndurarea ta iartă-ne pentru acele alegeri prin care te-am făcut să suferi refuzând iubirea ta.

Vineri, 13 ianuarie 2012 

Vineri din saptamâna 1 de peste an
Sf. Ilarie, ep. înv. *

LECTURA I
Veţi striga şi vă veţi plânge de regele pe care l-aţi cerut, dar Domnul nu vă va răspunde.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 8,4-7.10-22
În zilele acelea, ⁴ bătrânii din Israel s-au adunat, au venit la Samuel în Rama ⁵ şi i-au spus: „Tu eşti bătrân şi fiii tăi nu merg pe urmele tale. Dă-ne un rege ca să ne conducă, aşa cum e obiceiul la alte popoare”. ⁶ Samuel a fost nemulţumit pentru că i-au apus: „Dă-ne un rege ca să ne conducă”. De aceea s-a rugat Domnului, iar ⁷ Domnul i-a spus lui Samuel: „Îndeplineşte-i poporului dorinţa, aşa cum îţi cere, căci nu pe tine nu te mai vor, ci pe mine, pentru că nu vor ca eu să domnesc peste ei”.¹⁰ Samuel i-a adus la cunoştinţă poporului, care îi cerea un rege, toate cuvintele Domnului. ¹¹ „Iată ce drepturi va avea regele care va domni peste voi: îi va lua pe copiii voştri şi-i va pune să muncească la carele şi caii lui, îi va pune să alerge înaintea carului său, ¹² îi va face comandanţi peste o mie de oameni şi peste cincizeci, îi va pune să are şi să secere în folosul său, să facă arme şi cele necesare pentru carele de război; ¹³ pe fiicele voastre le va lua să-i pregătească parfumurile, să-i facă mâncarea şi să-i coacă pâinea. ¹⁴ Va lua de la voi cele mai bune ogoare, vii şi livezi de măslini şi le va da oamenilor din casa lui. ¹⁵ Va pune zeciuială pe semănăturile şi pe viile voastre, ca să-i plătească pe slujitori şi pe ceilalţi oameni din casa lui. ¹⁶ Pe cei mai buni din servitorii voştri, din servitoarele voastre, pe cei mai buni boi şi măgari ai voştri îi va lua şi-i va pune să lucreze pentru el.¹⁷ Va pune zeciuială şi pe turmele voastre şi voi înşivă veţi deveni sclavii lui. ¹⁸ Atunci veţi striga şi vă veţi plânge de regele pe care l-aţi vrut, dar Domnul nu vă va răspunde”. ¹⁹ Cu toate acestea, poporul n-a voit să asculte cuvintele lui Samuel şi au spus: „Nu, nouă ne trebuie un rege! ²⁰ Vrem să fim şi noi ca toate celelalte popoare. Regele nostru ne va conduce, va merge în fruntea noastră şi va lupta împreună cu noi”. ²¹ Samuel a auzit toate cuvintele poporului şi le-a prezentat Domnului. ²² Domnul i-a răspuns lui Samuel: „Ascultă-i şi dă-le un rege!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,16-17.18-19 (R.: cf. 19)
R.: Domnul preaînalt este regele nostru.
¹⁶ Fericit este poporul care ştie să-ţi cânte;
el umblă în lumina feţei tale, Doamne,
¹⁷ se bucură neîncetat de numele tău
şi se mândreşte cu dreptatea ta! R.

¹⁸ Căci tu eşti frumuseţea şi tăria lui
şi în bunăvoinţa ta ne măreşti puterea.
¹⁹ Domnul este scutul nostru,
el, Sfântul lui Israel, este regele nostru! R.

ALELUIA Lc 7,16
(Aleluia) Un profet mare s-a ridicat între noi; Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,1-12
¹ Isus era din nou în Cafarnaum. Răspândindu-se vestea că se afla într-o casă, ² s-a adunat acolo atâta lume, încât nu mai era loc nici în faţa uşii; Isus le vestea cuvântul lui Dumnezeu. ³ Atunci au sosit patru oameni care i-au adus un paralitic. ⁴ Cum nu-l puteau aduce până la Isus din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul deasupra locului unde se afla Isus, şi, prin deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paraliticul. ⁵ Văzându-le credinţa, Isus a spus paraliticului: „Fiul meu, ţi se iartă păcatele”. ⁶ Unii cărturari, care erau de faţă, se gândeau în sine: ⁷ „Cum poate să vorbească astfel? Este o blasfemie! Cine altul poate ierta păcatele, afară de Dumnezeu?” ⁸ Isus, în duhul său, a cunoscut imediat ce gândeau şi le-a spus: „De ce vă gândiţi astfel în inimile voastre? ⁹ Ce este mai uşor: a spune celui paralizat „Ţi se iartă păcatele!”, sau a spune „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!”? ¹⁰Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat –¹¹ Îţi zic: Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” ¹² Omul s-a sculat imediat, a luat targa şi a plecat în văzul tuturor. Toţi au rămas uimiţi; îl preamăreau pe Dumnezeu şi spuneau: „Aşa ceva n-am mai văzut niciodată!”.

Cuvântul Domnului