Iubirea omenească în forma ei deplină şi perfectă vine de la Dumnezeu şi arată spre Dumnezeu.
În viaţa pământească cine iubeşte deplin îl cunoaşte pe Dumnezeu şi îl comunică tocmai prin iubirea sa.
(Gianfranco Ravasi, Întrebări privitoare la credinţă.
150 de răspunsuri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred,
Humanitas, Bucureşti 2011, 237).
Suntem în ziua întâi, zi pusă sub acest moto: Transformaţi de Cristos, slujitorul
Fiul Omului a venit pentru a sluji. (cf. Mc 10,45)
Astăzi îl întâlnim pe Isus care merge până la victorie prin slujire. Îl vedem ca pe acela care „nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mc 10,45). Prin urmare, Biserica lui Isus Cristos este o comunitate de slujire. Realizarea capacităţilor noastre diferite ca slujire comun adusă umilinţei face vizibilă unitatea noastră în Cristos.
Cei care vor participa în această seară sau în zilele următoare la rugăciunea pentru unitatea creştinilor, vor observa că momentul de comuniune se va desfăşura după acest program:
A. Deschiderea
Imn de intrare sau preludiu
În acest timp, clerul şi persoanele care intervin la celebrare pot să intre în procesiune.
Saluturi
P.: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi.
A.: Şi cu duhul tău.
Introducere
Între saluturi sau prezentarea celor prezenţi poate să fie o scurtă introducere la temă. Cel care prezidează celebrarea poate să spună, de exemplu:
P.: Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, însă toţi vom fi schimbaţi.
A.: Mulţumim lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnului nostru Isus Cristos.
P.: În Cristos, Dumnezeu este Învingătorul. Victoria cere efort şi luptă. Atunci când ne rugăm şi ne străduim pentru unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii, noi înşine – şi tradiţiile de care aparţinem – vom fi schimbaţi, transformaţi şi configuraţi cu Cristos. Noi creştinii putem să facem acest efort împreună, fără triumfalism, cu umilinţă, în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui după exemplul lui Isus Cristos. În căutarea unităţii, aceasta este atitudinea pe care vrem să o cerem dela Dumnezeu împreună.
Rugăciune de deschidere
P.: Dumnezeule atotputernic, prin Isus Cristos ne-ai spus că acela care vrea să fie cel dintâi trebuie să devină cel din urmă şi slujitorul tuturor. Intrăm în prezenţa ta, ştiind că victoria ta se câştigă prin slăbiciunea crucii. Te rugăm ca Biserica să poată fi una. Învaţă-ne să acceptăm cu umilinţă că această unitate este un dar al Duhului tău; prin acest dar, schimbă-ne şi transformă-ne şi fă-ne mai asemenea cu Fiul tău Isus Cristos.
A.: Amin.
Rugăciunea penitenţială
P.: Dumnezeule atotputernic, în pofida unităţii pe care o primim în Cristos, persistăm în neunirea noastră. Miluieşte-ne pe noi!
A.: Miluieşte-ne pe noi! (sau se cântă: „kyrie eleison”)
P.: Ne împietrim inimile atunci când ascultăm Evanghelia. Miluieşte-ne pe noi!
A.: Miluieşte-ne pe noi!
P.: Nu te slujim în fraţii şi surorile noastre. Miluieşte-ne pe noi!
A.: Miluieşte-ne pe noi!
P.: Neascultarea lui Adam şi Eva ne-a adus suferinţa şi moartea şi creaţia a fost rănită şi deteriorată. Miluieşte-ne pe noi!
A.: Miluieşte-ne pe noi!
(Se păstrează un moment de tăcere)
P.: Dumnezeul cel atotputernic să aibă milă de noi, să ne ierte păcatele şi să ne ducă la viaţa cea veşnică.
A.: Amin.
B. Liturgia Cuvântului
LECTURA I
Iată, regele tău vine la tine!
Citire din cartea profetului Zaharia 9,9-10
Aşa vorbeşte Domnul: 9 „Bucură-te din toată inima, fiica Sionului, strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată, regele tău vine la tine, el este drept şi biruitor; vine modest, călare pe un asin, pe mânzul unei măgăriţe. 10 El va face să dispară carele de război din Efraim şi caii de luptă din Ierusalim; arcul de război îl va rupe şi va vesti pacea tuturor popoarelor. Stăpânirea lui se va întinde de la o mare până la cealaltă şi de la râu până la marginile pământului”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 131,11.12.13-14.17-18 (R.: cf. 13)
R.: Dumnezeu şi-a ales locuinţa în mijlocul poporului său.
11 Domnul s-a jurat lui David
şi nu-şi va retrage jurământul.
El i-a spus: „Voi pune pe tronul tău un urmaş al tău. R.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul meu
şi Legea pe care le-am dat-o,
atunci fiii lor vor sta din neam în neam pe tronul tău”. R.
13 Domnul a ales Sionul,
pentru că a voit să fie locuinţa lui:
14 „Acesta este locul meu de odihnă pentru totdeauna,
aici am hotărât să locuiesc”. R.
17 Acolo voi înălţa puterea lui David,
voi pregăti o lumină pentru unsul meu.
18 Voi da de ruşine pe duşmanii lui
şi pe fruntea lui va străluci o coroană”. R.
LECTURA A II-A
Avem daruri diferite după harul ce ni s-a dat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,3-8
Fraţilor, 3 în virtutea harului care mi-a fost dat spun fiecărui dintre voi: nimeni să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, dar fiecare să aibă despre sine o idee justă, conformă cu măsura credinţei, pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi funcţie, 5 tot aşa şi noi, deşi suntem mulţi formăm un singur trup în Cristos, iar fiecare dintre noi suntem mădulare unii pentru alţii. 6 Avem daruri diferite, după harul care ni s-a dat: Dacă avem darul profeţiei trebuie să-l folosim conform credinţei; 7 cine a primit darul slujirii să slujească; cine a primit darul de a învăţa pe alţii trebuie să-i înveţe; 8 cine a primit darul de a îndemna să îndemne; cine împarte ajutor altora să-l împartă cu simplitate; cine conduce pe alţii să fie râvnic pentru binele lor; cine se îngrijeşte de cei nenorociţi să facă acest lucru cu bucurie.
Cuvântul Domnului
ALELUIA Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit să-i servească pe alţii
şi să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea tuturor. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fiul Omului a venit ca să servească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,42-45
În acel timp, 42 Isus a spus ucenicilor săi: „Voi ştiţi, conducătorii îşi subjugă popoarele; cei mari îşi fac simţită puterea. 43 Dar între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cel care vrea să fie mare între voi să fie servitorul vostru; 44 cel care vrea să fie primul între voi să fie sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit să fie servit, ci ca să servească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi”.
Cuvântul Domnului
Comentariu
Venirea lui Mesia şi victoria sa se realizează în slujire. Isus vrea un duh de slujire care să umple inimile discipolilor săi. Ne învaţă că adevărata măreţie constă în a sluji lui Dumnezeu şi aproapelui. Cristos ne dă curajul de a descoperi că pentru el a sluji înseamnă a domni, aşa cum spunea un creştin din primele secole.
Profeţia lui Zaharia despre un rege victorios şi smerit s-a împlinit în Isus Cristos. El, regele păcii, vine la ai săi,la Ierusalim, cetatea păcii. Nu o cucereşte cu înşelăciune sau violenţă, ci prin blândeţe şi umilinţă.
Psalmul descrie în manieră scurtă, însă elocventă, starea de pace spirituală care se naşte din umilinţă. Imaginea mamei şi a fiului este semnul duioşiei şi încrederii la care este chemată întreaga comunitate a celor care cred.
Apostolul Paul ne provoacă să ne evaluăm cu modestie şi umilinţă şi să descoperim propriile noastre capacităţi. În timp ce există între noi diversitate de daruri, noi formăm totuşi un singur trup în Cristos. În diviziunile noastre, fiecare dintre tradiţiile noastre a fost înzestrată de Domnul cu daruri distincte, pentru a fi puse în slujba celorlalţi.
Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Mc 10,45). Prin slujirea sa, Cristos a răscumpărat refuzul nostru de a-i sluji lui Dumnezeu. S-a făcut pe sine exemplu de restaurare a tuturor relaţiilor inter-umane: Dacă cineva dintre voi vrea să fie mare, să-i slujească pe ceilalţi: acestea sunt noile norme de măreţie şi prioritate.
În Scrisoarea către Romani, Paul ne aminteşte că diferitele daruri care ne sunt oferite sunt destinate slujirii: profeţia, slujirea, învăţătura, îndemnul, dăruirea, conducerea şi milostivirea. În diversitatea noastră, formăm un singur trup în Cristos şi suntem membre unii pentru alţii. Folosirea diversităţii noastre de daruri în slujba comună a omenirii face vizibilă unitatea noastră în Cristos. Acţiunea comună a creştinilor în favoarea omenirii pentru a lupta împotriva sărăciei şi a ignoranţei, pentru a-i apăra pe cei oprimaţi, pentru a favoriza pacea şi a apăra viaţa, pentru a dezvolta ştiinţele, cultura şi arta, este o expresie a acestui ecumenism practic în care Biserica şi lumea au nevoie una de cealaltă. Imitarea lui Cristos, slujitorul, oferă o mărturie elocventă a Evangheliei, mişcând nu numai a mintea, ci şi inima. Această slujire comună este un semn al venirii împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţia lui Cristos slujitorul.
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, parcurgând marele drumul al slujirii, Fiul tău ne conduce de la aroganţa neascultării la umilinţa inimii. Binevoieşte a ne uni pe unii cu alţii prin Duhul tău Sfânt, pentru ca prin slujirea surorilor şi fraţilor noştri să se poată revela adevăratul tău chip. Tu care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin.
Întrebări pentru reflecţie
1. Care sunt ocaziile de slujire cele mai ameninţate de orgoliu şi de aroganţă?
2. Ce este de făcut pentru ca toate slujirile creştine să fie percepute ca o slujire?
3. În societatea noastră, ce pot face creştinii de diferite tradiţii, mai mult uniţi decât despărţiţi, pentru a-l revela pe Cristos slujitorul?
Omilia
Moment de tăcere sau de muzică instrumentală.
Mărturisirea credinţei
Se recită Crezul (de exemplu, Simbolul apostolilor sau Simbolul Niceno-Constantinopolitan).
Imn/cântec – în acest timp se aduc „opłatiki” şi se pun pe o masă centrală.
C. Rugăciuni pentru unitatea şi transformare
P.: Uniţi în Cristos, care ne dă victoria, să-l rugăm pe Domnul:
Pentru Biserică, trupul lui Cristos, să trăiască într-adevăr această unitate pe care o primeşte prin Duhul Sfânt. O Dumnezeule, forţa noastră:
A.: Transformă-ne prin harul tău.
P.: Pentru responsabilii Bisericilor noastre: să fie fideli faţă de unitatea la care toţi creştinii suntem chemaţi. O Dumnezeule, forţa noastră!
A.: Transformă-ne prin harul tău.
P.: Pentru toate naţiunile din lume: să trăiască în pace între ele şi să promoveze dreptatea pentru toţi. O Dumnezeule, forţa noastră!
A.: Transformă-ne prin harul tău.
P.: Pentru toţi concetăţenii noştri: să fie transformaţi şi să ştie să trăiască în grijă unii faţă de ceilalţi. O Dumnezeule, forţa noastră!
A.: Transformă-ne prin harul tău.
P.: Pentru cei bolnavi şi pentru cei care suferă, să fie transformaţi de prezenţa ta vindecătoare. O Dumnezeule, forţa noastră!
A.: Transformă-ne prin harul tău.
P.: Pentru toate familiile şi toate sălaşurile, ca bucuriile şi conflictele lor să găsească plinătatea lor în iubirea ta. O Dumnezeule, forţa noastră!
A.: Transformă-ne prin harul tău.
P.: Pentru cei aflaţi pe patul de moarte, să fie întăriţi prin prezenţa ta. O Dumnezeule, forţa noastră!
A.: Transformă-ne prin harul tău.
P.: Doamne, rămâi în mijlocul nostru şi dăruieşte-ne unitatea şi pacea.
A.: Amin.
Rugăciunea Domnului
P.: Atunci când discipolii i-au cerut lui Isus: „învaţă-ne să ne rugăm”, el a răspuns: când vă rugaţi spuneţi:
A.: Tatăl nostru… (se poate cânta)
Semnul păcii şi interschimbul de opłatek
În Polonia există un obicei deosebit de a împărţi o bucată de pâine azimă, „opłatek”, în biserici şi în casele oamenilor de Crăciun. Fiecare persoană primeşte „opłatek”. Oamenii o împart imediat, rup o bucată de pâine de la altă persoană şi o mănâncă. În felul acesta îşi transmit reciproc cele mai bune gânduri ale lor. Acest interschimb de „opłatek” exprimă unitatea, iubirea şi iertarea. Vă invităm să faceţi acelaşi lucru ca un semn de pace şi unitate.
P.: Pacea Domnului să fie pururea cu voi.
A.: Şi cu duhul tău.
P.: Să ne oferim un semn de pace.
D. Încheierea
Imn
Rugăciune de angajare
P.: Să ne amintim de ceea ce scrie apostolul Paul în Prima Scrisoare către Corinteni (15,57-58):
„Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul”.
Lăudat să fie Domnul care ne conduce la unitate! Tată, dedicăm această săptămână de rugăciune pentru întărirea unităţii noastre în Cristos. El a învins moartea şi ne-a chemat la o viaţă nouă în Duhul Sfânt. Pentru aceasta îţi cerem:
P.: Transformaţi de Cristos slujitorul:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
P.: Transformaţi de aşteptarea răbdătoare a Domnului:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
P.: Transformaţi de slujitorul suferind:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
P.: Transformaţi de victoria Domnului asupra răului:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
P.: Transformaţi de pacea Domnului Înviat:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
P.: Transformaţi de iubirea constantă a lui Dumnezeu:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
P.: Transformaţi de Bunul Păstor:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
P.: Uniţi în împărăţia lui Cristos:
A.: Trimite-ne şi împreună vom merge!
Binecuvântarea şi trimiterea
Binecuvântarea poate fi dată de responsabilii diferitelor Biserici, după următoarea formulă sau alta.
P.: Domnul să fie cu voi.
A.: Şi cu duhul tău.
P.: Domnul să vă binecuvânteze şi să vă păzească. Să facă să lumineze faţa sa peste voi şi să vă dăruiască harul său. Să-şi întoarcă privirea spre voi şi să vă dăruiască pacea.
A.: Amin.
P.: Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt.
A.: Amin.
P.: Mergeţi în pacea lui Cristos.
A.: Mulţumim lui Dumnezeu!
Imn final sau postludiu
Texte preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor 2012.
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”,
publicată la Editura Presa Bună,
în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu
şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu.
În fiecare an Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor pregătesc şi publică un text pentru rugăciunile care se fac în această octavă ecumenică.
Întrucât Dumnezeu ne-a pus la îndemână multă tehnologie (uneori prea multă!) m-am gândit că ar fi bine ca aceste texte să circule şi prin intermediul blogului, în special pentru cei care din diverse motive nu pot ajunge la nicio celebrare ecumenică. Textele, pe care, cu ajutorul Domnului, le voi publica în fiecare zi, sunt preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor 2012. Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”, publicată la Editura Presa Bună, în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu. Textele se găsesc de asemenea şi pe www.ercis.ro
Înainte de a publica textele pentru prima rugăciune – care se va face în această seară (18 ianuarie 2012, ora 17:00) în capela Seminarului – vă invit să intrăm în atmosfera de rugăciune prin prezentarea şi introducerea realizate de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
PREZENTARE
Cuvânt către cei care organizează Rugăciunea pentru unitatea creştinilor
Căutarea unităţii pe tot parcursul anului
În mod tradiţional, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor este celebrată de la 18 la 25 ianuarie. Aceste date au fost propuse în anul 1908 de către Paul Wattson, astfel încât să acopere perioada dintre sărbătoarea sfântului Petru şi cea a sfântului Paul. Această alegere are, aşadar, o semnificaţie simbolică. În emisfera sudică, unde luna ianuarie este o perioadă de vacanţe de vară, se preferă adoptarea unei alte date, de exemplu, aproape de Rusalii (ceea ce a fost sugerat de mişcarea Credinţă şi Constituţie în anul 1926) care reprezintă, de asemenea, o altă dată simbolică pentru unitatea Bisericii.
Păstrând această flexibilitate în suflet, vă încurajăm să consideraţi aceste texte ca o invitaţie de a găsi şi alte ocazii, pe parcursul anului, pentru a exprima gradul de comuniune pe care Bisericile l-au atins deja şi pentru a vă ruga împreună pentru ajungerea la deplina unitate voită de Cristos.
Adaptarea textelor
Aceste texte sunt propuse fiind bine înţeles faptul că, ori de câte ori va fi posibil, se va încerca adaptarea lor la realităţile diferitelor locuri şi ţări. Făcând aceasta, va trebui să ţinem cont de practicile liturgice şi devoţionale locale ca şi de contextul socio-cultural. O astfel de adaptare ar trebui în mod normal să fie rodul unei colaborări ecumenice. În mai multe ţări, structurile ecumenice sunt deja cu rang important şi permit acest fel de colaborare. Sperăm că necesitatea de a adapta săptămâna de rugăciune la realitatea locală poate să încurajeze crearea chiar a acestor structuri, acolo unde ele nu există încă.
Folosirea textelor Rugăciunii pentru unitatea creştinilor
• Pentru Bisericile şi comunităţile creştine care celebrează împreună Rugăciunea în cursul unei singure ceremonii, această broşură propune un model de celebrare ecumenică a cuvântului lui Dumnezeu.
• Bisericile şi comunităţile creştine pot, de asemenea, să se folosească pentru celebrările lor de rugăciuni sau de alte texte ale celebrării ecumenice a cuvântului lui Dumnezeu, de textele propuse pentru cele opt zile sau de alegerea rugăciunilor din apendicele acestei broşuri.
• Bisericile şi comunităţile creştine care celebrează săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor în fiecare zi a săptămânii, pot găsi sugestie în textele propuse pentru cele opt zile.
• Persoanele care doresc să facă studii biblice pe tema săptămânii de rugăciune pot, de asemenea, să se bazeze pe textele şi reflecţiile biblice propuse pentru cele opt zile. Comentariile din fiecare zi se pot încheia printr-o rugăciune de mijlocire.
• Pentru persoanele care doresc să se roage în particular, textele conţinute în această broşură pot să susţină rugăciunile lor şi să le amintească, de asemenea, că ele sunt în comuniune cu toţi cei care se roagă în toată lumea pentru o mai mare unitate vizibilă a Bisericii lui Cristos.
TEXTUL BIBLIC
Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,51-58
51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, însă toţi vom fi schimbaţi. 52 Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiţei de apoi, căci va suna trâmbiţa şi morţii vor învia neputreziţi, iar noi vom fi schimbaţi. 53 Căci această fiinţă supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire şi această fiinţă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Dar când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: Moartea a fost înghiţită de victorie. 55 Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău? 56 Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul.
INTRODUCERE
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos
(cf. 1Cor 15,51-58)
Materialele din Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor din anul 2012 au fost pregătite de un grup de lucru compus din reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericilor Vetero-Catolice şi protestante prezente în Polonia. După discuţii lungi la care au participat reprezentanţi din diferite cercuri ecumenice din Polonia, s-a decis să se concentreze asupra unei teme care se referă la puterea transformatoare a credinţei în Cristos, temă foarte relaţionată cu rugăciunea noastră pentru unitatea vizibilă a Bisericii, trup al lui Cristos. Aceasta se fundamentează în cuvintele sfântului Paul adresate Bisericii din Corint, care vorbeşte despre caracterul vremelnic al vieţii noastre prezente (cu toată dimensiunea sa aparentă de „victorie” şi de „înfrângere”), în comparaţie cu darul care ne este dat prin victoria lui Cristos în misterul pascal.
Pentru ce această temă? Istoria Poloniei a fost marcată de o serie de înfrângeri şi victorii. Se pot menţiona invaziile, diviziunile, asuprirea din partea puterilor străine şi a sistemelor ostile. Efortul permanent pentru a depăşi toată sclavia şi dorinţa de libertate sunt caracteristicile istoriei poloneze care au condus la schimbări semnificative în viaţa naţiunilor. Şi astfel, acolo unde există victorie există înfrânţi care nu împărtăşesc bucuria şi triumful învingătorilor. Această istorie deosebită a naţiunii poloneze a dus la grupul ecumenic care a pregătit materialele din acest an pentru a reflecta mai profund ce înseamnă „a câştiga” şi „a pierde”, în special dată fiind forma în care limbajul „victoriei” se înţelege frecvent în termeni triumfalişti. Totuşi, Cristos ne arată o manieră foarte diferită.
În anul 2012 va avea loc campionatul european de fotbal în Polonia şi Ucraina. Acest lucru n-ar fi fost posibil niciodată în anii anteriori. Pentru mulţi acesta este un semn al unei alte „victorii naţionale”, pe care sute de milioane de iubitori ai fotbalului aşteaptă cu nelinişte ştiri despre echipele învingătoare care vor juca în această parte a Europei. Acest exemplu ne poate face să luăm în considerare pe cei care nu câştigă nu numai în sport ci şi în vieţile şi comunităţile lor: celor care în mod constant suferă înfrângeri li se neagă victoria cuvenită diferitelor condiţii şi circumstanţe. Rivalitatea este o caracteristică permanentă nu numai în sport, ci şi în viaţa politică, de impresariat, culturală, inclusiv eclezială.
Atunci când discipolii lui Isus discutau despre „cine era cel mai mare” (Mc 9,34), genera polemică puternică. Însă răspunsul lui Isus a fost foarte simplu: „dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor” (Mc 9,35). Aceste cuvinte vorbesc despre victoria prin intermediul slujirii reciproce, ajutând, mărind stima de sine a celor „din urmă”, a celor uitaţi, a celor excluşi. Pentru toţi creştinii cea mai bună exprimare a acestei slujiri umile este Isus Cristos, în victoria sa asupra morţii şi învierea. În viaţa sa, în acţiunea sa, în învăţătura sa, în suferinţa sa, în moartea şi învierea sa dorim să căutăm astăzi o viaţă viguroasă de credinţă care se traduce într-o implicare socială în cadrul unui spirit de umilinţă, slujire şi fidelitate faţă de Evanghelie. Şi, în afară de faptul că a cunoscut suferinţa şi moartea care urmau să vină, Isus s-a rugat pentru discipolii săi ca să fie una şi lumea să creadă. Această „victorie” nu este posibilă fără transformarea spirituală şi fără convertire. Pentru acest motiv, considerăm că tema din meditaţiile noastre pot să fie aceste cuvinte ale Apostolului neamurilor. E vorba de a obţine o victorie care să-i integreze pe toţi creştinii prin slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui.
În această rugăciune şi efort pentru deplina unitate vizibilă a Bisericii este modul în care noi înşine şi acele tradiţii la care noi aparţinem vor fi schimbate, transformate şi conformate lui Cristos. Unitatea pentru care ne rugăm va putea să ceară reînnoirea unor forme zilnice de viaţă eclezială. E vorba de o viziune emoţionantă. Noi ne rugăm pentru o unitate care nu este o noţiune „comodă” de prietenie şi cooperare. Este o unitate care cere o voinţă de a lăsa deoparte competiţia dintre noi. Trebuie să ne deschidem unii faţă de alţii, să dăm şi să primim daruri în interschimb, cu scopul de a putea într-adevăr să intrăm în noua viaţă propusă de Cristos, care este unica victorie adevărată.
Este loc pentru toţi în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Prin moartea şi învierea sa, Cristos îi îmbrăţişează pe toţi, independent de faptul că sunt învingători sau înfrânţi, „pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică” (In 3,15). De asemenea putem să participă la victoria sa. Este suficient să credem în el şi va fi mai uşor să învingem răul cu binele.
Opt zile pentru a reflecta asupra transformării noastre în Cristos
În săptămâna de rugăciune din anul 2012 suntem invitaţi să ne adâncim în credinţa noastră în care noi toţi vom fi transformaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos. Lecturii biblice, comentariile, rugăciunile şi întrebările pentru reflecţie caută diferitele aspecte a ceea ce înseamnă asta pentru viaţa creştinilor şi pentru unitatea lor în şi pentru lumea de astăzi. Începem prin contemplarea lui Isus slujitor şi drumul nostru ne duce la celebrarea domniei lui Cristos, prin intermediul crucii şi învierii sale.
Prea târziu te-am iubit... 