Arhiva pentru ianuarie 21st, 2012

Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Chiar în acest moment, în capela Fraţii Şcolilor Creştine, se desfăşoară ceremoniile de la cea de-a patra zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Această zi are ca moto: „Transformaţi de victoria Domnului asupra răului” – Învinge răul prin bine (Rom 12,21).

Această zi ne introduce în luptele împotriva răului. Victoria în Cristos este o depăşire a tot ceea ce dăunează creaţiei lui Dumnezeu şi ne menţine distanţi unii de alţii. În Isus suntem chemaţi să împărtăşim această viaţă nouă luptând cu el împotriva a ceea ce este rău în lumea noastră, cu încredere reînnoită şi cu o bucurie profundă în ceea ce este bun. În timp ce suntem divizaţi nu putem să fim suficient de puternici pentru a învinge răul din timpul nostru.

Rugăciuni şi lecturi pentru ziua a patra:

P.: Venirea împărăţiei lui Dumnezeu este înfrângerea împărăţiei Satanei. Isus, atunci când învinge ispita în pustiu şi îi eliberează pe oameni de sub puterea duhurilor rele, anticipă marea sa victorie, aceea din ora pătimirii sale. Principele acestei lumi a fost alungat afară. În ultima cerere din rugăciune a Domnului – ci ne mântuieşte de cel rău – ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne reveleze victoria deja obţinută în Cristos. În acelaşi spirit să ne rugăm: Mântuieşte-ne, Doamne!
A.: Mântuieşte-ne, Doamne!

P.: De orice rău
A.: Mântuieşte-ne, Doamne!

P.: De orice păcat
A.: Mântuieşte-ne, Doamne!

P.: De cursele Satanei
A.: Mântuieşte-ne, Doamne!

P.: De ură şi de orice răutate
A.: Mântuieşte-ne, Doamne!

P.: De moartea cea veşnică
A.: Mântuieşte-ne, Doamne!

P.: Mântuieşte-ne, Doamne, de orice rău şi susţine-ne în milostivirea ta, tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
A.: Amin.

LECTURA I
Să nu te iei după mulţime ca să faci rău.

Citire din cartea Exodului 23,1-9
Aşa spune Domnul: 1 „Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. 2 Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. 3 Să nu părtineşti pe sărac la judecată. 4 Dacă întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. 5 Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. 6 La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. 7 Fereşte-te de o învinuire nedreaptă şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. 8 Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi. 9 Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. In 8,12)

R.: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.

1 Fericit omul care nu ia parte la sfatul celor răi,
nu urmează calea păcătoşilor
şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şila Legealui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă
şi aduce rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

4 Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar drumul urmat de cei răi duce la pieire. R.

LECTURA A II-A
Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,17-21
Fraţilor, 17 nu întoarceţi nimănui răul pentru rău, aveţi în vedere [să faceţi] bine înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. 19 Nu vă faceţi singuri dreptate, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei [lui Dumnezeu], căci este scris: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti, spune Domnul. 20 Dimpotrivă, dacă duşmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; căci făcând astfel vei aduna cărbuni aprinşi pe capul lui. 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 4,4b

(Aleluia) Nu numai cu pâine trăieşte omul,
dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11

În acel timp, 1 Isus a fost condus de Duhul Sfânt în pustiu, ca să fie ispitit de către diavol. 2 După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, i s-a făcut foame. 3 Atunci, apropiindu-se, ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se prefacă în pâini”. 4 Dar Isus i-a răspuns, zicând: „Scris este: Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”. 5 Apoi diavolul l-a dus în oraşul sfânt, l-a aşezat pe aripa templului şi i-a zis: 6 „Dacă tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: El va porunci îngerilor săi să vegheze asupra ta şi ei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti de vreo piatră piciorul tău”. 7 Isus i-a răspuns: „Iarăşi este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”. 8 După aceasta diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi i-a zis: 9 „Toate acestea ţi le voi da ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi mi te vei închina”. 10 Atunci Isus i-a răspuns: „Pleacă din faţa mea, Satană, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”. 11 Atunci diavolul l-a lăsat. Şi iată, au venitla Isus îngerii şi îl slujeau.

Cuvântul Domnului

Comentariu

În Isus învăţăm ceea ce înseamnă realmente cuvântul „victorie” pentru fiinţele umane, adică fericirea de a împărtăşi iubirea lui Dumnezeu, depăşind cu el tot ceea ce ne desparte pe unii de alţii. Aceasta reiese din victoria lui Cristos asupra forţelor distructive care corup omenirea şi toată creaţia divină. În Isus putem împărtăşi o nouă viaţă care ne cheamă să luptăm împotriva răului din lumea noastră cu încredere reînnoită şi să ne găsim bucuria în ceea ce este bun.

Cuvintele din Vechiul Testament avertizează categoric împotriva participării la rău şi la nedreptate. Atitudinea majorităţii nu poate în nici un caz să folosească drept scuză. Nici numărul, nici alte situaţii din viaţă nu permit persoanei să facă răul.

Psalmul 1 atrage atenţia nu numai cu privire la necesitatea de a respecta poruncile, ci în special cu privire la bucuriile pe care le produce. Cel care iubeşte legea Domnului mai presus de toate lucrurile este numit fericit şi binecuvântat. Cuvântul lui Dumnezeu este călăuză sigură în adversitate şi constituie împlinirea înţelepciunii umane. Cel care meditează cuvântul lui Dumnezeu ziua şi noaptea poate să ajungă la o viaţă foarte rodnică pentru binele celorlalţi.

Admonestările Apostolului ne invită să învingem răul prin bine. Numai binele poate să întrerupă spirala interminabilă de ură şi dorinţa umană de răzbunare. În lupta pentru bine nu totul depinde de fiinţele umane. Apostolul Paul cere să se facă tot posibilul pentru a menţine pacea cu ceilalţi. Înţelege lupta continuă împotriva instinctelor noastre de a prejudicia pe cei care ne-au făcut rău. Însă Paul ne cere să depăşim aceste sentimente distructive. A face binele este o manieră eficace de a lupta împotriva răului dintre noi.

Lectura din Evanghelie descrie lupta Fiului lui Dumnezeu împotriva Satanei, personificarea răului. Victoria lui Isus asupra ispitelor în pustiu se împlineşte în ascultarea sa faţă de Tatăl, care îl duce la cruce. Învierea Mântuitorului confirmă că aici bunătatea lui Dumnezeu învinge în ultimă instanţă: iubirea depăşeşte moartea. Domnul înviat este aproape! El ne însoţeşte în luptele noastre împotriva ispitei şi a păcatului în lume. Prezenţa sa îi cheamă pe creştini să acţioneze împreună pentru bine.

Scandalul se datorează faptului că în diviziunile noastre nu putem să fim suficient de puternici pentru a lupta împotriva relelor din timpul nostru. Uniţi în Cristos şi desfătându-ne în legea sa de iubire suntem chemaţi să împărtăşim misiunea sa de a duce speranţa acolo unde este nedreptate, ură şi disperare.

Rugăciune

Doamne Isuse Cristoase, îţi aducem mulţumire pentru victoria ta asupra răului şi a diviziunilor. Te lăudăm pentru jertfa şi pentru învierea ta prin care ai învins moartea. Ajută-ne în lupta noastră zilnică împotriva oricărei adversităţi. Duhul Sfânt să ne dea forţă şi înţelepciune, aşa încât să putem depăşi răul prin bine şi diviziunea prin reconciliere. Amin.

Întrebări pentru reflecţie

1. Unde vedem răul în propriile noastre vieţi?
2. În ce formă poate să ne ajute credinţa noastră în Cristos ca să depăşim răul şi pe Cel Rău?
3. Ce putem învăţa din situaţiile din comunitatea noastră unde diviziunea a făcut loc reconcilierii? 

Textele sunt preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor  2012.
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”, 
publicată la Editura Presa Bună, 
în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu 
şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu.

0

Cum a fost a treia zi

Iată câteva aspecte legate de desfăşurarea celei de-a treia zi de rugăciune:

Parohia „Sfânta Tereza” din Iaşi a găzduit cea de-a treia zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor, vineri, 20 ianuarie 2012. Celebrarea ecumenică, prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, a avut loc în biserica parohială, la ora 17.00.

La această celebrare au participat preoţii din cadrul parohiei, precum şi preoţi din celelalte parohii şi congregaţii din Iaşi, persoane consacrate, seminarişti, numeroşi laici, catolici şi ortodocşi.

Celebrarea ecumenică s-a desfăşurat după aceeaşi schemă obişnuită: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială şi stropirea cu apă sfinţită. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.

Lecturile biblice din această a treia zi de rugăciune pentru unitate au evidenţiat faptul că Dumnezeu poate schimba dezastrele şi tragedia în victorie. El transformă toate suferinţele, nenorocirile noastre şi suferinţa incredibilă a istoriei într-o înviere care cuprinde întreaga lume. Astfel, în prima lectură luată din Cartea profetului Isaia, emoţionanta sa profeţie despre slujitorul suferind s-a împlinit total în Cristos. Noi suntem urmaşii săi, născuţi din suferinţa Mântuitorului şi formăm în el o singură familie. Apostolul Petru, din a cărui scrisoare este luată cea de-a doua lectură, este un martor al pătimirii lui Cristos care ne oferă un exemplu concret: şi noi suntem chemaţi să trăim aceeaşi formă de suferinţă din iubire, pe care a manifestat-o Isus faţă de Dumnezeu. El nu l-a blestemat pentru suferinţa sa, ci s-a încredinţat Lui, judecătorul cel drept. Textul evanghelic, aparţinând sfântului Luca, ne prezintă împietrirea inimii discipolilor aflaţi în drum spre Emaus, în faţa suferinţelor lui Cristos. Însă, explicaţia suferinţelor lui Mesia poate fi descoperită doar în lumina prezenţei Domnului. Şi atunci, ca şi acum, Isus este însoţitorul nostru constant pe drumul pietros al vieţii, deschizându-ne ochii în faţa planului misterios de mântuire. Fiind solidari cu toţi cei care suferă, suntem chemaţi să învăţăm de la slujitorul suferind şi răstignit să ne golim de noi înşine, să ne abandonăm şi să ne oferim ca jertfă.

La predică, pr. Vasile Petrişor, amintind de invitaţia profundă a acestor zile de rugăciune pentru unitate, a menţionat faptul că, mai mult decât în anii trecuţi, textele biblice pregătite de comisia poloneză pentru acest an ne ajută să reflectăm asupra unicului fundament al unităţii care este însuşi Cristos. Anul acesta suntem chemaţi să reflectăm mai mult asupra a ceea ce ne uneşte, decât asupra acelor elemente care ne separă şi ne diferenţiază pe unii de alţii. Astfel, pe Cristos îl iubim cu toţii, indiferent de confesiunea căreia îi aparţinem: catolici, ortodocşi, protestanţi, cu toţii privim cu încredere la Cristos. El a suferit pentru fiecare dintre noi. Iată, aşadar, care este fundamentul unităţii: Cristos. Părintele a atras atenţia asupra concepţiei greşite care există astăzi cu privire la ecumenism. Ecumenismul înseamnă înainte de toate o întoarcere la Cristos. Noi avem impresia că de ecumenism trebuie să se ocupe doar reprezentanţii Bisericii. Or, acest lucru este total greşit, pentru că ecumenismul nu se face în birouri; ecumenismul nu se discută şi nu se negociază. Punctul de pornire este de jos, tocmai de la noi. Iar primul pas pe care suntem datori să-l facem este tocmai acela de a ne întoarce spre Cristos şi astfel de a ne îndrepta unii spre ceilalţi. Lecturile din această zi, a precizat părintele, vin tocmai să întărească acest imperativ. În Evanghelie, cei doi ucenici, care au stat aproape de Cristos timp de aproape trei ani, aşteptau momentul în care Isus va declanşa o revoluţie şi va elibera Israelul împlinindu-le astfel visul. Însă, chiar sub ochii lor, Isus, cel în care ei îşi puseseră toată speranţa, este ucis fiind răstignit pe cruce. În acel moment, toate speranţele lor şi toate planurile lor au fost distruse. De aceea ei părăsesc Ierusalimul şi se îndreaptă spre Emaus. Însă, Emausul, înainte de a fi o localitate, este de fapt o stare. Este acea stare în care intrăm atunci când, asemenea celor doi ucenici, toate visele şi planurile noastre se destramă şi nu reuşim să găsim nici o soluţie. Cei doi ucenici părăsesc aşadar Ierusalimul, se depărtează de nucleu central al Bisericii, se depărtează de Cristos însuşi. Dar iată că Isus li se arată şi merge cu ei, îi însoţeşte şi îi convinge să se întoarcă la Ierusalim, la Biserică, acolo unde de fapt stă el. Şi nouă, astăzi, Isus ni se arată şi ne invită să facem acelaşi drum, să mergem spre Ierusalim, spre Biserică. Părintele a amintit că diviziunile au început să apară în momentul în care oamenii s-au îndepărtat de Cristos. De aceea, unica soluţie pentru realizarea unităţii este reîntoarcerea la el. Aceasta este invitaţia cea mai profundă a Bisericii. Cristos este cel care ne uneşte. Ajunşi în jurul său, vom observa mulţi oameni care sunt în drum spre Emaus, căzuţi pradă dificultăţilor de tot felul şi disperării. Pe aceştia suntem îndemnaţi să îi însoţim, să ne alăturăm lor şi să îi conducem spre Cristos, acolo unde cu toţii vom forma o mare familie.

În acelaşi timp, sfânta Liturghie de la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, celebrată de PS Petru Gherghel, a fost precedată de adoraţia euharistică. Rugăciunile şi cântările au fost despre unitate.

Comentând textele sacre care au fost proclamate, PS Petru Gherghel a vorbit la predică despre „suferinţă”. El a menţionat că suferinţa trebuie să reprezinte pentru fiecare creştin o încurajare în a persevera pe drumul rugăciunii şi al unităţii, după modelul lui Cristos. Suferinţa şi crucea lui Cristos au fost universale, pentru toţi oamenii, de aceea orice creştin este chemat să participe la refacerea unităţii. El a reamintit, în acest sens, motoul acestei săptămâni de rugăciune: „Toţi vom fi schimbaţi prin victoria, prin biruinţa Domnului nostru Isus Cristos”.

Următoarea celebrare din cadrul acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi, va avea loc sâmbătă, 21 ianuarie, la ora 17.00, în capela Fraţilor Şcolilor Creştine din Iaşi (Cartierul Aeroport).

Virgiliu Demşa-Crainicu

0

Cuvântul vieţii

„Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela” (Mt 13,44).

Aş vrea să-mi scriu pe toţi pereţii locuinţei aceste cuvinte: „Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8,38-39). Să simt atunci când mă aşez în pat că „nici moartea, nici viaţa nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu”. Să mă trezesc citind aceste cuvinte şi să tresar de bucurie ca atunci când primeşti o scrisoare de dragoste. Toată ziua să am înaintea ochilor aceste cuvinte  şi să reuşesc să le trăiesc. Aş vrea să se vadă. Le-aş scrie peste tot.
Dar mai presus de toate, aş vrea ca tu, Doamne, să mi le scrii în inimă. Să le întipăreşti pe inima mea de carne şi în mintea mea ele să răsune pururi. Cât de altfel ar fi zilele! Cât de mici ar fi temerile! Cât de puternic aş fi în încercări şi ispite! Strigă, Doamne, astăzi sufletului meu: nimeni şi nimic nu te va despărţi de dragostea mea!

Şi atunci eu voi alerga, voi vinde tot ce am, voi înlătura tot ce mă împiedică şi-mi voi opri doar comoara ta: împărăţia cerurilor.

Doar aşa voi putea într-o zi să-mi însuşesc şi eu cuvintele sfintei Agneza, care la doar 12 ani spunea dându-şi viaţa: „Eu sunt logodită cu Cristos, cel care este mai frumos decât soarele şi decât luna, domn peste îngeri. Cu inelul său, a făcut să fiu a lui şi a pus pe capul meu coroana de mireasă. Bucuraţi-vă, faceţi sărbătoare împreună cu mine, acum eu trăiesc alături de el în strălucita locuinţă a sfinţilor. Eu te-am căutat atât de mult, şi acum contemplu chipul tău; atât de mult te-am dorit, şi acum eşti al meu; pe pământ te-am iubit fără măsură, şi acum sunt a ta pentru totdeauna”.

Îmi place imnul pe care Biserica ni-l propune pentru această zi în comemorarea sfintei fecioare Agneza:

Agneza, în ziua aceasta preasfântă,
Scăldată în sânge, spre cer se avântă;
E ziua când cerul pământului fură
O fragedă floare, o blândă făptură.

Deşi nu e trupul ei copt pentru nuntă,
E copt pentru moartea pe care-o înfruntă;
Cu zâmbetul dulce pe faţa senină,
Aşteaptă din ceruri un Mire să-i vină.

Primeşte poruncă: „De vrei să fii vie,
Aprinde şi pune pe-altar o făclie!”
Răspunde Agneza: „Nu torţa păgână
O ţine fecioara creştină în mână.

Făclia aprinsă de voi pe altare
Credinţa o stinge în cel ce o are;
E inima-n mine o torţă de-a dreptul,
De vreţi să o stingeţi, deschideţi-mi pieptul”.

Loveşte călăul atunci fără milă
Şi cade ucisă plăpânda copilă.
Curatul ei suflet spre cer îşi ia zborul;
Isus îşi culege din lume odorul.

Isuse, tu eşti preţioasa comoară
Adusă în lume de-o Mamă Fecioară;
Mărire să-ţi fie acum şi-n vecie,
Întreaga Treime slăvită să fie. Amin.

Dacă vom trăi cuvântul vieţii, sigur vom putea spune şi noi împreună cu sfânta Agneza: „Iată, ceea ce am dorit, acum văd, ceea ce am sperat, acum am dobândit: sunt unită în ceruri cu acela pe care l-am iubit pe pământ cu toată dăruirea”. (Antifona la Benedictus)

Sâmbăta, 21 ianuarie 2012 

Sâmbata din saptamâna a 2-a de peste an
Sf. Agneza, fc. m. **

LECTURA I
Nici moartea, nici viaţa nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39
Fraţilor, 31b dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră? 32 El nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum ar putea atunci să nu ne dăruiască toate împreună cu el? 33 Cine va aduce învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte! 34 Cine va rosti sentinţa de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, şade de-a dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine, aşadar, ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? 36 Aşa cum spune Scriptura: Pentru tine suntem omorâţi în fiecare zi, suntem trataţi ca nişte oi duse la înjunghiat. 37 Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, 39 nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)
R.: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.

1 Când Domnul a întors pe locuitorii Sionului din robie
ni se părea că visăm.
2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi buzele de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea între neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi;
ne e plină inima de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, robia noastră
după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu veselie. R.

6 Cel care merge plângând
când aruncă sămânţa,
se întoarce cu veselie
când îşi strânge snopii. R.

ALELUIA In 15,9b.5b
(Aleluia) Rămâneţi în dragostea mea, spune Domnul;
cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: 44 „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără”.

Cuvântul Domnului

3