Arhiva pentru ianuarie 22nd, 2012

Scurt, dar cuprinzător

Dumnezeu ştie să spună doar „Te iubesc!”… Dumnezeu nu are cuvinte ca să spună creaţiei sale „Te urăsc!”. Însă creaţia are cuvinte pentru a-i spune lui Dumnezeu „Te urăsc!”. Într-un anume sens, creaţia e mai puternică decât Dumnezeu. Îl poate urî pe Dumnezeu, de care nu poate fi, la rându-i, urâtă.

Simone Weil şi Edith Stein, Jean-Francois Thomas, pag. 74.

Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Ziua a cincea de rugăciune pentru unitatea creştinilor, plecând de la textul din Evanghelia după sfântul Ioan:Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” (In 20,19), are ca moto: Transformaţi de pacea lui Cristos înviat.

Astăzi celebrăm pacea Domnului înviat. Cel Înviat este marele învingător asupra morţii şi asupra lumii întunericului. el îi uneşte pe discipolii săi, care erau paralizaţi de frică. el ne deschide noi perspective de viaţă şi de acţiune în favoarea împărăţiei sale care vine. Domnul înviat uneşte şi întăreşte pe toţi cei care cred. Pacea şi unitatea sunt semnele transformării noastre de învierea lui.

Iată câteva din rugăciunile şi lecturile pentru această zi:

P.: Să ne rugăm Domnului înviat pentru creştini şi pentru toate persoanele de pe pământ: Dă-ne nouă pacea ta!
A.: Dă-ne nouă pacea ta!

P.: Dăruieşte binecuvântarea şi pacea ta naţiunilor.
A.: Dă-ne nouă pacea ta!

P.: Sprijină pe cei care lucrează pentru unitatea vizibilă a Bisericii tale.
A.: Dă-ne nouă pacea ta!

P.: Veghează asupra celor pe care tu i-ai chemat să păstorească turma ta.
A.: Dă-ne nouă pacea ta!

P.: Întăreşte iubirea între soţi.
A.: Dă-ne nouă pacea ta!

P.: Adu reconcilierea familiilor, cartierelor şi societăţilor.
A.: Dă-ne nouă pacea ta!

P.: Doamne rămâi cu noi şi dăruieşte-ne unitatea şi pacea. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
A.: Amin.

LECTURA I
El va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor.

Citire din cartea profetului Malahia 4,5-6
Acestea le spune Domnul Dumnezeu: 5 „Iată, vă voi trimite pe Ilie, profetul, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşătoare. 6 El va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor, pentru ca atunci când voi veni să nu lovesc ţara cu blestem”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 132,1-2.3
R.: Ne uneşte în bucurie iubirea faţă de Domnul.

1 Iată cât de bine şi cât de frumos este
ca fraţii să locuiască împreună!
2 Este ca uleiul parfumat pe cap,
care coboară pe barbă, pe barba lui Aron,
care se prelinge pe marginea veşmintelor sale. R.

3 Este ca roua Hermonului,
care curge pe munţii Sionului.
Pentru că acolo Domnul a dat binecuvântarea
şi viaţa pentru totdeauna. R.

LECTURA A II-A
Şi pe unii şi pe alţii, reuniţi într-un singur trup, a voit să-i împace cu Dumnezeu prin cruce.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,14-20
Fraţilor, 14 Cristos, care este pacea noastră, din cele două lumi, Israel şi păgânii, a făcut un singur popor; prin moartea sa pe cruce, el a făcut să cadă ceea ce îi despărţea, adică zidul urii, 15 desfiinţând prescrierile apăsătoare ale Legii lui Moise. 16 El a voit astfel să-i adune laolaltă şi pe unii şi pe alţii, făcând pace, şi să formeze împreună cu el un singur trup, pentru Dumnezeu! Şi pe unii şi pe alţii, reuniţi într-un singur trup, a voit să-i împace cu Dumnezeu prin cruce: în persoana lui, el a ucis ura. 17 El a venit să aducă vestea cea bună a păcii, pentru voi care eraţi departe şi pentru cei care erau aproape, 18 căci prin el şi unii şi alţii ne putem prezenta în faţa Tatălui în acelaşi duh. 19 Aşadar, acum, prin Isus Cristos, voi nu mai sunteţi străini, nici oaspeţi, dar concetăţenii sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu, 20 clădiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, având ca piatră unghiulară pe însuşi Cristos Isus.
Cuvântul Domnului

ALELUIA

(Aleluia) Vino, Duhule Sfânt, pătrunde inimile credincioşilor tăi,
şi aprinde în ele focul iubirii tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-23

19 Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” 20 După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!” 22 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt; 23 cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.

Cuvântul Domnului

Comentariu

Ultima carte din Vechiul Testament transmite promisiunea că Dumnezeu îl va trimite pe alesul său pentru a instaura armonia şi respectul în toate locurile. În mod normal ne temem de conflicte sau agresiuni neaşteptate între naţiuni. Însă profetul Malahia atrage atenţia asupra unuia din conflictele cele mai dificile şi durabile: lipsa de iubire în relaţiile dintre părinţi şi copii. Restaurarea unităţii între părinţi şi copii nu este posibilă fără ajutorul lui Dumnezeu: trimisul lui Dumnezeu este cel care realizează minunea de a transforma inimile şi relaţiile dintre persoane.

Psalmul arată ce mare bucurie poate aduce această unitate dintre persoane. Fiinţa umană nu a fost creată pentru a fi singură, nici nu poate trăi în linişte într-un ambient ostil. Fericirea constă în a trăi într-o comunitate umană în armonie, pace, încredere şi înţelegere. Relaţiile bune dintre persoane sunt ca roua care cade pe pământul uscat şi ca untdelemnul parfumat şi care aduc sănătatea şi plăcerea. Psalmul se referă la bunătatea de a trăi împreună ca o binecuvântare şi un dar al lui Dumnezeu, precum roua. Viaţa comună în unitate nu se limitează doar la membrii familiei; este vorba de experimentarea apropierii între toţi cei care acceptă pacea lui Dumnezeu.

Epistola ne vorbeşte despre ceea ce vestea profetul Malahia. Isus aduce unitatea, pentru că în trupul său a dărâmat zidul despărţitor dintre persoane. În general, victoria unei persoane înseamnă căderea şi ruşinea grupului celor învinşi, care preferă să se retragă. Isus nu respinge, nu distruge şi nu umileşte pe nimeni; pune capăt oricărei alienări, transformă, vindecă şi reuneşte toate fiinţele umane pentru a le face membri ai familiei lui Dumnezeu.

Evanghelia aminteşte de darul pe care Domnul înviat l-a oferit discipolilor săi care se îndoiau şi se temeau. Pace vouă – acesta este salutul şi darul lui Cristos. Este, de asemenea, o invitaţie de a căuta pacea cu Dumnezeu şi a stabili relaţii noi şi durabile în cadrul familiei umane şi al întregii creaţii. Isus a strivit moartea şi a învins păcatul. Prin darul Duhului Sfânt, Domnul înviat îi invită pe discipolii săi să intre în propria lui misiune: să ducă pacea, vindecarea şi iertarea la toată lumea. Atât timp cât noi creştinii continuăm să fim despărţiţi, lumea nu va fi convinsă de plinătatea adevărului mesajului Evangheliei adus de Cristos despre noua omenire. Pacea şi unitatea caracterizează această transformare. Bisericile trebuie să se apropie de aceste daruri şi să le realizeze, în calitate de membri ai unicei familii a lui Dumnezeu, zidită pe fundamentul solid a cărui piatră unghiulară este Isus.

Rugăciune

Dumnezeul iubirii şi al milostivirii, învaţă-ne bucuria care se arată împărtăşind pacea ta. Umple-ne de Duhul tău Sfânt ca să putem dărâma zidurile de ostilitate care ne despart. Cristos înviat, care este pacea noastră, să ne ajute să depăşim orice diviziune şi să ne unească pe noi ca membri ai familiei sale. Îţi cerem asta în numele lui Isus Cristos, care împreună cu tine şi cu Duhul Sfânt primeşte toată cinstea şi gloria, în vecii vecilor. Amin.

Întrebări pentru reflecţie

1. Care sunt formele de violenţă din societatea noastră pe care le putem înfrunta împreună ca şi creştini?
2. Cum experimentăm ostilităţile ascunse care afectează relaţiile noastre reciproce ca şi comunităţi creştine?
3. Cum putem învăţa să ne primim unii pe alţii aşa cum însuşi Cristos ne primeşte?

Textele sunt preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor  2012.
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos 
(cf. 1Cor 15,51-58)”, 

publicată la Editura Presa Bună, 
în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu 
şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu.

Doamne, mă laşi să-ţi scot un cui?

Doamne, mă laşi să-ţi scot un cui? Un singur cui, din mâini sau din picioare, mă laşi?
Doar ştii că-mi trebuie să-l înfig adânc în pământ şi să trag urme,
Să las dâre pe drumul ce duce către tine, poate-or veni apoi mai mulţi spre trupu-ţi sfârtecat.
Şi apoi, dacă ţi-aş lua acum un cui, cu mâna sângerândă ai atrage mai uşor spre tine.
S-ar auzi cum se preling pe cruce picături de sânge şi-ar răsuna zgomotul izbirii de pământ
Şi s-ar converti cu toţii văzându-l pe Cel sfânt în groaznică durere. Mă laşi, Doamne, să-ţi scot un cui?
C-apoi aş vrea să mă înţepenesc pe mine lângă tine, lipit de inima ta.
Dă-mi un cui să mă străpungă, să mă fixeze în fidelitate.
Să nu mă pot mişca spre rău, să nu mai pot dezamăgi!
Domne, de ce ne laşi să avem o părere atât de bună despre noi?
De ce nu le arăţi tuturor într-o clipă cum suntem plini de noroi?

Doamne, mă laşi să-ţi scot un cui? Nu mai vreau să stai spânzurat pe cruce.
Te-am atârnat pe cruce, pe pereţi. La gâtul nostru te purtăm agăţat de lanţ sau de rozariu,
Dar în inimă, în inimă, Doamne, cine te mai poartă? În sufletul cui mai eşti?
Ne place Doamne numele tău cel de trei ori sfânt, dar zilnic îl rostim în zadar.
Ne place crucifixul, dar doar atârnat pe peretele casei ca podoabă,
Pentru aceasta te-aş da jos de pe pereţi şi te-aş înfige în inimi,
Te-aş coborî de pe crucile din turnuri şi te-aş pune în mintea omului,
Ţi-aş smulge cuiele din mâini şi din picioare şi-aş găuri cu ele trupuri
Să te strecor spre inimi prin găuri mari şi largi de har.
Te-aş strecura în viaţa celui păcătos şi vicios,
Ţi-aş face loc să intri acolo şi să nu mai ieşi.
Mi-aş străpunge pieptul ca să intri cu generozitate şi să străluceşti prin mine.
Toate astea doar cu un cui, un cui sfinţit de sângele-ţi preasfânt.

Mă laşi Doamne să-ţi scot un cui? Şi mâna ţi-aş lega şi sângele-aş opri.
Şi atingându-te aş putea apoi să vindec dureri şi suflete mâhnite.
Aş alina copii rămaşi orfani şi mame părăsite şi case fără taţi.
O, câte de multe aş putea să fac…c-un cui, cu unul singur, c-o singură atingere.
Doar mai sunt cuie, rămân şi pentru alţii.
Hai, lasă-mă, te rog, să-ţi scot un cui!

„Să-mi scoţi un cui ca să-mi alini durerea?
Să-mi smulgi din carne un fier cu care să îndrumi şi să atingi?
O, fiul meu, mi-ai alinat durerea atunci când ai ştiut să ierţi,
Iar mângâierea ta o simt când te aşezi alături de cei mici, bolnavi sau suferinzi.
Nu cuiele sau sângele-i atrag spre mine pe cei străini şi-ndepărtaţi,
Ci viaţa ta, cu bune şi cu rele, îi cheamă lângă cruce, să-mi dea îmbrăţişare,
Sau îi alungă-n zare, hulind, scuipând şi înjurând pe cel ce i-a salvat.
Nu cuie-ţi trebuie, ci inima-ţi fidelă şi forţă şi curaj
Să mergi spre oile pierdute şi-acasă să le-atragi!
Să nu renunţi! Să nu cedezi! Să te ridici când cazi!
De vrei să-ajung în inima de om, mă lasă în a ta să stau, să mă strecor, să dorm.
Să gust în casa ta primirea, mângâierea, apoi şi tihna şi odihna şi răsfăţul,
Să simt că pentru tine-s Domn, singurul Domn şi cu mine să nu te mai simţi singur.
Abia atunci spre alţii mă vei duce, abia atunci dureri vei alina,
Abia atunci valoare vei da crucii şi toţi se vor simţi atraşi de ea.
Atunci, abia atunci, eu voi ieşi din părăsire şi voi intra să stau cu drag în casa ta”.

Laurenţiu Dăncuţă
Iaşi, 20 ianuarie 2011