Arhiva pentru ianuarie 23rd, 2012

Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Tocmai a început rugăciunea pentru unitatea creştinilor. A şasea din această octavă. Celebrarea are loc în Amfiteatrul A14 al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Tema pentru această zi este: Transformaţi de iubirea nestrămutată a lui Dumnezeu, versetul central din Sfânta Scriptură fiind: Credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea (1In 5,4).

În această zi atenţia noastră se concentrează asupra iubirii constante a lui Dumnezeu. Misterul pascal revelează această iubire constantă şi ne cheamă la o nouă formă de credinţă. Această credinţă depăşeşte teama şi deschide inimile noastre pentru puterea Duhului. Această credinţă ne invită la prietenia cu Cristos şi a unora cu alţii.

P.: Celui care singur este vrednic de credinţă să-i spunem: Amin: Eu cred!
A.: Amin: Eu cred!

P.: Într-un singur Dumnezeu: Tată, Fiu şi Duh Sfânt.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În moartea, învierea şi înălţarea sa.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În darul Duhului Sfânt.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În venirea lui Cristos în glorie.
A.: Amin: Eu cred!

P.: Că harul său este mai puternic decât păcatul.
A.: Amin: Eu cred!

P.: Că iubirea este mai puternică decât ura şi moartea.
A.: Amin: Eu cred!

P.: În învierea morţilor şi viaţa veşnică în împărăţie.
A.: Amin: Eu cred!

P.: Doamne, priveşte la credinţa Bisericii tale în peregrinarea sa pământească şi fă-i pe fiii tăi să descopere faţă în faţă strălucirea maiestăţii tale. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
A.: Amin.

LECTURA I
Domnul Dumnezeu este tăria mea.

Citire din cartea profetului Habacuc 3,17-19
17 Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, 18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 135,1 şi 23-24.10-12.13-15 (R.: 1)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!

1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
23 Şi-a adus aminte de noi când eram înjosiţi:
veşnică este îndurarea lui!
24 El ne-a mântuit de asupritorii noştri:
veşnică este îndurarea lui! R.

10 El a lovit pe egipteni în întâii lor născuţi:
veşnică este îndurarea lui!
11 Şi l-a scos pe Israel din mijlocul lor:
veşnică este îndurarea lui!
12 Cu mână tare şi cu braţ puternic:
veşnică este îndurarea lui! R.

13 El a despărţit în două Marea Roşie:
veşnică este îndurarea lui!
14 El a făcut ca Israel să treacă prin mijlocul ei:
veşnică este îndurarea lui!
15 Şi l-a aruncat pe faraon cu oştirea lui în Marea Roşie:
veşnică este îndurarea lui! R.

LECTURA A II-A
Credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,1-6
Preaiubiţilor, 1 oricine crede că Isus este Cristos, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe cel care a născut, îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el. 2 Din aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile lui. 3 Căci dragostea lui Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile lui; iar poruncile lui nu sunt grele. 4 Pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea; şi credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea. 5 Cine este cel care învinge lumea, dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6 El, Isus Cristos, este acela care a venit prin apă şi sânge: nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge, şi Duhul mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă el este adevărul.
Cuvântul Domnului

ALELUIA In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, zice Domnul;
eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Rămâneţi în dragostea mea, ca bucuria voastră să fie deplină.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 9 „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului

Comentariu
În textul din Vechiul Testament, credinţa în Dumnezeu este cea care permite să se menţină vie speranţa în pofida tuturor necazurilor. Plângerea lui Habacuc se transformă în bucurie datorită fidelităţii lui Dumnezeu care dă putere în faţa disperării.

Psalmul 136 confirmă că amintirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu în istoria lui Israel sunt o dovadă a iubirii sale veşnice. Graţie intervenţiei lui Dumnezeu, poporul lui Israel a experimentat victorii extraordinare şi surprinzătoare. Marile opere mântuitoare ale lui Dumnezeu sunt un izvor de bucurie, recunoştinţă şi speranţă pe care cei care cred le exprimă după secole în rugăciunile, imnurile de laudă şi muzica lor.

Epistola ne aminteşte că cel care s-a născut din Dumnezeu este învingătorul lumii. Nu e vorba în mod necesar aici de victorii care pot fi măsurate după criteriile noastre umane. Victoria în Cristos implică o schimbare a inimii, o percepţie a realităţii pământeşti în optica veşniciei şi o credinţă în victoria definitivă asupra morţii. Această forţă victorioasă este credinţa, al cărei izvor şi împărţitor este mereu Dumnezeu. Şi manifestarea sa cea mai perfectă este iubirea.

În textul din Evanghelie, Cristos le dă discipolilor săi siguranţa iubirii lui Dumnezeu, care va avea confirmarea sa definitivă în moartea Mântuitorului pe cruce. În acelaşi timp îi invită şi îi determină să-şi manifeste iubirea unii faţă de alţii. Relaţia lui Isus cu discipolii săi se bazează pe iubire. Nu îi tratează pur şi simplu ca discipoli, ci îi numeşte prietenii săi. Slujirea lui Cristos constă în a conforma viaţa proprie cu unica poruncă a iubirii, care este rezultatul unei convingeri interioare şi al credinţei. Într-un spirit de iubire, chiar şi atunci când progresul pe drumul spre deplina unitate vizibilă pare lent, să nu ne pierdem speranţa. Iubirea nestrămutată a lui Dumnezeu ne va permite să depăşim piedicile şi diviziunile mai profunde. Pentru acest motiv credinţa noastră şi iubirea lui Dumnezeu care transformă sunt cele care înving lumea.

Rugăciune

Doamne Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, prin învierea ta ai triumfat asupra morţii şi ai devenit stăpân al vieţii. Fără meritul nostru tu ne-ai ales ca să fim prietenii tăi. Fă ca Duhul Sfânt să ne unească cu tine şi pe unii cu alţii în prietenie, ca să-ţi slujim cu fidelitate în această lume şi să fim martori ai iubirii tale nestrămutate. Tu care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

Întrebări pentru reflecţie

1. Cum trebuie să exprimăm iubirea creştină în contextul diferitelor religii şi filozofii?
2. Ce trebuie să facem pentru a deveni martori mai credibili ai iubirii nestrămutate a lui Dumnezeu într-o lume dezbinată?
3. Cum pot discipolii lui Cristos să se sprijine, mai vizibil, unii pe alţii în toată lumea?

Textele sunt preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor  2012.
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”, 
publicată la Editura Presa Bună, 
în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu 
şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu.

1

Cum a fost ziua a cincea

 

Celebrarea ecumenică din cea de-a cincea zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor la Iaşi a avut loc duminică, 22 ianuarie 2012, în capela Căminului de bătrâni „Sfântul Iosif” (Surorile Providenţei), la ora 17.00. Celebrarea a fost prezidată de pr. Iosif Dorcu, decan de Iaşi.

La această celebrare au participat, alături de pr. Iosif Dorcu, preoţi aparţinând parohiilor şi congregaţiilor din Iaşi, surorile gazdă împreună cu bătrânii aflaţi în acest cămin, surorile de la celelalte congregaţii din Iaşi, seminarişti de la „Don Orione”, precum şi un număr mare de creştini catolici şi ortodocşi.

Celebrarea ecumenică s-a desfăşurat după schema obişnuită: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială şi stropirea cu apă sfinţită. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.

Tema principală a acestei zile de rugăciune a fost „Transformaţi de pacea lui Cristos înviat”. Lecturile biblice propuse au evidenţiat darul special pe care Cristos îl oferă celor care se apropie de el: pacea şi fericirea sa. Prima lectură, luată din Cartea profetului Malahia, ne transmite tuturor promisiunea că Dumnezeu îl va trimite pe alesul său, pentru ca acesta să instaureze armonia şi respectul în toate locurile. Profetul atrage atenţia, în mod special, asupra unuia din conflictele cele mai dificile şi durabile: lipsa de iubire în relaţiile dintre părinţi şi copii. Restaurarea unităţii dintre părinţi şi copii nu este posibilă fără ajutorul lui Dumnezeu. Cuvintele psalmistului ne arată ce mare bucurie poate aduce această unitate dintre persoane. Fiinţa umană nu a fost creată pentru a fi singură, nici nu poate trăi în linişte într-un ambient ostil. Fericirea constă în a trăi într-o comunitate umană în armonie, pace, încredere şi înţelegere. Lectura a doua luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni ne vorbeşte tocmai despre ceea ce vestea profetul Malahia în prima lectură. Isus este cel care aduce unitatea, pentru că în trupul său a dărâmat zidul despărţitor dintre persoane.Evanghelia după sfântul Ioan ne invită să căutăm pacea cu Dumnezeu şi să restabilim relaţii noi şi durabile în cadrul familiei umane şi al întregii creaţii. Domnul înviat îi invită pe discipolii săi să intre în propria lui misiune: să ducă pacea, vindecarea şi iertarea la toată lumea. Atât timp cât noi creştinii continuăm să fim despărţiţi, lumea nu va fi convinsă de plinătatea adevărului mesajului Evangheliei adus de Cristos. Pacea şi unitatea caracterizează această transformare iar Bisericile trebuie să se apropie de aceste daruri şi să le realizeze.

Pr. Egidiu Condac, directorul Centrului Diecezan Caritas din Iaşi, în predica sa, i-a invitat pe cei prezenţi să mediteze asupra păcii aduse de Cristos cel înviat pentru toţi cei care cred. Părintele a menţionat că, adunându-ne în jurul lui Cristos cel viu, ne recunoaştem aceeaşi identitate de creştini. Regăsim unitatea pentru că împreună îl mărturisim pe acelaşi Cristos mort şi înviat. Pentru a fi credibili, trebuie să ne regăsim uniţi în faţa aceluiaşi Cristos pe care fiecare dintre noi îl proclamăm. Amintind de lecturile propuse pentru această zi, părintele a amintit că „pacea” nu este doar un cuvânt rostit, ci este însuşi Cristos. În prima lectură, profetul Ilie este trimis de Dumnezeu să anunţe poporul ca acesta să regăsească adevărata pace. Copii să se îndrepte cu bunătate spre părinţi, şi părinţii la rândul lor să se întoarcă cu milostivire spre copiii lor. Profetul proclamă aşadar pacea ca unitate în interiorul familiei, iar la nivel general ca unitate între oameni, fără a ţine cont de diferenţe. În acest fel blestemul lui Dumnezeu va fi îndepărtat de la ei. În a doua lectură, Paul se adresează creştinilor din Efes, făcând un progres în modul de a vedea intervenţia lui Dumnezeu în mijlocul poporului, spunând că Isus Cristos este cel care aduce adevărata pace prin jertfa crucii sale. El este cel care a îndepărtat zidul care îi separa pe oameni. În acest fel ne regăsim în faţa unicului Cristos ca membrii ai aceleaşi familii. Evanghelia este cea care subliniază ideea păcii aduse de Cristos, rod al învierii sale. Cristos proclamă pacea sa discipolilor adunaţi în cenacol. Această pace este rodul împăcării şi al iertării. Iertarea este rodul iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni. Regăsim acest dar atunci când ne adunăm în rugăciune şi în meditarea cuvântului lui Dumnezeu. Părintele Egidiu a continuat predica sa, răspunzându-le celor care nu găsesc rostul efortului nostru pentru această unitate, din moment ce ea este un dar divin. Părintele a declarat că fiecare dintre noi am fost creaţi de Dumnezeu şi fiecare am primit o responsabilitate. Dumnezeu ne pune la dispoziţie darurile sale, iar responsabilitatea noastră este de a ne folosi de ele în vederea îndeplinirii acestei unităţi. Construcţia solidă a unităţii este darul lui Dumnezeu, dar este nevoie de braţele noastre, de faptele noastre de slujire şi caritate. Iar câmpul carităţii este vast, a precizat părintele, oferind ca exemplu concret slujirea pe care surorile Providenţei o realizează faţă de cei bătrâni aflaţi în suferinţă, indiferent de confesiunea acestora. Părintele i-a invitat pe toţi cei prezenţi, ca privind la această mărturie concretă, să înalţe către Dumnezeu rugăciunea pentru ca darul unităţii să se reverse asupra tuturor. Să cerem cu toţii ca prin rugăciune şi fapte concrete de slujire să se desăvârşească darul unităţii în credinţă!

PS Petru Gherghel a celebrat sfânta Liturghie în catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”. La începutul predicii, PS Petru Gherghel a punctat universalitatea credincioşilor care se roagă în această săptămână pentru unirea în credinţă, prin menţionarea unor locuri: Roma, Ierusalim, Iaşi etc. În continuare, el a vorbit despre „pace”, mesajul central care se desprinde din lecturile biblice proclamate. Un mesaj al lui Isus, după înviere, a fost despre pace: „Pace vouă!”. Iar unul din elementele fundamentale pe care le cuprinde pacea se găseşte în prima lectură: „El va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor”, adică pacea care îşi are originea în familie.

Următoarea celebrare din cadrul acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi, va avea loc luni, 23 ianuarie, la ora 17.00, în Amfiteatrul A14 al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

 

Virgiliu Demşa-Crainicu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

0