Ora de rugăciune care a încheiat Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Celebrarea ecumenică a avut loc în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, miercuri, 25 ianuarie 2012, la ora 17.00. Celebrarea a fost transmisă şi pe calea undelor prin intermediul postului Radio Maria.
Celebrarea solemnă care a încheiat Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a fost condusă de PS Petru Gherghel, fiind însoţit la altar de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, un grup de preoţi de la seminar, din parohiile şi congregaţiile din Iaşi. Din partea Bisericii Ortodoxe a participat la celebrare pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, prorector al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Au participat de asemenea persoane consacrate, seminarişti şi credincioşi, atât catolici, cât şi ortodocşi care s-au unit în rugăciune pentru realizarea unităţii pe care însuşi Cristos a voit-o şi pentru care s-a rugat Tatălui.
Ora de rugăciune s-a desfăşurat după schema obişnuită: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială şi stropirea cu apă sfinţită. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.
Ultima zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor s-a desfăşurat sub motoul: Reuniţi în împărăţia lui Cristos. Isus Cristos este primul născut dintre cei morţi. El s-a umilit pe sine şi a fost înălţat, făcându-i părtaşi pe toţi la împărăţia şi înălţarea sa. În prima lectură, luată din Cartea întâi a Cronicilor, este prezentat imnul lui David, născut din bucuria regelui şi a poporului său în faţa construirii templului. Acest imn exprimă tot adevărul: totul vine prin har. Psalmul regal de mulţumire continuă această idee. Tradiţia creştină oferă un sens profund imnului responsorial prezentându-l pe adevăratul Rege care este Cristos. El este prezenţa perfectă a lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. Domnul vrea să ne facă „împreună moştenitori cu Fiul său” şi „membri ai familiei sale regale”. Scrisorile din Cartea Apocalipsului, adresate celor şapte Biserici locale, constituie un mesaj adresat Bisericii din toate timpurile şi locurile. Promisiunea de a sta alături de Domnul, vestită în prealabil celor doisprezece, se extinde acum la toţi cei care au obţinut victoria prin credinţa lor. În textul evanghelic, Domnul descoperă celor care cred şi îl mărturisesc finalitatea planului său: unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Iată aşadar că servitorul lui Isus, pe care Tatăl îl cinsteşte, va fi acolo unde Domnul este aşezat, la dreapta Tatălui, pentru a domni. Noi, creştinii, suntem conştienţi că unitatea dintre noi, deşi cere eforturi umane, este mai presus de toate un dar al lui Dumnezeu. Implică participarea la victoria lui Cristos asupra păcatului, a morţii şi a răului care provoacă diviziunea. Participarea noastră la victoria lui Cristos ajunge la plinătatea ei în ceruri.
Timp de opt zile credincioşii s-au întâlnit şi s-au unit în meditaţie şi rugăciune pentru unitatea Bisericii şi întărirea spiritului de frăţietate în împărăţia lui Dumnezeu. Preasfinţitul, în predica sa, a amintit celor prezenţi în catedrală, precum şi tuturor celor care au ascultat această celebrare prin intermediul Radio Maria, tema principală a acestei săptămâni de rugăciune pentru unitate: transformaţi prin victoria lui Cristos, amintind că toţi vom fi transformaţi de Cristos slujitorul, învingătorul răului, cel care aduce şi oferă pacea sa tuturor fără a face vreo distincţie. Preasfinţitul i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să unească rugăciunile şi intenţiile lor pentru ca Cristos să ne transforme cu harul său şi să ne facă colaboratori ai misiunii sale nobile. Cu toţii suntem chemaţi să fim instrumente vii ale planului lui Dumnezeu şi părtaşi la victoria lui Cristos. Aceasta este concluzia întregii săptămâni de rugăciune şi încununarea dorinţei si speranţei noastre. Linia centrală a lecturilor propuse pentru această zi o găsim tocmai în cuvintele sfântului Ioan în Cartea Apocalipsului: „Pe cel care va învinge îl voi pune să şadă alături de mine pe tron”. În Cristos avem aşadar garanţia unei imense bucurii de a fi vrednici de împărăţia sa, oferindu-ne un loc privilegiat lângă tronul său. Cristos s-a umilit pe sine şi a fost înălţat. Textul evanghelic ne arată ce se va întâmpla cu cel care îl slujeşte şi îl urmează: Tatăl însuşi îl va cinsti. Meditând asupra lecturilor propuse pentru întreaga săptămână observăm că unitatea este numai un dar al lui Dumnezeu, deşi se cer numeroase eforturi din partea fiecăruia dintre noi. Nimeni nu poate realiza unitatea cu propriile forţe, ci numai acela care a dărâmat zidul despărţitor şi care a venit să-i aduna la un loc pe toţi făcând pace cu ei ca să formeze un singur trup. Preasfinţitul i-a invitat pe toţi să prezinte rugăciunile lor lui Cristos pentru ca prin Duhul Sfânt să schimbe inimile tuturor şi să îndepărteze orgoliile luminând paşii noştri către ceilalţi fraţi care poartă aceeaşi imagine divină şi au ca şi noi aceeaşi chemare şi acelaşi destin. Este necesar ca fiecare dintre noi să se îndrepte spre Cristos care s-a făcut om şi a murit pentru noi. Pentru aceasta trebuie să murim pentru păcat şi să renaştem la o viaţă nouă, precum bobul de grâu care aduce rod doar dacă moare. Căci Cristos nu numai că ne-a spus aceste lucruri, ci ne-a oferit şi exemplul de jertfă pentru a ne da viaţa din belşug şi pentru a ne înălţa. Este timpul să vedem cu alţi ochi viitorul omenirii. Să înţelegem chemarea noului mileniu şi semnele timpurilor noi; să construim nu numai o ţară unită, o Europă unită sau o lume unită, ci să realizăm o adevărată familie creştină, o singură Biserică, pentru că este un singur Dumnezeu, un singur botez şi avem o singură mamă care ne vrea uniţi în jurul Fiului ei. În mod practic ni se cere să împărţim iubire, să ştim să iubim şi să împărţim pâinea noastră cu cei care nu o au. Este timpul să ne oprim, să medităm şi să recunoaştem că şi noi am uitat că suntem fraţi, că avem acelaşi destin şi aceeaşi patrie pregătită de Cristos care s-a jertfit pentru noi. Având o astfel de provocare şi pe Cristos cu victoria sa asupra morţii, noi avem o adevărată speranţă care creşte mereu. Vom fi mai aproape de oameni, de fraţii noştri şi transformaţi de Cristos, îi vom putea ajuta pe ceilalţi să se transforme. Ne vom face vrednici să stăm alături de el în împărăţia sa. Datoria noastră este să privim spre Cristos care s-a rugat pentru noi toţi ca sa fim una şi să ne îndreptăm spre toţi arătându-ne dragostea şi preţuirea noastră în Domnul. La final, Preasfinţitul a înălţat rugăciunea sa către sfânta Fecioară ca aceasta să ne ia sub mantia ei ocrotitoare şi să ne adune în jurul Fiului ei şi fratele nostru, pentru ca toţi să fim una ca lumea să creadă.
Pr. Gheorghe Popa a mulţumit Domnului pentru prezenţa sa şi în anul acesta la ora de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Părintele a prezentat mesajul ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, încurajarea şi binecuvântarea acestuia.
Ora de rugăciune a fost animată de corul „Juvenes Ecclesiae” al catedralei catolice din Iaşi.
Virgiliu Demşa-Crainicu
Preluat de pe http://www.ercis.ro
Prea târziu te-am iubit... 