Numărul preoţilor catolici care profită de marele dar făcut de Dumnezeu omenirii prin tehnica şi tehnologia internetului şi care întreţin un blog este în continuă creştere. Astăzi vă invit să-l citiţi pe părintele Isidor Chinez pe care, în urmă cu doar câţiva ani, l-am avut ca profesor de teologie morală. Blogul său este pus sub patronajul cunoscutei învăţături a lui Isus care răsună peste omenire  chiar şi în aceste timpuri pasonate de propriul adevăr, de un adevăr subiectiv sau relativizat: „Adevărul vă va face liberi” (In 8,32). Şi pentur a da sens muncii sale – aşa cum trebuie să dăm şi noi ceilalţi – părintele ni-l aminteşte şi pe sfântul Benedict şi învăţătura sa: „Ora et labora” – „Roagă-te şi munceşte!”.

Iată un fragment din scrierile sale, care poate deschide o dorinţă de cunoaştere. Fragmentul este luat din postarea cu titlul „Trupul şi frumuseţea” şi are ca moto „Descoperirea iubirii într-o lume dominată de superficialitate”.

Ce este şi ce înseamnă trupul într-o lume care este fascinată de el? O redescoperire antropologică eliberatoare? O forţă vitală fără oprire? Un izvor de comerţ şi de bani? „Eu”-ul meu în forma sa cea mai minunată şi plăcută? Fundamentul unei corporeităţi care intră pe căile spiritului? Este greu de a da un răspuns la aceste întrebări. Reflecţia în Psalmul 8, pornită în urmă cu secole, nu a pierdut gravitatea ei: „Ce este omul că te gândeşti la el? Sau fiul omului că îl iei în seamă?”. Dar imediat acelaşi psalmist aminteşte de un cuvânt înţelept: „L-au încoronat cu slavă şi cinste”. Omul, tot ceea ce este (facultăţile lui, chiar şi trupul lui), totul este glorios şi demn. Corporeitatea nu este o dimensiune aservită a fiinţei umane. Poate că din această cauză Psalmul 40, în versiunea greacă a Septuagintei, a fost reluat în Scrisoarea către Evrei şi pus pe buzele Omului prin excelenţă. Cristos se adresează astfel lui Dumnezeu: „Mi-ai întocmit un trup (…) ca să fac voinţa ta, Dumnezeule” (10,5-7). Aşadar, trupul lui Isus nu este un accident al istoriei ci expunerea luminoasă a iubirii lui Dumnezeu. Chipul lui Isus nu este anonim: atrage şi întreabă, consolează şi dă viaţă, ridică şi mântuieşte. În Isus şi prin Isus corporeitatea a devenit un mod de a fi al lui Dumnezeu însuşi.