Scurt, dar cuprinzător

Oamenii purced la drum
şi se minunează de înălţimea munţilor,
de imensitatea talazurilor mării,
de cursul prelung al râurilor,
de nemărginirea cuprinsului oceanelor,
de mişcarea circulară a astrelor;
şi trec unul pe lângă celălalt fără să se minuneze.

Sfântul Augustin,
citat în Philip Yancey – Paul Brand, O făptură atât de minunată,
Peregrinul, Cluj-Napoca – 2009, 5.

Recomandare

Numărul preoţilor catolici care profită de marele dar făcut de Dumnezeu omenirii prin tehnica şi tehnologia internetului şi care întreţin un blog este în continuă creştere. Astăzi vă invit să-l citiţi pe părintele Isidor Chinez pe care, în urmă cu doar câţiva ani, l-am avut ca profesor de teologie morală. Blogul său este pus sub patronajul cunoscutei învăţături a lui Isus care răsună peste omenire  chiar şi în aceste timpuri pasonate de propriul adevăr, de un adevăr subiectiv sau relativizat: „Adevărul vă va face liberi” (In 8,32). Şi pentur a da sens muncii sale – aşa cum trebuie să dăm şi noi ceilalţi – părintele ni-l aminteşte şi pe sfântul Benedict şi învăţătura sa: „Ora et labora” – „Roagă-te şi munceşte!”.

Iată un fragment din scrierile sale, care poate deschide o dorinţă de cunoaştere. Fragmentul este luat din postarea cu titlul „Trupul şi frumuseţea” şi are ca moto „Descoperirea iubirii într-o lume dominată de superficialitate”.

Ce este şi ce înseamnă trupul într-o lume care este fascinată de el? O redescoperire antropologică eliberatoare? O forţă vitală fără oprire? Un izvor de comerţ şi de bani? „Eu”-ul meu în forma sa cea mai minunată şi plăcută? Fundamentul unei corporeităţi care intră pe căile spiritului? Este greu de a da un răspuns la aceste întrebări. Reflecţia în Psalmul 8, pornită în urmă cu secole, nu a pierdut gravitatea ei: „Ce este omul că te gândeşti la el? Sau fiul omului că îl iei în seamă?”. Dar imediat acelaşi psalmist aminteşte de un cuvânt înţelept: „L-au încoronat cu slavă şi cinste”. Omul, tot ceea ce este (facultăţile lui, chiar şi trupul lui), totul este glorios şi demn. Corporeitatea nu este o dimensiune aservită a fiinţei umane. Poate că din această cauză Psalmul 40, în versiunea greacă a Septuagintei, a fost reluat în Scrisoarea către Evrei şi pus pe buzele Omului prin excelenţă. Cristos se adresează astfel lui Dumnezeu: „Mi-ai întocmit un trup (…) ca să fac voinţa ta, Dumnezeule” (10,5-7). Aşadar, trupul lui Isus nu este un accident al istoriei ci expunerea luminoasă a iubirii lui Dumnezeu. Chipul lui Isus nu este anonim: atrage şi întreabă, consolează şi dă viaţă, ridică şi mântuieşte. În Isus şi prin Isus corporeitatea a devenit un mod de a fi al lui Dumnezeu însuşi.

Gânduri pentru şi despre preoţie

O unică preoţime

Acest stil de viaţă comportă forme de comuniune şi de apropiere fraternă. E adevărat, Isus i‑a chemat pe discipolii săi personal, dar nu ca indivizi izolaţi; forma de viaţă a lui Isus este o formă comunitară şi întemeiază o existenţă comunională.

Acest lucru este adevărat în manieră deosebită cât priveşte existenţa sacerdotală. Prin hirotonirea preoţească (…) suntem inseraţi în unica preoţime. Ne numim confraţi. De aceea preoţii trebuie să se adune, să se viziteze reciproc, să‑şi schimbe experienţele lor pastorale bune şi rele, să se consoleze şi să se susţină unii pe alţii şi să se asiste între ei în mod solidar. Printre preoţi ar trebuie să fie prietenii adevărate.

Faptul că individualismul burghez modern a pătruns şi în preoţie nu a fost un lucru bun.Comunităţile sacerdotale după stilul „Jesus‑Caritas” al comunităţii lui Charles de Foucauld, preoţii din Schönstatt sau preoţii focolarini pot să fie un ajutor bun şi o îmbogăţire.

Card. Walter Kasper
Servitori della gioia. Esistenza sacerdotale – Servizio sacerdotale
Queriniana, 
Brescia – 2007, pag. 85‑86

citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…Presa Bună, Iaşi – 2010, 21.

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: