Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)
Adesea ne gândim că,
odată ce am terminat a-l studia pe „unu”,
ştim totul despre „doi”,
fiindcă doi înseamnă „unu plus unu”.
Uităm însă că trebuie să-l studiem şi pe „plus”.
Sir Arthur Eddington,
citat în Philip Yancey – Paul Brand, O făptură atât de minunată,
Peregrinul, Cluj-Napoca – 2009, 33.
Hmm, e de cugetat aici. trebuie sa stau sa ma gandesc care e acel „unu plus unu” si sa vad ce rezulta..dupa concluzia la care eu voi ajunge.. Dar in general, plusul e inca ceva. in afara de „unu” si de alt „unu”. Si totusi, uneori acel plus poate insemna multttt, sau chiar totul dintre acei doi. Deci, e bine sa avem „unu” langa noi si alt „unu”..dar important e sa.l avem si pe „plus”. Nu???!!!!
PAce!!!
ApreciazăApreciază
Fără plus, rămânem unu, doar unu, mereu singuri. E esenţial, deşi „unu”, „celălalt” e mereu mai important.
ApreciazăApreciază
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu