Calea transformării

În istoria Bisericii, în forme diferite, există mereu aceste chestiuni care ne chinuiesc realmente: ce‑i de făcut? Lumea pare să nu aibă nevoie de noi, pare inutil tot ceea ce facem.

Împărtăşesc cu voi aceste întrebări, aceste probleme. Sufăr şi eu. Dar toţi vrem să suferim cu privire la aceste probleme şi, suferind, să şi transformăm problemele, pentru că tocmai suferinţa este calea transformării şi fără suferinţă nu se transformă nimic.

Acesta este şi sensul parabolei bobului de grâu căzut în pământ: numai într‑un proces de transformare dificilă se ajunge la rod şi se deschide soluţia. (…)

Trebuie să îndrăgim aceste dificultăţi ale timpului nostru şi să le transformăm suferind cu Cristos şi să ne transformăm pe noi înşine. Şi în măsura în care noi înşine suntem transformaţi, putem să vedem şi prezenţa împărăţiei lui Dumnezeu şi s‑o arătăm altora.

Benedict al XVI‑lea
Către preoţii din dieceza de Aosta
25 iulie 2005
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 26.