Gânduri pentru şi despre preoţie

Apa pentru astăzi

Astăzi suntem în deşertul lumii, în deşertul moralei, în deşertul semnificaţiei (…). Se pare că Dumnezeu ne spune fiecăruia dintre noi precum lui Aron şi lui Moise: „Oare poate să iasă apă din această stâncă?”.

Noi suntem stânca, acea inimă de piatră pe care Dumnezeu vrea s‑o transforme într‑o inimă de carne. Dumnezeu îi spune fiecăruia dintre noi: Crezi că din această stâncă poate să iasă apă, adică Isus? Şi noi trebuie să răspundem: eu sunt sigur că din stâncă va ţâşni apă.

Este nevoie de credinţă. Credinţa pe care o avea Maria este tăcerea absolută a creaturii care nu caută explicaţii. Credinţa „tăcere absolută”. Tu crezi? Eu cred.

Însă acest Dumnezeu ne cere asta şi colectiv: din deşertul de astăzi al omenirii, din această stâncă, din această inimă de piatră a omenirii poate să iasă apa, viaţa? Isus poate să adape omenirea?

Da, noi, în mod colectiv, trăind‑o pe Maria, putem să‑l naştem în mod mistic pe Cristos în mijlocul omenirii de astăzi. Această apă trebuie s‑o dăm omenirii.

Silvano Cola
Gens
Congres sacerdotal
6 august 1971
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…Presa Bună, Iaşi – 2010, 29.

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: