Chiar dacă ziua este pe sfârşite, mai am încă timp să aduc urările mele pentru cei care astăzi sunt sărbătoriţi prin patronul lor ceresc, sfântul Iosif. Urări de binecuvântare şi o rugăciune pentru toţi cei care poartă numele sfântului Iosf, soţul sfintei Fecioare Maria şi patronul Bisericii Universale. În primul rând să-l avem în rugăciune pe sfântul Părinte papa Benedict, care-i poartă numele, Joseph Ratzinger, apoi pe toţi cei dragi ai noştri. Domnul să-i binecuvânteze.
Am citit un articol pe situl episcopei noastre de Iaşi şi vreau să-l împărtăşesc cu voi, pentru că e bine să ştie tot mai multă lume ce fel de iniţiative se iau în Biserică şi cum Sfântul Părinte, alături de mulţi episcopi şi preoţi, vrea ca noua evanghelizare să fie ocrotită de tatăl purtător de grijă al lui Dumnezeu făcut om în Isus Cristos.
Lectură rodnică.
Sfântul Iosif, părintele noii evanghelizări
Benedict al XVI-lea, convocând Anul Credinţei, i-a încredinţat lui pe toţi Păstorii Bisericii universale
De Anita Bourdin
Luna martie este luna sfântului Iosif, pe care Biserica îl celebrează lunea viitoare, la 19 martie. Astăzi, sfântul patron al Conciliului al II-lea din Vatican pare să se propună ca „părintele noii evanghelizări” şi „sfântul patron al celui de-al treilea mileniu”. Sugerează asta o iniţiativă unică lansată de episcopul diecezei franceze Fréjus-Toulon, monseniorul Dominique Rey. Un fel de „epifanie” a sfântului Iosif, în timp ce se profilează la orizont Anul Credinţei.
Inelul pescarului
Sâmbătă, 17 martie, dieceza de Fréjus-Toulon va fi consacrată mijlocirii sfântului Iosif, pentru care s-a pregătit cu o novenă disponibilă pe pagina web a diecezei. Este o iniţiativă care se inserează în tradiţia locală – pelerinajul la Cotignac – şi în perspectiva Anului Credinţei, care începe la 11 octombrie, la a 50 aniversare a deschiderii Conciliului al II-lea din Vatican.
Sfântul Iosif a avut un rol special în pregătirea Conciliului al II-lea din Vatican, dat fiind faptul că Papa Ioan al XXIII-lea l-a ales ca ocrotitor al evenimentului, cu scrisoarea sa apostolică în limba italiană Le voci, din 19 martie 1961. În text, fericitul Ioan al XXIII-lea aminteşte „vocile care din toate punctele pământului ajung până la Noi” şi de documentele predecesorilor săi, de la Pius al IX-lea la Pius al XII-lea, despre sfântul Iosif. În documentul său, Papa a propus de asemenea ca la data de 19 martie altarul sfântului Iosif din bazilica vaticană „să se îmbrace în strălucire nouă, mai amplă şi mai solemnă” pentru a deveni „punct de atracţie şi de evlavie religioasă pentru fiecare suflet, pentru mulţimi nenumărate”.
Ioan al XXIII-lea a făcut un alt gest pentru a sigila mai bine alianţa „conciliară” cu sfântul Iosif atunci când, în octombrie 1962, a dăruit inelul său papal – cunoscut şi ca Inelul Pescarului – Sfântului Tâmplar din Nazaret, oferindu-l sanctuarului polonez din Kalisz, unde se venerează o pictură a sfântului Iosif considerată „miraculoasă”.
Tot fericitul Ioan al XIII-lea a porunci să fie inserată menţionarea sfântului Iosif în Canonul Liturghiei, aşa cum anunţase în discursul de încheiere a primei sesiuni a Conciliului, la 8 decembrie 1962. Sfântul Iosif îl însoţise încă din copilărie: de altfel, nu se numea el Angelo Giuseppe Roncalli?
Sanctuarul din Knock
Gestul lui Ioan al XXIII-lea l-a inspirat apoi pe Atletul lui Dumnezeu, adică pe Ioan Paul al II-lea, care l-a citat atunci când, la rândul său, a dăruit Inelul Pescarului sfântului Iosif, pe care îl cinstea încă din copilăria sa. De fapt, ca şi tatăl său, el se numea Karol Jozef Wojtyla. Inelul a fost aşezat de cardinalul Franciszek Macharski, arhiepiescop de Cracovia, într-un sanctuar dedicat sfântului Iosif la 19 martie 2004.
La începutul pontificatului său, la 30 septembrie 1979, Ioan Paul al II-lea a mers şi la un alt sanctuar, la Knock, în Irlanda, circa 220 km nord-vest de Dublin, unde este atestată o apariţie – mută – a sfântului Iosif. Era anul primului centenar al apariţiei din 21 august 1879, când Fecioara Maria, sfântul Iosif, sfântul Ioan evanghelistul, Mielul Pascal şi îngeri au apărut la peste 15 persoane – de la 6 la 75 de ani, bărbaţi, femei şi copii – pe timpanul bisericii locale.
Papa polonez a amintit importanţa sfântului Iosif pentru viaţa Bisericii în Exortaţia sa apostolicăRedemptoris Custos (15 august 1989), la un secol după enciclica Papei Leon al XIII-leaQuamquam pluries (15 august 1889), despre evlavia faţă de sfântul Iosif. În document, Karol Wojtyla a reafirmat şi importanţa unui alt gest făcut de un predecesor al său, Papa Pius al IX-lea în 1870. „În timpuri dificile pentru Biserică, Pius al IX-lea, voind să o încredinţeze ocrotirii speciale a sfântului patriarh Iosif, l-a declarat «Patron al Bisericii catolice»”, a amintit Ioan Paul al II-lea.
Pentru a face asta, Pius al IX-lea alesese o dată mariană: 8 decembrie. Dar deja încă de la începutul pontificatului său, 10 decembrie 1847, Pius al IX-lea stabilise sărbătoarea şi oficiul Patronajului sfântului Iosif, fixat pentru a treia duminică după Paşti.
Credinţa şi acţiunea lui Joseph Ratzinger
La rândul său, Benedict al XVI-lea a convocat recent un An al Credinţei, concomitent cu a 50-a aniversare a Conciliului al II-lea din Vatican. În mai multe ocazii, Benedict al XVI-lea i-a invitat pe catolici să intre la şcoala sfântului Iosif, să aibă un „dialog spiritual” cu el, legat de o reînnoire a credinţei. Înainte de rugăciunea Angelus din 18 decembrie 2005, de exemplu, a spus: „este mai oportun ca oricând să stabilim un fel de colocviu spiritual cu sfântul Iosif, pentru ca el să ne ajute să trăim în plinătate acest mare mister al credinţei”.
La 18 martie 2009, la Yaoundé (Camerun), Papa a dedicat omilia sa sfântului său patron. Adresându-se tuturor componenţilor poporului lui Dumnezeu, a încheiat spunând că în sfântul Iosif nu există nici o „separare între credinţă şi acţiune”. „Iubiţi fraţi şi surori, meditaţia noastră despre itinerarul uman şi spiritual al sfântului Iosif ne invită să percepem măsura întregii bogăţii a vocaţiei sale şi a modelului care rămâne el pentru toţi cei şi cele care au voit să-şi dedice existenţa lor lui Cristos, în preoţie ca şi în viaţa consacrată sau în diferite forme de angajare a laicatului. De fapt, Iosif a trăit în lumina misterului Întrupării. Nu numai cu o proximitate fizică, ci şi cu atenţia inimii. Iosif ne dezvăluie secretul unei umanităţi care trăieşte în prezenţa misterului, deschisă lui prin detaliile cele mai concrete ale existenţei. În el nu există separare între credinţă şi acţiune. Credinţa sa orientează în manieră decisivă toate acţiunile sale. În mod paradoxal, acţionând, asumând deci responsabilităţile sale, el se dă deoparte pentru a-i lăsa lui Dumnezeu libertatea de a realiza lucrarea sa, fără a pune piedici. Iosif este un bărbat drept (Mt 1,19) pentru că existenţa sa este ‘ajustată’ după cuvântul lui Dumnezeu”.
Anul Sfintei Preoţii
La 19 decembrie 2010, duminica a IV-a din Advent, Benedict al XVI-lea a reflectat asupra Veştii aduse lui Iosif înainte de rugăciunea Angelus, încredinţând ocrotirii sale pe toţi preoţii din lume, subliniind rolul de „tată legal” al lui Isus în planul de mântuire al lui Dumnezeu. „Sfântul Iosif vesteşte faptele minunate ale Domnului, mărturisind fecioria Mariei, acţiunea gratuită a lui Dumnezeu şi păzind viaţa pământească a lui Mesia. Aşadar să-l venerăm pe tatăl legal al lui Isus (cf. CBC, 532), pentru că în el se profilează omul nou, care priveşte cu încredere şi curaj la viitor, nu urmează propriul prooiect, ci se încredinţează total milostivirii infinite a Celui care adevereşte profeţiile şi deschide timpul mântuirii”, a spus Papa.
„Dragi prieteni, sfântului Iosif, patron universal al Bisericii, doresc să-i încredinţez pe toţi Păstorii, îndemnându-i să ofere «credincioşilor creştini şi întregii lumi propunerea umilă şi zilnică a cuvintelor şi a gesturilor lui Cristos» (Scrisoarea de convocare a Anului Sfintei Preoţii)”, a continuat Joseph Ratzinger.
Adresându-se pelerinilor de limba franceză, a amintit cu ocazia pregătirii pentru Crăciun „ospitalitatea” dată de om lui Dumnezeu însuşi: „Asemenea lui Iosif şi Maria, soţia sa, putem oferi ospitalitate lui Dumnezeu care vine la noi sub figura unui prunc umil şi firav, plin de iubire şi de duioşie faţă de toţi oamenii!”.
Fratele André şi Cotignac
Duminică 17 octombrie 2010, la Roma, Benedict al XVI-lea l-a canonizat şi pe călugărul canadian apostol al sfântului Iosif, fratele André Bessette (1845-1937), care a construit Oratoriul „Sfântul Iosif” de la Mont Royal, unde a fost conducător până la moartea sa.
La rândul său, dieceza de Fréjus-Toulon are în teritoriul său sanctuarul de la Cotignac, încredinţat Fraţilor Sfântului Ioan, unde în iunie 1660 sfântul Păzitor a apărut unui păstor de douăzeci şi doi de ani din Provence, Gaspard Ricard, indicându-i o stâncă mare şi spunând simplu: „Sunt Iosif, mut-o şi tu vei bea”.
Venind în pelerinaj la Cotignac după numai zece zile de la urcarea sa pe tron, Ludovic al XIV-lea în anul următor, la 19 martie 1661, a încredinţat Franţa ocrotirii sfântului Iosif.
(După Zenit, 13 martie 2012)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
preluat de pe http://www.ercis.ro
Prea târziu te-am iubit... 