Piatră preţioasă

Pentru ce arată Biserica atâta interes faţă de vocaţii? Tocmai datorită valorii excepţionale pe care orice vocaţie sacră o aduce cu sine. Cum ar putea Biserica, mamă şi învăţătoare a sufletelor, să fie indiferentă sau neglijentă în faţa unui astfel de fenomen spiritual, în care cele mai preţioase virtuţi ale unui suflet se manifestă şi în care harul Duhului Sfânt vine în acţiune cu moduri şi măsuri minunate?

Noi ne gândim în această privinţă la parabola pietrei preţioase (Mt 13,46). Fiecare vocaţie la cultul lui Dumnezeu şi la slujirea Bisericii merită cea mai vie atenţie din partea celui care cultivă sau a celui care observă grădina sufletelor; ea realizează în mod eminent înflorirea împărăţiei lui Dumnezeu în lume, atât eclezială cât şi profană; este un semn de prezenţă a iubirii, care vine de sus; este un început de colocviu între Cristos viu şi popor – familia, parohia, dieceza.

Papa Paul al VI-lea,
Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, 1967,
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 47.