Nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă!

„Dacă vrei ascultarea spontană, nu porunci prea mult.
Singura noastră regulă este iubirea”
(sfântul Filip Neri).

Măcar pentru o zi aş vrea să trăiesc acest fragment Scripturistic propus pentru astăzi la prima lectură:

„Fraţilor, bucuraţi-vă mereu în Domnul,
şi iarăşi vă spun: bucuraţi-vă!
Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor: Domnul este aproape!
Nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă,
dar în orice împrejurare arătaţi lui Dumnezeu trebuinţele voastre
prin rugăciuni, prin cereri şi aduceri de mulţumire.
Şi pacea lui Dumnezeu,
care întrece orice închipuire,
va păzi inimile şi cugetele voastre în Cristos Isus.
În sfârşit, fraţilor,
îndreptaţi-vă gândul şi cugetul
la tot ceea ce este adevărat şi vrednic de cinste,
la tot ceea ce este drept şi sfânt,
la tot ceea ce este vrednic de iubire şi cu faimă bună,
la tot ceea ce este virtute şi vrednic de laudă.
Ceea ce aţi învăţat şi aţi primit,
ceea ce aţi auzit şi văzut la mine,
acelea să le faceţi.
Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi (Fil 4,4-9).

Unii au reuşit să nu se lase tulburaţi de nicio grijă şi să se bucure mereu în Domnul, chiar şi în necazuri şi în încercări. Aceştia sunt îndeosebi sfinţii. Şi nu sunt doar cei prezenţi în calendar. Sunt mult mai mulţi, mai ales cei anonimi.
Printre marii sfinţi este şi cel comemorat astăzi: Filip Neri.
Iată câteva date despre el, cunoscut ca Apostolul Romei şi sfântul umorului:

Înainte de a muri, în vârstă de 80 de ani, Filip Neri a aruncat pe foc manuscrisele cărţilor sale, pe care le ţinea în sertar. Cu mult timp înainte, la vârsta de 24 de ani, făcuse un pachet cu toate cărţile pe care le avea (cu excepţia Bibliei şi Summa sfântului Toma) şi le dusese la vânzare în piaţă, împărţind banii primiţi săracilor. Din acel moment, numai Dumnezeu a ocupat gândurile şi inima sa. „Dacă vrem să ne dedicăm cu totul aproapelui nostru – repeta el – nu trebuie să ne rezervăm nouă înşine nici timp, nici spaţiu”. Filip Neri îi primea în jurul său pe băieţii turbulenţi din cartierele periferice romane şi îi educa amuzându-i. Celui care se plângea de gălăgia pe care o făceau, le răspundea: „Pentru ca să nu facă rău, m-aş mulţumi să-mi crape lemne în cap”.

Pentru a-i ajuta pe cei mai nevoiaşi nu ezita să cerşească pe străzi. Într-o zi, un cetăţean, simţindu-se deranjat, i-a tras o palmă. „Aceasta este pentru mine – a fost răspunsul surâzător al sfântului. Acum daţi-mi câţiva bani pentru băieţii mei”. În plin climat de reformă şi contrareformă, sfântul şi-a expus în această privinţă punctul său de vedere printr-o frază foarte eficace: „Este posibil să restaurăm instituţiile umane prin sfinţenie, nu să restaurăm sfinţenia prin instituţii”.

Filip s-a născut la Florenţa în anul 1515. Vioi, dispus şi optimist prin temperament (aşa încât a meritat apelativul de „Pippo cel bun”), a încercat diferite meserii, printre care cea de negustor lângă Cassino, la 18 ani. Fiind student la Roma, timp de trei ani, a părăsit studiile, după cum s-a spus, vânzând cărţi, pentru a se dedica cu totul activităţilor de binefacere. Fiind sfinţit preot la 36 de ani, a dat viaţă puţin după aceea Oratoriului, o congregaţie religioasă de preoţi, angajaţi în mod special în educarea tinerilor.

În ciuda aparenţelor, Filip poseda o cultură solidă: promovase studiile de Istorie bisericească, îndrumându-l spre această disciplină pe unul dintre preoţii săi, Baronius. După vârsta de 75 de ani şi-a limitat activitatea la confesional şi la direcţiunea spirituală. Avea secretul simpatiei şi al prieteniei. Pe patul de moarte îl încerca un sentiment de vinovăţie la gândul de a se putea odihni pe un pat moale şi curat, în timp ce Cristos a murit răstignit pe cruce. După moarte, datată la 26 mai 1595, medicii au constatat pe toracele său o neobişnuită curbură a coastelor, parcă pentru a da mai mult spaţiu bătăilor inimii mari a apostolului Romei.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei, pentru http://www.ercis.ro).

Sfinte Filip Neri, roagă-te pentru noi!

Scurt, dar cuprinzător

Un tânăr a fost întrebat:
„De ce îţi place atât de mult de Ioan Paul al II-lea?”
Şi el a răspuns:
„Îmi place de el pentru că e exact ca noi.
Dar cel mai mult îmi place de el pentru că e exact ca Isus Cristos”.

Rugăciune, încredere şi prietenie

Îmi place mult psalmul de la sfânta Liturghie de astăzi:

Psalmul 103 (102)

Bunătatea lui Dumnezeu
  1Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
  2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale.
  3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice boală.
  4 El îţi scapă viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi iubire;
  5 el îţi satură cu bunătăţi bătrâneţea
şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
  6 Domnul face dreptate şi judecată dreaptă
tuturor celor care suferă nedreptatea.
  7 El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate fiilor lui Israel.
  8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
  9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie.
10 El nu ne răsplăteşte după greşelile noastre,
nici nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este mila sa faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi păcatele noastre.
13 Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii,
aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el.
14 Căci el ştie din ce am fost făcuţi
şi nu uită că suntem ţărână.
15 Zilele omului sunt ca iarba,
el înfloreşte ca floarea câmpului.
16 Când suflă vântul ea dispare,
nici locul în care a stat nu se mai cunoaşte.
17 Dar mila Domnului rămâne fără încetare
peste cel care se teme de el
şi dreptatea lui peste copiii copiilor lor,
18 peste cei care păzesc legământul său
şi îşi aduc aminte de poruncile lui, ca să le împlinească.
19 Domnul şi‑a aşezat în ceruri tronul său,
stăpânirea sa se întinde peste toate.
20 Binecuvântaţi-l pe Domnul, toţi îngerii lui,
voi, cei puternici, care împliniţi poruncile sale
ascultând de glasul cuvântului său.
21 Binecuvântaţi-l pe Domnul toate oştirile sale,
slujitorii lui, care împliniţi voinţa lui!
22 Binecuvântaţi-l pe Domnul, toate lucrările lui,
în tot locul stăpânirii sale!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: