Cum se poate cere de la preot să părăsească toate: tată, mamă, fraţi, ogoare… dacă nu i se oferă o nouă familie, viaţa de comuniune dintre preoţi? Isus nu a acţionat aşa!

Da, a cerut ucenicilor săi să părăsească toate pentru a‑l urma… dar în acelaşi timp le‑a oferi şi le‑a asigurat o viaţă în grup, o nouă familie care ajungea până la comuniunea bunurilor şi care se realiza în convieţuirea zilnică împreună cu el. (…)

Este urgent să se mărească această comuniune între preoţi şi în sens foarte concret: de la bani la sănătate, de la viaţa spirituală la studiu, având între ei legături mai puternice, mai vitale şi concrete decât cele ale unei familii naturale. Cu alte cuvinte, preoţi care trăiesc cu Isus în mijlocul lor (cf. Mt 18,20). (…)

Venind în contact cu atâţia preoţi, simţeam o exigenţă foarte puternică de a‑i ajuta să găsească o casă, un loc unde să trăiască în familie. De fapt, mi se pare că, dacă unul nu are o casă, un loc unde să fie în familie cu alţii, în mod necesar întâlneşte multe probleme.

Toni Weber
Cittŕ Nuova
L’ansia di Toni Weber. „Far casa ai sacerdoti”
Roma, 1994, pag. 39‑40
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 89.