Prea târziu te-am iubit…

„Oratorii greci şi romani le vorbeau celor care îi ascultau despre viaţă aşa cum apărea ea minţii omului.
Nazarineanul le vorbea despre un dor ce sălăşluia în inimi.

Ei vedeau viaţa cu ochi ce erau puţini mai limpezi decât ochii tăi ori ai mei.
El vedea viaţa în lumina lui Dumnezeu.

Deseori cred că
El le vorbea mulţimilor tot astfel cum un munte i-ar vorbi câmpiei„.

Kahlil Gibran, Isus, Fiul Omului,
Nemira, Bucureşti 2007, 18.