Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for 14 Septembrie 2012

Dacă nu ar fi crucea

Posted by Paxlaur pe 14/09/2012

Din Discursurile sfântului Andrei din Creta, episcop

Crucea este gloria și înălțarea lui Cristos

Noi celebrăm Înălțarea Sfintei Cruci, prin care a fost alungat întunericul și a revenit lumina. Celebrăm sărbă­toarea Sfintei Cruci, și astfel, împreună cu Cel Răstignit, suntem înălțați și ridicați și noi. De fapt, ne dezlipim de pământul păcatului și urcăm spre înălțimi. Așa de mare este bogăția crucii, încât cel care o posedă are o adevărată comoară. Pe bună dreptate o numesc așa, pentru că, de nume și de fapt, este cel mai prețios dintre toate bunurile. În ea și prin ea este toată mântuirea noastră. Ea este mijlocul și calea de întoarcere la starea originară.
Dacă nu ar fi crucea, nu ar fi nici Cristos răstignit. Dacă n-ar fi fost crucea, viața nu ar fi fost pironită pe lemn. Dacă viața n-ar fi fost pironită pe lemn, din coasta sa nu ar fi curs acele izvoare de nemurire, sângele și apa, care purifică lumea; sentința de condamnare, scrisă pentru păcatul nostru, nu ar fi fost ruptă, noi nu am fi avut libertatea, nu am putea să ne bucurăm de pomul vieții, paradisul nu s-ar fi deschis pentru noi. Dacă nu ar fi fost crucea, moartea nu ar fi fost învinsă, iadul nu ar fi fost prădat.
Așadar, crucea este o resursă cu adevărat minunată și inegalabilă, pentru că, prin ea, am dobândit multe bunuri, cu atât mai numeroase cu cât este mai mare meritul, datorat însă, în cea mai mare parte, minunilor și păti­mirii lui Cristos. Apoi, crucea este prețioasă pentru că este, în același timp, instrument de execuție și trofeu al lui Dumnezeu. Instrument de execuție prin moartea sa voluntară pe ea. Trofeu pentru că prin ea a fost învins diavolul și împreună cu diavolul a fost învinsă moartea. În afară de aceasta, puterea iadului a fost nimicită, și astfel, crucea a devenit mântuire comună a întregului univers.
Crucea este gloria lui Cristos, înălțarea lui Cristos. Crucea este potirul prețios și inestimabil care adună toate suferințele lui Cristos, este sinteza completă a pătimirii sale. Pentru a te convinge că crucea este gloria lui Cristos, auzi ce spune el: Acum, Fiul Omului a fost preamărit și Dumnezeu a fost preamărit în el și îl va preamări curând (In 13,31-32). Și iarăși: Părinte, prea­mărește-mă cu acea glorie pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea (In 17,5). De asemenea: Părinte, preamărește numele tău. Atunci a venit o voce din cer: L-am preamărit și iarăși îl voi preamări (In 12,28), pen­tru a arăta acea glorificare care a fost dobândită atunci pe cruce.
Apoi, că crucea este înălțare a lui Cristos, ascultă ceea ce spune el însuși: Când voi fi înălțat de la pământ îi voi atrage pe toți la mine (cf. In 12,32). Așadar, vezi că crucea este glorie și înălțare a lui Cristos.

(Disc. 10, la Înălțarea Sfintei Cruci:
PG 97, 1018-1019.1022-1023)

Anunțuri

Posted in Sfânta cruce | Etichetat: , | 1 Comment »

Există un loc numit „Minune”

Posted by Paxlaur pe 14/09/2012

E imposibil să nu-ţi simţi sufletul provocat când pornești să urci spre casa Domnului, creatorul celor mai cristaline ape, stâncă neclintită pentru cei mai împăduriţi munţi, arhitectul celor mai înălţătoare suflete.

Astfel că primul lucru pe care l-am făcut când am intrat în mănăstire a fost să îngenunchez în faţa Stăpânului unităţii şi a mamei sale, Maria, Maica unităţii. Capela surorilor benedictine te cucereşte din prima şi te face să îngenunchezi. Simţi că locul e sfânt. Tăcerea te copleşeşte instantaneu şi simţi nevoia să-ţi sprijini genunchii de pământ în profundă adoraţie.

E o tăcere atât de pătrunzătoare încât auzi sunetul lin al celui ce respiră viu din tabernacolul altarului, auzi atât de clar bătăile inimii celui răstignit, îţi auzi propriul suflet cum se zbate în tine să te ridice mai sus şi să te elibereze de orice păcat. În toată mănăstirea e atât de linişte încât şi zgomotul acestor taste mi se pare asurzitor. Dacă-mi opresc pentru câteva secunde respiraţia am impresia că aud şi cum trec norii cerului purtaţi de vânt.

Aici viaţa nu e zgomot, nu e agitaţie, e doar rugăciune şi muncă, e tăcere întreruptă de sunetul ce anunţă programul. Singurul care îndrăznește să rupă liniștea este  clopotul ce-l invită pe Domnul să privească spre pământ, spre fiicele lui. Cu cât drag trebuie să-şi aştearnă Domnul privirea ocrotitoare şi dătătoare de binecuvântare peste aceste locuri, mai ales în orele când se înalţă cântările psalmilor, cântări ce pătrund perdeaua norilor şi se unesc cu îngerii. Când te rogi cântând simți că Domnul iubeşte acest loc, îl ocroteşte la umbra aripilor sale şi savurează fiecare moment de rugăciune.

Rugăciunea de aici e omniprezentă. Viaţa devine rugăciune. Rugăciunea nu e doar ceva ce se face din când în când, ci e un mod de a fi, de a trăi… e viaţa lor, devine viaţa ta şi a mea. Rugăciunea e sincronizată cu respiraţia şi cu viaţa, de la ora dimineţii (5 jumătate) până la ora din noapte (21:00), împletindu-se armonios cu întreaga zi. Peste toată rugăciunea psalmilor şi a meditaţiilor, domneşte rugăciunea rugăciunilor şi jertfa jertfelor, sfânta şi dumnezeiasca Liturghie.

Locul ăsta, cum spunea cineva, îmi ridică cerul la inimă. Sau cum simt eu: îmi pune cerul în suflet! Mi-e aşa dragă culoarea cerului de aici şi nici măcar nu îndrăznesc să mă satur să privesc locul în care munţii ating cerul ca într-o contopire armonioasă. Aici totul e altfel. Aici simţi că timpul are răbdare cu oamenii şi oamenii au răbdare cu timpul. Privind la viaţa de aici înţeleg de ce mai rabdă Dumnezeu lumea noastră plină de răutate, meschinării şi păcate: pentru că sunt unii care-l iubesc şi-l slujesc cu mult mai mult decât ar putea cineva să-l rănească şi să-l urască. Dragostea de aici, din câteva inimi, învinge ura a zeci şi sute de oameni înverşunaţi sau saturaţi de prezenţa lui Dumnezeu. Locul de aici şi inimile înflăcărate care se zbat în el sunt izvor de răbdare pentru Dumnezeu, pentru oameni, pentru timpul istoric.

Aici am descoperit locul în care se retrage Dumnezeu când e alungat din alte inimi. E ca un castel de refugiu. Aici vine şi se bucură de inimile pline de desfătare ale mireselor sale. E o fortăreaţă pe care cel rău, Diavolul, şi cei răi, oamenii, nu o pot cuceri, pentru că e palatul Regelui, casa Domnului Oştirilor. Aici Dumnezeu se simte ca la el acasă, aici Isus se simte ocrotit ca în braţele maicii sale, mama noastră Maria, Maica unităţii. Aici e locul unde şi omul şi Dumnezeu îşi trag sufletul pentru a putea purta o nouă bătălie, pentru a duce până la capăt crucea de fiecare zi. Aici fiecare poate învăţa cum să învie din morţi asemenea lui Cristos.

Mi-a rămas întipărită o imagine atât de sublimă. Undeva, la picioarele tabernacolului, o soră stă aşezată, ca o mireasă la picioarele mirelui, ca Ioan la pieptul lui Isus şi-i soarbe cu nesaţ cuvintele. E copleşitoare imaginea de iubire. E clar că în tăcerea asta tot ce se aude acolo e bătaia inimii: a ei pentru el şi a lui pentru ea… două inimi sincronizate care au acelaşi ritm, ritmul iubirii şi al dăruirii totale. Oare ce-şi spun, ce îşi şoptesc?

Am să revin mereu cu drag în locul care mi-a pus cerul în suflet, rugăciunea în viaţă, tăcerea în inimă. Însă până revin, lumea trebuie să ştie că există un loc numit Minune, un loc cu inimi minunate, un loc în care Dumnezeu face minuni! Iar acest loc este Mănăstirea „Maica unităţii”, casa surorilor benedictine din Viişoara, judeţul Neamţ.

 

SURORILE BENEDICTINE
înf. 500, Subiaco (Italia)
fond: sfântul Benedict (480-547), Norcia, Italia
CarismaViaţa contemplativă „Roagă-te şi munceşte”, ospitalitate pentru experienţe de rugăciune
Casa mamăPiazza „S. Andrea Ap.”, 603033-Arpino (FR), Italia; tel. 0039/0776/849272
Superioară generală: sr. Cristina Pirro, abatesă (1989)
MĂNĂSTIREA „MAICA UNITĂŢII” (2003)
Adresa: Str. Principală, 77, com. Alexandru cel Bun, 617513-Viişoara, jud Neamţ; tel. + fax 0233/261426; e-mail: maicaunitatii@gmail.com
Responsabilă
: sr. Cristina Pirro

Posted in Despre mine, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 4 Comments »

Sfânta cruce

Posted by Paxlaur pe 14/09/2012

Posted in Sfânta cruce | Etichetat: , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: