Trebuie să fim simpli, umili și curați

Iată un fragment din Scrisorile către toți credincioșii, ale sfântului Francisc din Assisi:

Tatăl preaînalt l-a trimis pe arhanghelul său, Gabriel, ca să vestească sfintei și glorioasei Fecioare Maria că Cuvântul Tatălui, așa de vrednic, așa de sfânt și așa de glorios, va coborî din cer și din sânul ei va primi trupul adevărat al omenității și fragilității noastre. El, fiind deosebit de bogat, a voit totuși să aleagă sărăcia, pentru sine și pentru Maica sa preasfântă. La apropierea pătimi­rii sale, a celebrat Paștele cu ucenicii săi. Apoi l-a rugat pe Tatăl, spunând: Tată, dacă este posibil să treacă de la mine potirul acesta (Mt 26,39).
Totuși, și-a pus voința în voința Tatălui și voința Tatălui a fost ca Fiul său binecuvântat și glorios, dat nouă și născut pentru noi, să se ofere pe sine în propriul sânge, ca jertfă și victimă pe altarul crucii. Nu s-a oferit pentru sine, căci nu avea nevoie, el, care a creat toate. În schimb s-a oferit pentru păcatele noastre, lăsându-ne exemplu, ca să mergem pe urmele sale (cf. 1Pt 2,21). Și Tatăl a voit ca toți să ne mântuim prin el și să-l primim cu inimă curată și trup curat.
O, cât sunt de fericiți și binecuvântați cei care îl iubesc pe Domnul și ascultă de evanghelia sa! Este spus: Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți (Lc 10,27). Așadar, să-l iubim pe Dumnezeu și să-l adorăm cu inimă curată și minte curată, pentru că el însuși caută aceasta mai presus de orice atunci când spune: Adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr (In 4,23). Așadar, toți cei care îl adoră, trebuie să-l adore în duh și adevăr. Să-i adresăm lui zi și noapte laude și rugăciuni, pentru că trebuie să ne rugăm mereu și să nu încetăm niciodată (cf. Lc 18,1) și să-i spunem: Tatăl nostru, care ești în ceruri! (Mt 6,9).
În afară de aceasta, să facem roade vrednice de pocă­ință (Mt 3,8) și să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine. Să fim iubitori, să fim umili, să dăm de pomană, pentru că pomana spală sufletele noastre de murdăria păca­tului. Oamenii pierd tot ceea ce lasă în această lume. Ei poartă cu sine numai răsplata dragostei și a pomenilor pe care le-au făcut. Domnul le dă premiul și recompensa.
Nu trebuie să fim înțelepți și pricepuți conform trupu­lui, ci, mai degrabă, simpli, umili și curați. Nu trebuie să dorim niciodată să fim deasupra celorlalți, ci, mai degrabă, slujitori și supuși tuturor creaturilor umane din iubire față de Dumnezeu. Și Duhul Domnului se va odihni asupra tuturor celor care au făcut toate acestea și au rămas statornici până la sfârșit. El își va pune în ei locu­ința și casa sa. Ei vor fi fii ai Tatălui ceresc, pentru că împlinesc faptele sale. Vor fi considerați pentru Domnul nostru Isus Cristos fie soție, fie frate, fie mamă.

(Opuscula, edit. Quaracchi 1949, 87-94)

Tinerii între New Yorker şi Francisc din Assisi!

De ceva timp tot citesc prin diferite colţuri ale paginilor de internet că se va deschide la Iaşi, la Palas Shopping Center, un nou magazin cu haine la modă: New Yorker. E scris aşa: „Fii unul dintre primii vizitatori şi adoptă cele mai noi trenduri pentru weekend! Experimentează noul Trend Shop din oraşul tău” etc. De fapt, ce mă interesează nu e atât reclama, ci ziua în care se deschide acest magazin: 4 octombrie. O fi o coincidenţă că lumea se va îmbulzi la haine la modă tocmai în ziua când este comemorat un om care a renunţat la hainele sale în favoarea unui sărac? Ce au în comun New Yorker şi sfântul Francis de Asssisi?

Cred că au un punct comun: făptura cea nouă. Ambele modele vor să prezinte ceva nou, vor să scoată în evidenţă ceea ce e mai bun în om: unul în exterior, celălalt în interior; unul să-l îmbrace şi să-i acopere eventualele defecte şi să-l facă mai strălucitor în ochii oamenilor, altul să-l dezbrace de tot ceea ce l-ar putea împiedica să ajungă la mântuire şi să-l facă mai luminos în ochii lui Dumnezeu; unul ca să fascineze omul şi să atragă probabil ceva aclamaţii umane, altul să o atragă pe „Doamna sărăcie” şi să o facă mireasa sa.

Ambele modele vor să facă ceva nou din noi, oamenii cei vechi. Însă doar un model reuşeşte să se impună ca durată: sărăcuţul din Assisi. Cine se va îmbrăca astăzi de la New Yorker se va simţi bine în acele haine până… la următoarea modă. Cine priveşte la „cel mai italian dintre sfinţi şi la cel mai sfânt dintre italieni” şi reuşeşte să adopte modelul său, nu mai simte nevoia unei noi schimbări: devine o făptură nouă care durează în drumul spre veşnicie.

E grăitor exemplul unui tânăr care la doar 24 de ani a renunţat la toate bogăţiile, orgoliile, ambiţiile sale – ba mai mult, chiar la propria sa haină – şi a mers şi s-a logodit cu „Doamna Sărăcie”, devenind unul dintre cei mai iubiţi şi imitaţi sfinţi. Mai este oare provocator pentru un tânăr un model de viaţă care alege idealul evanghelic al ascultării în umilinţă, al sărăciei şi al castităţii? Oare mai are vreun cuvânt de spun un tânăr care a trăit toată viaţa cu „o singură” haină aşezată pe un trup dăruit lui Dumnezeu, generaţiei de acum de tineri care abia rezistă o zi cu aceeaşi haină aşezată pe un trup ne-dăruit, cel mai adesea, nici lui Dumnezeu, nici aproapelui, ci doar propriei persoane, spre satisfacerea ego-ului?

Nu ştiu câţi vor merge astăzi la marea deschidere. Nu ştiu câţi se vor îmbulzi să prindă o ofertă. Dar pot afla urmărind ştirile despre oamenii care se calcă în picioare. Însă ceea ce vreau să ştiu e dacă cei care astăzi se vor înnoi de la New Yorker vor da de pomană hainele vechi. Poate că da, poate că va fi o făptură nouă ce va îmbrăca astăzi pe cineva cu haina sa. Asta ar face fericită această coincidenţă din 4 octombrie.

Ceea ce contează, ne spune astăzi sfântul Paul prin Scrisoarea către galateni, este „făptura cea nouă” (Gal 6,15). O făptură nouă care asemenea sfântului Francisc din Assisi poate spune: „departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (Gal 6,15). Este foarte adevărat: o făptură nouă are nevoie şi de o haină nouă. Aşadar mergeţi la New Yorker, luaţi ce e mai nou, mai bun, dar daţi cele vechi de pomană. Să ne dezbrăcăm de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, care se înnoieşte după chipul Creatorului său şi după chipul celui ce s-a făcut sărac pentru mântuirea noastră (cf. Col 3,9-10).

Chiar că e o alegere dificilă: New Yorker sau Francisc de Assisi?

Joi, 4 octombrie 2012 

Joi din saptamâna a 26-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi **

LECTURA I
Prin cruce, lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 6,14-18
Fraţilor, 14 în ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. 15 Ceea ce contează nu este nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. 16 Pacea şi îndurarea să coboare peste toţi cei care urmează această regulă ca şi asupra adevăratului Israel al lui Dumnezeu. 17 De acum înainte nimeni să nu mă supere, căci eu port în trupul meu semnele suferinţelor lui Isus. 18 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraţilor. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 5a)
R
.: Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
2a Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,
căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

11 Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ALELUIA Cf. Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine,
căci sunt blând şi smerit cu inima. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi le-ai descoperit celor mici.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: 25 „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici.26 Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. 27 Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

NB. Fotografia este luată de pe situl New Yorker!

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: