Ce se întâmplă în noi atunci când Dumnezeu ne spune „Vai ţie”?

Ziua în care cineva îţi spune „vai de tine!”, mai ales dacă acel cineva contează în viaţa ta, rămâne de neuitat. După o astfel de zi te întrebi unde ai greşit şi mai ales ce trebuie să faci, să schimbi urgent. Nu poţi rămâne acelaşi după ce îţi este adresat un „Vai de tine” sau „vai de capul tău” sau „vai ţie!”. Şi asta chiar şi atunci când acest „vai!” vine de la oameni. Dar ce se întâmplă atunci când acest strigăt, această mustrare, vine de la Dumnezeu?

Lecturile de astăzi sunt îngrijorătoare, te pun pe gânduri: „Vai ţie, Corazine, vai ţie, Betsaida, căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut în voi, locuitorii lor de mult s-ar fi îmbrăcat în haine de doliu şi s-ar fi aşezat în cenuşă în semn de pocăinţă. De aceea Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor la judecată decât vouă” (Lc 10,13-14). M-am înspăimântat la gândul că numele cetăţilor Corazin şi Betsaida ar putea foarte uşor înlocuite cu numele meu. Sau cu numele tău. Cu numele nostru. Atât de multe minuni a făcut şi face Dumnezeu pentru noi şi încă nu ne-am convertit, încă trăim deseori mai rău ca „păgâni”. Dacă alţii ar fi beneficiat de mângâierile lui Dumnezeu cum am beneficiat noi de mult timp s-ar fi îmbrăcat în haine de doliu, de multă vreme şi-ar fi reînnoit viaţa, inima.

Şi când medităm şi prima lectură, mustrarea pe care Iob o primeşte de la Domnul, starea de întristare şi îngrijorare creşte, iar singurele noastre cuvinte rămân cele ale sărmanului Iob: „Iată-mă, am fost uşuratic, ce ţi-aş mai putea răspunde? Îmi pun mâna la gură” (Iob 39,34). Prima lectură, cu întrebările Domnului, citită şi meditată cu atenţie, răscoleşte. Ne ajută să înţelegem cât suntem de mici. Iar Evanghelia ne păstrează viu simţul realităţii: încă nu suntem convertiţi! Credeam prea puţin în comparaţie cu minunile pe care Domnul le-a făcut pentru noi.

Un iz de mângâiere ne vine din partea psalmistului: Doamne, tu mă observi de aproape, ştii totul despre mine. Tu m-ai creat aşa cum sunt iar eu te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată. Sunt lucrarea mâinilor tale iar lucrările tale sunt admirabile. Toate cărările mele îţi sunt cunoscute.

Suntem în mâinile Domnului, suntem opera iubirii sale! Cel mai puternic gând e că el ne iubeşte aşa cum suntem. Mi-am amintit de un clip, pe care vă invit să-l urmăriţi. E despre creaţie, despre începuturile lumii, despre Adam şi Eva, dar de fapt e despre noi, cei de astăzi. În el este cântat cuvântul Creatorului „Şi a privit Dumnezeu spre ceea ce făcuse şi iată că era bun”. Aici se spune spre mângâierea noastră: Tu (Doamne) vezi tot ce e în mine şi (totuşi) spui „E bun”!

Vineri, 5 octombrie 2012 

Vineri din saptamâna a 26-a de peste an
Ss. Placid si îns., m.; Alois Scrosoppi, pr.; Faustina Kowalska, calug.

 

LECTURA I
Ai dat vreodată porunci zorilor? Te-ai plimbat vreodată pe fundul oceanului?

Citire din cartea lui Iob 38,1.12-21; 39,33-35
1 Din mijlocul furtunii Domnul i-a spus lui Iob: 12 „De când eşti, ai dat vreodată porunci dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, 13 ca să apuce capetele pământului şi să-i scuture pe cei răi de pe el? 14 Zorile dau pământului culoarea rumenie şi fac ca toate lucrurile să apară ca îmbrăcate în veşminte colorate.15 Ele îi lipsesc pe cei răi de lumină şi zdrobesc braţul care se ridică pentru a lovi. 16 Ai pătruns tu vreodată până la izvoarele mării sau te-ai plimbat vreodată pe fundul oceanului? 17 Ţi s-au deschis ţie vreodată porţile morţii sau ai văzut intrarea care duce în ţara umbrelor? 18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte dacă ştii toate acestea! 19 Unde este drumul care duce la lăcaşul luminii? Şi întunericul unde-şi are locuinţa? 20 Poţi tu să le urmăreşti până la hotarul lor sau măcar să cunoşti potecile care duc la locuinţele lor? 21 Desigur, ar trebui să ştii, pentru că pe atunci erai deja născut şi numărul zilelor tale este aşa de mare!” 39,33 Atunci Iob i-a răspuns Domnului: 34 „Iată-mă, am fost uşuratic, ce ţi-aş mai putea răspunde? Îmi pun mâna la gură. 35 Am vorbit o dată şi încă o dată nu voi mai vorbi; am vorbit a doua oară, dar nu voi mai adăuga nimic!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 138,1-3.7-8.9-10.13-14ab (R.: 24b)
R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea veşniciei!
1 Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.
7 Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor, tu eşti de faţă. R.

9 Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
10 şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar cuprinde. R.

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
14ab Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată!
Lucrările tale sunt admirabile! R.

ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia
)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis pe mine.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, 13 Isus a spus: „Vai ţie, Corazine, vai ţie, Betsaida, căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut în voi, locuitorii lor de mult s-ar fi îmbrăcat în haine de doliu şi s-ar fi aşezat în cenuşă în semn de pocăinţă. 14 De aceea Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor la judecată decât vouă. 15 Şi, tu, Cafarnaum, îţi închipui că vei fi înălţat până la cer? Nu. Vei fi aruncat în jos până la iad! 16 Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă; şi cine vă dispreţuieşte pe voi pe mine mă dispreţuieşte; iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis pe mine”.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: