Ţi-am văzut numele scris pe cer!

Oraşele mari ale lumii (sau ca să venim mai aproape de realitatea cunoscută, capitalele Europei) te pun într-o mare dificultate atunci când le vizitezi pentru prima dată: cu ce să începi, asupra cărui punct să te opreşti, care ar fi simbolul reprezentativ al spaţiului în care păşeşti etc. Această greutate îţi împovărează hotărârea unui traseu pentru că mereu ai impresia că dacă începi de la punctul X, pui în umbră punctul Y, care pare mai important, sau invers. Unde să te opreşti prima dată când vizitezi Parisul: catedrala, turnul, Sena, muzeul, Pere Lachaise, Montmartre, … sau??!! Orice ai alege e important, dar la fel de important e şi ce laşi pentru mai târziu!

Cam aceeaşi dificultate întâmpinăm când medităm la Evanghelia de astăzi: am impresia că dacă mă opresc asupra unei fraze, nedreptăţesc o alta cel puţin la fel de importantă şi răsunătoare în multe inimi. Oare să încep cu „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger” sau mai degrabă cu „Vouă v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi să opuneţi rezistenţă întregii forţe a duşmanului şi nimic nu vă va putea dăuna”. Poate că mult mai important este ” bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri ”  sau „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici”. Dar dacă aleg una din cele patru nu o nedreptăţesc oare pe aceasta care sigur îmbucură inima oricărui creştin: ” „Fericiţi ochii care văd cele ce vedeţi voi. 24 Căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit”. Aşadar, ce să aleg? Toate au ecou puternic în inima mea: mă bucur pentru victoria asupra forţelor celui rău; sunt uimit în faţa încrederii pe care Domnul o acordă unor oameni şi a puterii ce le-o încredinţează; mi se pare splendid să-ţi vezi numele scris undeva pe cer, să ai asigurarea Domnului că numele tău se regăseşte pe lista celor drepţi; sunt bucuros că măcar Dumnezeu îi iubeşte şi îi preferă pe cei mici, în defavoarea celor mari, că el are gusturi rafinate și își face timp pentru ceea ce în ochii noştri e mic şi neînsemnat; mă regăsesc printre fericiţii menţionaţi de Isus care aud şi văd ceea ce mulţi profeţi nu au văzut şi nu au auzit: Evanghelia.

Totuşi  trebuie să aleg! Aşadar, dacă ar fi să pun un moto pentru această zi aş alege: „Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. Primul gând mi-a fost la acele gesturi de dragoste pe care le-am văzut prin filme, când cineva e atât de îndrăgostit de o persoană încât e dispus să plătească oricât numai ca un aviator să-i scrie numele cel mai drag pe cer, adăugând „te iubesc”, folosindu-se de reacţia unui avion. Toţi privesc cerul cu uimire. Toţi îşi vor numele scris pe cer.

Însă cu mult mai mult e să ştii că Domnul ţi-a scris deja numele în cer, tot din iubire – şi o iubire verificată, dovedită prin lemnul crucii şi suferinţa morţii. Şi e un alt cer, cu mult mai mare, cu mult mai important. E un cer care nu trece. E un cer unde norii aduşi de cel rău sau vântul puternic al încercărilor nu risipeşte scrisul. În acest cer veşnic, unde cea care scrie e însăşi mâna lui Dumnezeu, nu se întâmplă ca în filmele de care vorbeam mai sus: la prima adiere de vânt toată strădania este risipită şi rămân doar norii. Ceea ce Dumnezeu spune sau „scrie” se întâmplă pentru totdeauna. Să nu uiţi: numele tău e scris în ceruri. Aceasta trebuie să fie motivul bucuriei tale întotdeauna. El vorbeşte despre cât de preţioşi suntem în ochii Domnului.

Dacă ne bucurăm că numele noastre sunt scrise în ceruri, să nu uităm să împărtăşim această bucurie. Mai ales, să nu uităm să ne rugăm ca şi numele celor dragi ai noştri să fie scrise pe acelaşi cer. Mă voi bucura când îi voi avea pe cei dragi alături de mine nu pentru o zi, ci pentru toată veşnicia. Ne vom bucura când îi vom spune celui drag inimii noastre: ţi-am văzut numele scris pe cer!

Avem motive să tresăltăm de bucurie în această zi primind vestea bună adusă de Isus: sunteţi menţionaţi în ceruri, sunteţi privilegiaţi. Pe cerul veşniciei e scris numele nostru. Acolo este scris şi numele celor dragi ai noştri, iubiţi şi de Dumnezeu. Nu ne rămâne decât să strigăm împreună cu Iob: „Ştiu că eşti atotputernic, Doamne, şi că nimic nu se poate împotrivi gândurilor tale”. Amin.

Sâmbăta, 6 octombrie 2012 

Sâmbata din saptamâna a 26-a de peste an
Sf. Bruno, pr. *

LECTURA I
Acum ochiul meu te-a văzut. De aceea retrag cele spuse şi fac pocăinţă.

Citire din cartea lui Iob 42,1-3.5-6.12-17
1 Iob i-a răspuns Domnului: 2 „Ştiu că eşti atotputernic şi că nimic nu se poate împotrivi gândurilor tale. (Tu ai spus:) 3 „Cine este acela care fără să cunoască nimic îmi poate întuneca planurile?”. Da, recunosc că, fără să înţeleg, am vorbit despre minuni care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep. 5 Eu nu te cunoşteam decât din auzite, dar acum ochiul meu te-a văzut. 6 De aceea îmi retrag cele spuse şi fac pocăinţă în praf şi în cenuşă”. 12 În cei din urmă ani ai săi, Iob a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. Iob a avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe. 13 A avut şapte băieţi şi trei fete. 14 Pe cea dintâi a numit-o Porumbiţa, pe a doua Floare de Iasomie şi pe a treia Sticluţă de Parfum. 15 În tot ţinutul nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iob. Tatăl le-a făcut şi lor parte de moştenire alături de fraţii lor. 16 Iob a trăit după aceea încă o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii şi pe nepoţii săi până la a patra generaţie. 17 Apoi Iob a murit bătrân şi sătul de zile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,66.71.75.91.125.130 (R.: 135a)
R.: Arată-mi, Doamne, lumina feţei tale!
66 Învaţă-mă să pricep şi să judec bine,
căci am încredere în poruncile tale. R.

71 E spre binele meu că m-ai smerit,
ca să învăţ poruncile tale. R.

75 Ştiu, Doamne, că judecăţile tale sunt drepte,
pe bună dreptate m-ai umilit. R.

91 Din porunca ta lumea dăinuie până astăzi.
Căci toate lucrurile ţie îţi slujesc. R.

125 Eu sunt slujitorul tău, dă-mi pricepere,
ca să cunosc învăţăturile tale. R.

130 Descoperirea cuvintelor tale aduce lumină,
dă pricepere celor neştiutori. R.

ALELUIA Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte,
stăpânul cerului şi al pământului,
pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Bucuraţi-vă, pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,17-24
În acel timp, 17 cei şaptezeci şi doi de ucenici s-au întors cu inima plină de bucurie şi i-au spus lui Isus: „Doamne, până şi duhurile rele ni se supun când invocăm numele tău!” 18 Isus le-a zis: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. 19 Vouă v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi să opuneţi rezistenţă întregii forţe a duşmanului şi nimic nu vă va putea dăuna. 20 Cu toate acestea, nu vă bucuraţi că duhurile vi se supun, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. 21 Isus a tresărit de bucurie în Duhul Sfânt şi a zis: „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Părinte, căci aşa ţi-a plăcut ţie. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl, nici cine este Tatăl decât numai Fiul şi cel căruia vrea Fiul să-i descopere”. 23 Apoi, întorcându-se către ucenici, le-a zis deoparte: „Fericiţi ochii care văd cele ce vedeţi voi. 24 Căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: