Nu te grăbi

Destul de des îmi vine să-mi strig: nu te mai grăbi!

Când vezi cum soarele răsare sau apune, nu te mai grăbi. Fă-ţi un răgaz de timp şi bucură-te de spectacolul astral. Mâine s-ar putea să fie înnorat în viaţa ta. A doua zi sunt mulţi care cerşesc răgaz şi-o rază de lumină, un colţ de soare răsărind sau umbra roşie din asfinţit, dar este prea târziu. Totul e azi: restul e istorie (pe care ne-am clădit!) şi viitor (pe care îl sperăm!).

Când vezi un bătrânel cu mâna întinsă, cerşind, poate nu apă sau mâncare, ci binecuvântarea unei vorbe bune, nu te mai grăbi să pleci sau să-ţi întorci privirea. Rosteşte-i un cuvânt sau fă un gest prin care risipeşti ghimpele oribil al singurătăţii. Nu te gândi că nu ai timp, că e târziu, ci vezi privirea lui ce-ţi cere milă. Tu vei simţi cum chipul său cel mângâiat de vorba-ţi bună te răsplăteşte şi-ţi dă mai mult decât un timp: îţi dă o veşnicie!

În faţa suferinţei celor mici şi slabi fă-ţi timp, nu te grăbi. Stai lângă ei şi dă ceva din ceea ce-i al tău şi-n veci de veci nu te va atinge umbra uitării în ceasul greu al suferinţei. Fii ca un înger tămăduitor ce se aşază lângă cel bolnav şi-i bandajează rănile. Vei umple o inimă de bucurie şi chipul tău va străluci vindecător. Vei fi la rândul tău vegheat în timpul greu al încercării şi vei simţi ce-nseamnă să fii bun.

Când treci pe lângă o biserică, nu te mai grăbi. Opreşte-te şi salută respectuos pe stăpânul casei, Domnul cerului şi al pământului. Fă-ţi timp şi intră pentru o clipă şi spune-i un cuvânt ce se înalţă către cer ca fumul de tămâie. Lipeşte-ţi fruntea de zidurile pline de trecut sau pune-ţi buzele pe sticla rece ce-acoperă un sfânt şi vei simţi cum binecuvântarea nu e un cuvânt, ci este realitatea ce umple din belşug un suflet blând.

Când în gândul tău se strecoară amintirea unui prieten, nu te mai grăbi să-i alungi prezenţa. Aşează-te uşor la un taifas interior şi surprinde-te zâmbind de dorul celui drag. Poate de aici se va naşte o scrisoare, un telefon sau măcar o rugăciune şi un gând pentru el şi prietenia voastră. Nimic nu doare mai tare ca uitarea, iar cu un gest poţi să alungi mulţimi de doruri şi de răni.

Nu te mai grăbi să-i faci pe toţi să fie ca tine: să gândească la fel, să alerge în aceeaşi direcţie şi să iubească aceleaşi lucruri. Mai degrabă bucură-te de diversitatea valorilor şi a creaţiei, de multitudinea de posibilităţi pe care le aduce imensul dar de a fi unic: nu există doi oameni la fel.

Nu te grăbi să ceri şi să tot ceri şi de la Dumnezeu şi de la oameni. Fă-ţi timp şi opreşte-te să mulţumeşti: celor ce te-au creat şi celor care ajutor să creşti ţi-au dat. Să-ţi aminteşti cu drag de cel ce lângă tine-a stat şi pentru sănătate ta el a vegheat şi s-a rugat. Să nu-l omiţi pe cel ce drumul ţi-a-nlesnit ori viaţa printr-un gest ţi-a înflorit. Nu te grăbi, ci mulţumeşte tuturor, cumva, cândva ţi-au fost de ajutor.

Fă-ţi timp şi răsfoieşte un album, cu gânduri aşezate-n scris sau poze peste care timpul nu s-a aşezat. Nu te grăbi să fugi spre viitor: toate îşi au timpul lor. Opreşte-te şi vezi cum ai crescut, prin câte ai trecut, ce-ai învăţat, pe cine ai uitat, cin’ te-a salvat, ce bucurii în viaţă ai avut şi câte lungi tristeţi, cu Domnul şi cu prieteni, ai trecut.

Din când în când fă-ţi timp să ciuguleşti fărâme de înţelepciune din cărţile ce minţi prealuminate le-au gândit; sprijină-te răbdător de-un colţ de loc şi-ascultă muzica ce-au făurit-o inspiraţii creatori şi e redată angelic de maeştri ce rămân nemuritori; aşează-te uşor şi scufundă-ţi privirea în opere de artă ce sunt izvoare de înţelepciune. Uşor vei observa că lumea e plină de valori, că oamenii sunt celebri creatori, că nu e totul negru pe pământ, că printre noi trăiesc, prea des uitaţi, făuritori de mari valori.

Fă-ţi timp să-ţi duci spre împlinire credinţa mică şi fărâmiţată: roagă-te lui Dumnezeu, cinsteşte-l pe îngerul tău; iubeşte-l pe cel de lângă tine; întinde un cuvânt celui sărac; împarte-ţi pâinea cu cel înfometat; îmbrăţişează-i pe cei suferinzi; prinde-l de mână pe cel rătăcit; stai cu prietenii; pomeneşte-i pe cei dragi uitaţi sau departe plecaţi; fii bun şi sfânt în gând şi-n inimă; nu te lăsa de rău înfricoşat; priveşte cerul; păstrează soarele; cântă cu păsările; citeşte gândurile ce-au ajuns în scris; hrăneşte-ţi sufletul cu artă; orice ar fi respectă-ţi conştiinţa şi nu păcătui.

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: