Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for Decembrie 2012

Laudă ţie, Doamne! La mulţi ani!

Posted by Paxlaur pe 31/12/2012

Mulţumesc Domnului pentru tot ce am primit în acest an!

Tuturor vă doresc un an bun, mereu sub privirea Domnului şi a Neprihănitei Fecioare Maria!

La mulţi ani!

Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, *

Pe tine, Doamne, te mărturisim.
Pe tine, veşnicul Părinte, *
Tot pământul te cinsteşte.
Ţie toţi îngerii, * cerurile şi toate puterile,
Heruvimii şi serafimii * îţi cântă fără încetare:
Sfânt, * sfânt, * sfânt * e Domnul, Dumnezeul Sabaot!
Plin e cerul şi pământul * de mărirea slavei tale!
Pe tine te măreşte * corul preaslăvit al apostolilor;
Pe tine te slăveşte *
Numărul vrednic de laudă al profeţilor;
Pe tine te laudă * ceata strălucită a martirilor;
Pe tine te mărturiseşte sfânta Biserică *
Pe toată faţa pământului:
Pe tine, Tatăl, * a cărui slavă este fără de sfârşit,
Şi pe Fiul tău, * unic, adevărat şi vrednic de închinare,
Şi pe Duhul Sfânt, * Mângâietorul. —
Tu eşti * regele măririi, Cristoase,
Tu eşti * Fiul cel veşnic al Tatălui.
Pentru mântuirea noastră *
Tu nu te-ai sfiit să te cobori în sânul Fecioarei.
Tu ai biruit ghimpele morţii *
Şi ai deschis celor ce cred împărăţia cerurilor.
Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu *
Întru mărirea Tatălui.
Noi credem * că vei veni ca judecător,
Deci, pe tine te rugăm să vii în ajutorul slugilor tale *
Pe care le-ai răscumpărat cu sângele tău scump.
Învredniceşte-ne să fim număraţi printre sfinţii tăi *
În slava ta cerească.

¶ Mântuieşte, Doamne, poporul tău *
Şi binecuvântează moştenirea ta.
Călăuzeşte-i * şi înalţă-i pe ei până în veac.
În toate zilele * te binecuvântăm
Şi lăudăm numele tău în veci * şi în vecii vecilor.
Binevoieşte, Doamne, în ziua aceasta *
Să ne fereşti de păcat.
Miluieşte-ne, * Doamne, miluieşte-ne.
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră *
Precum am nădăjduit şi noi în tine.
În tine, Doamne, am nădăjduit *
Şi nu voi regreta în veci.

Posted in Diverse | 12 Comments »

Fotografii de sezon: Crăciunul

Posted by Paxlaur pe 29/12/2012

1_Asteptarea nasterii Domnului

 

2__Sfanta Familie in asteptare

 

2_Dumnezeu este cu noi

 

3_Craciunul la Lourdes_la Grota

 

4_Bazilica Neprihanitei_Lourdes

 

5_Casa Capelanilor_Lourdes

 

6_Casa Capelanilor_Lourdes

 

7_Biserica Parohiala Preasfanta Inima_Lourdes

 

8_Minune de Prunc Divin_Biserica Parohiala Preasfanta Inima_Lourdes

 

9_Ieslea de la Castel_Lourdes

 

10_Ieslea de la Castel_Lourdes

 

11_catedrala din Bayonne

 

12_Sfanta Familie_catedrala din Bayonne

 

13_Biserica Sfantul Andrei_Bayonne

 

14_Biserica din Biarritz

 

15_Seminarul din Iasi

Posted in Craciun, Imagini si fotografii | Etichetat: , , | 4 Comments »

Spre Paradis…

Posted by Paxlaur pe 28/12/2012

Spre ParadisAstăzi, rătăcind pe străzile Lourdes-ului, am zărit un indicator care prima dată mi-a smuls un zâmbet. Semnul indica, aşa cum se vede şi în imaginea alăturată, Paradisul. Într-un colţ al acestui orăşel stă aşezat un astfel de indicator: spre Paradis. Cei care vor să ajungă acolo trebuie să facă la dreapta, mereu la dreapta. Din păcate, acolo e doar un loc de parcare. Nu e chiar raiul!

Peste zi am revenit cu gândul la acel semn care indică locul după care suspinăm toţi: Paradisul. Oare pe unde trebuie să mergem ca să ajungem în Paradis? Este, oare, vreun loc anume, vreo stradă anume, vreo faptă anume care asigură Paradisul? Sfântul Părinte papa când a fost întrebat câte căi are Biserica sau câte căi pot duce la mântuire, a spus atâtea câţi oameni există (nu se referea şi nu mă refer nici eu şi nu vreau să intru în polemici despre adevărata şi mântuitoarea religie sau Biserică! Acela este un alt subiect!). Acum vorbim de drumul spre Paradis pe care l-a deschis Cristos pentru toţi oamenii. Problema este pe unde trebuie să păşim ca să ajungem acolo!

La Lourdes, zilele astea liniştite, am tot avut timp să meditez asupra unor lucruri, spirituale sau mai puţin spirituale, iar printre ele a fost şi drumul meu spre Paradis, pe unde trece? Ce aş putea să fac cel mai bine ca să-mi „asigur” mântuirea pe care mi-a oferit-o Cristos?

Aici la Lourdes mi-am amintit sau mi-am întărit convingerea despre importanţa rugăciunii. Nu pentru că m-am rugat eu, ci pentru că i-am văzut pe alţii cum se rugau. Am luat lecţii de credinţă din nou! Văzând evlavia unora de aici m-am convins că rugăciunea este singurul şi sigurul indicator despre apropierea noastră de Paradis. Pe chipul unora, pe mâinile lor, pe toată fiinţa lor scria doar atât: tot ce contează e Paradisul!

Poţi să vizitezi toţi bolnavii sau prizonierii, poţi să împarţi totul cu săracii, poţi să muţi munţi sau să dezrădăcinezi copaci, poţi să scrii cele mai frumoase cărţi sau să ţii cele mai pătrunzătoare predici, poţi să ridici cele mai frumoase catedrale sau să elaborezi cele mai profunde teologii, dacă nu te rogi, nu-ţi foloseşte la nimic, eşti încă departe de Paradis. De fapt, nici măcar nu ştii dacă mergi spre Paradis.

Îmi imaginez că lucrurile stau cam aşa. Paradisul este, cum spunea fericitul Ioan Paul al II-lea, casa Tatălui: „lăsaţi-mă să merg în casa Tatălui”, zicea deseori. De fapt, cu mult înainte de el, Isus este cel care ne-a asigurat: „Casa Tatălui meu are multe lăcaşuri… Mă duc să vă pregătesc un loc”. Cât despre rugăciune, ea este dialogul cu Tatăl care ne invită în casa lui. Or, mă gândesc, cum să mergi într-o casă cu a cărui stăpân nu ai vorbit niciodată?! Cum să stai în casa unui străin despre care nu ştii nimic şi cu care nu vrei să vorbeşti?! De obicei când te pregăteşti să vizitezi pe cineva anunţi şi-ţi pregăteşti vizita şi ceri voie şi faci tot felul de demersuri pentru ca totul să fie bine. Şi asta când e vorba de o simplă vizită, pentru câteva zile! Dar ce să mai spunem de o mutare, de o schimbare de domiciliu care nu e pentru o zi sau pentru un an, ci pentru o veşnicie?!

Cine vrea să ajungă în Paradis, are o singură direcţie de urmat: rugăciunea. De aici izvorăsc toate: şi faptele bune, şi construcţiile măreţe, şi predicile înălţătoare, şi exemplu bun în familie sau la serviciu etc. Totul. Chiar şi iubirea faţă de cei din jur şi faţă de Dumnezeu se menţine tot prin rugăciune. Sunt inseparabile. Cine caută drumul spre Paradis trebuie să ştie că el începe cu un dialog simplu între proprietar (Dumnezeu) şi călător (omul): „Învăţătorule, unde locuieşti?”. Şi i-a chemat şi le-a arătat! Şi-au rămas nedespărţiţi. Cine se roagă va împărţi cu Dumnezeu fericirea veşnică!

Ce va fi cu cei care nu se roagă? Asta chiar nu ştiu, ci doar Domnul singur o ştie în marea lui mărinimie! Însă ceea ce ştiu este că pentru moment nu-i interesează Paradisul.

În inima noastră şi în inima tuturor celor dragi ai noştri să pună Domnul această dorinţă de dialog cu el, setea de rugăciune. Drumul nostru spre Paradis începe de aici: „Învăţătorule, unde locuieşti?”

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: