Spiritul de orientare

Sfânta Fecioară Maria din Bazilica Rozariului - Lourdes
Sfânta Fecioară din Bazilica Rozariului – Lourdes

Când v-aţi rătăcit ultima dată? Cum staţi cu spiritul de orientare atunci când ajungeţi într-o localitate nouă? Cum vă simţiţi atunci când luaţi cu asalt pădurea sau muntele? Despre mulţi se spune că rătăcirea face parte din viaţa lor de zi cu zi. Orientarea în timp şi în spaţiu nu e ceva înnăscut în fiecare om. Este un mare şi rar dar să ştii mereu în ce direcţie trebuie să mergi. Este o calitate râvnită să ştii mereu care e drumul corect atunci când eşti la o răscruce şi trebuie să faci o alegere. Oamenii orientaţi sunt cei care ajung mereu departe şi ajung întotdeauna la timp.

Când m-am trezit dimineaţă am dat cu ochii de textul trecut pentru ziua de astăzi în calendarul „Cinci pâini de orz”: „Un lepros a venit la Isus” (cf. Mc 1,40). Iar primul gând, încă somnoros, mi-a fost: omul ăsta chiar că a fost orientat în viaţă. S-a dus fix la ţintă. Şi a avut şi cuvintele potrivite: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi” i-a spus lui Isus (cf. Mc 1,40). Şi notează imediat evanghelistul Marcu: „Lui (Isus) i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: „Vreau, curăţă-te!”. Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat” (cf. Mc 1,41-42). Unde ar fi putut merge acest om să găsească vindecare mai repede şi mai uşor de atât? Nicăieri. A fost cel mai orientat om din lume: direct la ţintă, direct la Isus.

Mi-ar plăcea să am aşa o intuiţie în privinţa drumului meu şi a problemelor: să ştiu mereu să merg la cel care-mi oferă nu zeci de idei sau variante, ci direct rezolvarea. Mi-ar plăcea ca lumea întreagă să înţeleagă că drumul spre „mai bine” trece pe la Cristos, trece prin întâlnirea dintre om şi Dumnezeu, trece prin valorificarea sufletului și a forțelor noastre interioare. Poate că trupul nostru se va descurca și fără Cristos, dar sufletul sigur nu va fi niciodată mulţumit fără divin. În interiorul nostru va răsuna mereu o voce care ne va împinge spre ceea ce nu e material, spre ceea ce e mai mult decât vedem. Nu știu de ce ne încăpăţânăm (unii și doar uneori!) să negăm această componentă a vieții noastre (sufletul!) și să ne comportăm de parcă am fi doar trup, doar materie! Ştiu sigur că într-o zi toţi vom alerga spre Dumnezeu, toţi, dar bine ar fi să fim orientaţi şi să alergăm din timp.

Sufletul nostru îşi cere astăzi drepturile: vrea să-i fie recunoscută existenţa, vrea să-i fie recunoscute drepturile: setea de adevăr şi foamea de divinitate. Ieşim în stradă să manifestăm pentru lucruri mici, nesemnificative (sau puţin importante), dar ieşim şi să luptăm pentru libertate, viaţă, egalitate, fraternitate etc. Însă când vom ieşi să strigăm pentru ceea ce este cel mai important: sufletul nostru nemuritor?! Mi-ar plăcea să văd Piaţa Unirii sau Piaţa Palatului sau Piaţa Revoluţiei sau alte locuri pline de oameni care strigă pentru drepturile sufletului lor. Mi-ar plăcea să văd zeci de tricouri inscripţionate cu expresii ale existenţei sufletului. Mi-ar plăcea să fie făcute graffiti prin locurile circulate care să redea din setea omului după adevăratele valori ale vieţii: iubirea, adevărul, smerenia, dreptatea, cinstea etc. Când vom fi orientaţi ca să învăţăm pentru ce trebuie să luptăm? Când vom fi orientaţi ca să ştim de ce anume avem nevoie? Când vom învăţa să fim orientaţi şi să ştim spre cine să mergem şi de la cine să cerem ajutor, ca leprosul despre care aminteam?

La sfânta Liturghie, pentru că este comemorarea sfântului Anton, abate, s-au citit lecturile de la propriul sfinţilor şi s-a amintit de un alt om, despre un tânăr. În exemplul lui este posibil să ne regăsim şi mai bine. E tânărul care, la început destul de orientat, s-a apropiat de Isus şi i-a pus această întrebare: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac, pentru ca să am viaţa veşnică?” (Mt 19,16). Iar dialogul care a urmat e o învăţătură pentru toţi cei care vor să aibă viaţa veşnică. Păcat însă că la finalul dialogului tânărului i-a lipsit spiritul de orientare şi a plecat de lângă Isus. Ba chiar notează evanghelistul: „a plecat trist pentru că avea multe bogăţii” (Mt 19,22). Din păcate, dezorientaţii au parte de multe momente de tristeţe, de rătăcire.

Ziua pe care tocmai am început-o ni se aşterne cu o multitudine de posibilităţi. Şi astăzi ca şi ieri, poate ca şi mâine (dacă ne mai rabdă Domnul!), trebuie să ne alegem priorităţile, trebuie să fim atenţi nu doar cu trupul nostru, ci şi cu sufletul: cu ce-l hrănim, în ce îl îmbrăcăm, cum îl facem să strălucească etc. Pare atât de simplu să fim orientaţi, să fim plăcuţi Domnului, să fim atenţi cu sufletul nostru. Mai ales că primim încurajarea lui Cristos pentru ceea ce ni se pare greu sau imposibil: „pentru Dumnezeu toate sunt posibile” (Mt 19,26).

Da, aceasta este invitaţia zilei: să fim orientaţi, să îndrăznim deoarece pentru Domnul toate sunt posibile. Nu este greu! Dumnezeu ne stă alături! El ne arată ce trebuie să facem, cum trebuie să ne împodobim sufletul, cum ne putem curăţi. Ba mai mult, chiar el este cel care ne curăţă. Important este să îndrăznim să ne apropiem de el, ca leprosul, ca tânărul, ca sfântul pustnic Anton (250-356, părintele monahismului), ca oamenii ce caută într-adevăr să găsească drumul spre „mai bine”. Nu, nu trebuie să facem din spiritul nostru de orientare un farizeism şi să devenim oportunişti. Am denatura talantul cu care am fost înzestraţi, am transforma spiritul de orientare într-un talent de a manipula. Dar cu Dumnezeu nu merge. De Dumnezeu dacă nu te apropii cu inima sinceră, te apropii degeaba. Să recunoaştem că avem nevoie de el, că sufletul nostru e însetat de Dumnezeu, aşa cum trupul nostru este însetat într-o zi de vară şi ne bucurăm să dăm peste un izvor cu apă proaspătă.

Lucrurile sunt mai simple decât par. Totul este să fim orientaţi, să deschidem bine ochii, să înţelegem ce anume trebuie să oferim vieţii noastre. Acum simt nevoia să-mi scriu bine înaintea ochilor şi într-un colţ al inimii aceste cuvinte: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce îţi cere Domnul: nimic altceva, decât să fii drept, să iubeşti mila şi să fii smerit înaintea Dumnezeului tău” (Mih 6,8). Nimic mai mult şi eşti un om orientat, cel mai orientat!

Joi, 17 ianuarie 2013 

Joi din saptamâna 1 de peste an
Sf. Anton, abate **

LECTURA I
Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce îţi cere Domnul.

Citire din cartea profetului Mihea 6,6-8
6 Omul care merge la templu îşi pune această întrebare: „Cu ce mă voi prezenta în faţa Domnului? Cum mă voi pleca înaintea lui Dumnezeu cel preaînalt? 7 Trebuie oare să mă prezint cu viţei de un an, pentru a-i aduce jertfă? Ca să-i plac Domnului trebuie oare să-l ofer pe întâiul meu născut pentru fărădelegea mea, rodul trupului meu pentru păcatul săvârşit?” Şi primeşte acest răspuns: 8 „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce îţi cere Domnul: nimic altceva, decât să fii drept, să iubeşti mila şi să fii smerit înaintea Dumnezeului tău”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 2b)
R
.: Tu, Doamne, eşti singurul meu bine.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
2a Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,
căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

11 Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ALELUIA Cf. Mt 19,21
(Aleluia) Dacă vrei să fii desăvârşit, spune Domnul,
dă săracilor tot ce ai, apoi vino şi urmează-mă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă vrei să fii desăvârşit, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,16-26
În acel timp, 16 a venit la Isus un om şi l-a întrebat: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac, pentru ca să am viaţa veşnică?” 17 Isus i-a zis: „De ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este bun. Dacă vrei să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile”. 18 „Care?”- l-a întrebat el. Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi. Să nu săvârşeşti adulter. Să nu furi. Să nu dai mărturie falsă. 19 Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. De asemenea: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. 20 Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” 21 Isus i-a răspuns: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă”. 22 Auzind aceste cuvinte, tânărul a plecat trist, căci avea multe bogăţii. 23 Isus a spus ucenicilor săi: „Vă spun adevărul: greu va intra bogatul în împărăţia cerurilor. 24 V-o repet: mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. 25 Auzind aceste cuvinte, ucenicii au rămas surprinşi şi au spus: „Atunci cine se mai poate mântui?” 26 Isus, privind la ei, le-a zis: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: