Some hearts are diamonds

o noua stralucireDe dimineaţă m-am trezit cu melodia asta: „Some hearts are diamonds”. Răsuna la Radio din toate puterile. Somnoros fiind, nu prea m-am străduit să înţeleg mesajul cântecului, dar mi-a rămas partea asta de refren în minte: „unele inimii sunt diamante”. Sunt inimi care strălucesc atât de tare în viaţa noastră încât nu rezistăm fără să ne apropiem de ele. M-am gândit la toate acele inimi strălucitoare, luminoase, care m-au atras şi de la care am învăţat enorm de mult. Ce oameni minunaţi mi-a scos bunul Dumnezeu în cale! Gândul la acele inimi mi-a făcut dimineaţa mai frumoasă. Gândul la strălucirea lor m-a umplut de recunoştinţă, căci lor le datorez totul din ceea ce sunt.

Apoi am dat ochii cu lecturile de astăzi de la sfânta Liturghie şi am înţeles că tot Isus rămâne cel mai strălucitor diamant, tot el rămâne omul care fascinează cel mai mult şi cel mai repede, instantaneu. Strălucirea lui este incomparabilă. Mi-e gândul la adevărul din cuvântul sfântului Augustin: „Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta” (Confesiuni, X, 27). Irezistibil! Un singur cuvânt i-a spus lui Levi iar el a lăsat totul şi a plecat după el. Atât de simplu notează evanghelistul: „Levi s-a ridicat şi l-a urmat” (Mc 2,14). Fără întrebări suplimentare, fără nimic. Nu s-a putut împotrivi cuvântului plin de „Duh şi de viaţă”. Cred că Levi a simţit cel mai bine atunci că unele inimii sunt diamante strălucitoare şi dacă ajungi să intri în posesia lor nu mai ai nevoie de nimic. Ai totul. Şi a plecat să fie mereu lângă acea inimă strălucitoare, lângă acel diamant.

Însă în această atracţie-fascinaţie, cine are iniţiativa?

Lecturile de astăzi mi-au amintit şi de anii copilăriei şi ai competiţiei. Cine este primul? Cine ajunge primul la nu ştiu ce rezultat, scor, linie, performanţă etc. Aşa ne ambiţiona „Doamna” (cu literă mare căci a fost tare bună cu noi!). Şi ne puneam pe diferite întreceri. Începeam să ne formăm ca oameni competitivi şi totodată oameni cu iniţiativă. Legând aceste provocări din copilărie cu lecturile de astăzi mă întreb, în relaţia noastră cu Dumnezeu cine este primul? Cine are iniţiativa, căci spune autorul scrisorii către evrei: „Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, ca să dobândim îndurare şi să primim har spre ajutor la vreme potrivită” (Evr 4,16). La prima vedere, e ca şi cum noi am avea iniţiativa, ca şi cum Dumnezeu ar sta pe loc şi noi am merge sau nu spre el. Ceea ce nu e chiar aşa. Iniţiativa e întotdeauna a lui. El este cel care primul s-a apropiat de noi. El este cel care trece şi spune: „Urmează-mă!”. El este diamantul care străluceşte pentru toţi. El este cel venit ca să înţeleagă fiecare că „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. N-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi” (Mc 2,17). A Domnului este iniţiativa în totalitate. A lui este cea mai strălucitoare inimă. Cuvântul său este cel care ne cheamă mai aproape şi ne dă curaj să ne apropiem de tronul harului.

Ce descriere minunată şi plină de încurajare avem în prima lectură prin faptul că ni se descoperă cât de cunoscuţi îi suntem Domnului, cu toate cele ale noastre, bune sau mai puţin bune. Nu am cum să nu-mi plec genunchii în faţa celui care mă cunoaşte în profunzime, mă cunoaşte aşa cum sunt şi cu toate acestea mă iubeşte până acolo încât şi-a dat viaţa pentru mine! Să ascultăm şi să ne întipărim bine în minte: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri; el pătrunde până în adâncul sufletului, până la încheieturile şi măduva oaselor, judecă sentimentele şi gândurile inimii. Nici o creatură nu se poate ascunde de el, ci toate rămân goale în ochii lui, urmărite de privirea aceluia, în faţa căruia vom da cont de toate (Evr 4,12-13).

Inima sa strălucitoare ne atrage în această zi. Glasul său răsună astăzi pentru noi: „Urmează-mă!”. Bunătatea sa ne dă curaj să ne ridicăm, să renunţăm la toate şi să-l primim în casa noastră. Este cel mai de dorit dintre tot ceea ce şi-ar putea dori inima noastră. El este şi rămâne cel mai strălucitor diamant, cea mai luminoasă inimă, cea mai pătrunzătoare bunătate. Lui să-i fie slavă şi cinste în veci de veci. Amin!

Sâmbăta, 19 ianuarie 2013 

Sâmbata din saptamâna 1 de peste an
Ss. Marius si Marta, soti m.

 

LECTURA I
Să ne apropiem cu încredere de Dumnezeu, dătătorul harului.

Citire din Scrisoarea către Evrei 4,12-16
Fraţilor, 12 cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri; el pătrunde până în adâncul sufletului, până la încheieturile şi măduva oaselor, judecă sentimentele şi gândurile inimii. 13 Nici o creatură nu se poate ascunde de el, ci toate rămân goale în ochii lui, urmărite de privirea aceluia, în faţa căruia vom da cont de toate. 14 În Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, avem un mare preot care a străbătut cerurile; să ţinem, prin urmare, cu tărie credinţa pe care o mărturisim. 15 Noi nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi slăbiciunile noastre, căci el a fost încercat în toate, asemenea nouă, afară de păcat. 16 Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, ca să dobândim îndurare şi să primim har spre ajutor la vreme potrivită.Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 18,8.9.10.15 (R.: In 6,64b)
R.: Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă.
8 Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

9 Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii. R.

10 Frica de Domnul este curată;
rămâne în veacul veacului;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

15 Plăcute să fie înaintea ta cuvintele mele
şi cugetul inimii mele,
Doamne, stânca mea şi mântuitorul meu! R.

ALELUIA Lc 4,18ab
(Aleluia) Duhul Domnului m-a trimis să vestesc săracilor evanghelia; să propovăduiesc celor închişi eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
N-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,13-17
În acel timp, 13 Isus a ieşit din nou pe malul mării; o mare mulţime de oameni veneau după el, iar el îi învăţa. 14 În trecere, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, care şedea la biroul său de vameş şi i-a zis: „Urmează-mă!” Levi s-a ridicat şi l-a urmat. 15 Pe când Isus şedea la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă împreună cu Isus şi cu ucenicii săi; căci deja mulţi îl urmau pe Isus. 16 Chiar şi cărturarii din secta fariseilor îl urmau; aceştia, văzându-l că mănâncă cu vameşii şi cu păcătoşii, au spus către ucenicii lui: „De ce stă el la masă împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” 17 Auzindu-i, Isus le-a zis: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. N-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: