Puterea de a ierta

iertareaInima omului cunoaşte multe aspiraţii: cea mai înflăcărată e iubirea, însă cea mai duioasă e iertarea. Avem aceste capacităţi – de a iubi şi de a ierta – pentru că Dumnezeu a luat din ale sale şi a pus în noi făcându-ne chipul şi asemănarea sa. Gingăşia iertării pune în inima noastră ecoul cuvintelor profetului Miheia: „Tu, Doamne, ierţi nelegiuirea… Tu nu ţii veşnic mânie, ci iubeşti îndurareaˮ. Când simţim iertarea lui Dumnezeu cântăm îndurările sale. De asemenea, inima noastră tresaltă de bucurie şi intră într-o stare specială de linişte şi când primeşte iertarea oamenilor.

Cât de mari sunt tensiunile pe care le aduc greşelile şi cât de vindecătoare şi pline de alinare sunt iertările! Este o binefacere să ne amintim de ziua când am plâns de bucuria iertării greşelilor noastre. Este atât de bine să simţi trecerea mângâietoare a iertării. Este ca o adiere de vânt care înviorează întreaga viaţă. Este ca o primăvară!

Însă ziua aceasta este potrivită pentru o altă analiză: nu când am fost iertaţi, ci când am iertat noi ultima dată. Cât de dispuşi suntem să iertăm atunci când cel care ne-a greşit vine şi ne spune: „Nu mai sunt vrednic de iubirea ta, de prietenia ta…ˮ? Gestul tatălui faţă de fiul risipitor este emblematic în istoria iertării, însă ce ecou are el în inima noastră?

Citind evanghelia suntem în faţa unui lecţii de iertare. De aceea,  sărăcim acest fragment dacă-l numim doar „parabola fiului risipitorˮ sau „parabola tatălui milostivˮ. Meditând acest fragment trebuie să-i adăugăm şi alte nume: „parabola fiului convertitˮ sau „parabola fiului care ştie să ceară iertareˮ, dar şi „parabola fiului morocănosˮ, dacă ne gândim la fiul cel mai mare, imagine a omului veşnic nemulţumit de binele celorlalţi. El nu a ştiut să ierte. Este trist că josnicia omului poate merge până acolo încât se întristează de binele celuilalt!

Pe drept cuvânt s-a spus: dacă aş avea de ales între fiul convertit şi fiul morocănos, aş alege să fiu şi eu risipitor şi să-mi recunosc greşeala, să simt mângâierea iertării. Decât să stai trist de binele celuilalt şi nemulţumit de faptul că unii au darul iertării, mai bine să greşeşti şi să ai puterea de a te întoarce şi cere iertare.

Reţine

În viaţa mea spirituală astăzi am trei posibilităţi: să cer iertare celor ce le-am greşit (fiul cel mic), să iert celor ce mi-au greşit (tatăl milostiv) sau să fiu veşnicul morocănos, trist de binele celuilalt (fiul cel mare). Ce aleg? Ferice de cei ce se regăsesc în imaginea primilor doi.

Sâmbăta, 2 martie 2013 

Sâmbata din saptamâna a 2-a din Post
Sf. Angela a Crucii, calug.

 

LECTURA I
Domnul va arunca în adâncul mării toate păcatele noastre.

Citire din cartea profetului Mihea 7,14-15.18-20
Profetul Mihea a înălţat către Domnul această rugăciune: 14 „Doamne, cu toiagul tău fii păstorul poporului tău, al turmei care îţi aparţine şi care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului, ca să pască din nou în Basan şi Galaad, ca în zilele de altă dată. 15 Ca în zilele în care a ieşit din Egipt îi vei arăta lucruri minunate. 18 Oare mai există vreun dumnezeu ca tine? Tu ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei poporului tău. Tu nu ţii veşnic mânie, ci iubeşti îndurarea. 19Întoarce-te şi îndură-te de noi, îndepărtează fărădelegile noastre şi aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre. 20 Arată-ţi fidelitatea faţă de Iacob, iar faţă de Abraham iubirea, după cum ai promis cu jurământ odinioară părinţilor noştri”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8a)
R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.
1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toată fiinţa mea să laude numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice infirmitate.
4 El îţi scapă viaţa de la pierzare
şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie.
10 El nu răsplăteşte după greşelile noastre,
nici nu pedepseşte după fărădelegile noastre. R.

11 Cât de mare este distanţa de la cer la pământ, tot aşa
de mare este mila sa faţă de cei care se tem de dânsul.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi păcatele noastre. R.

VERS LA EVANGHELIE Lc 15,18
Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
„Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta!”

EVANGHELIA
Acest frate al tău era mort şi a înviat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32
În acel timp, 1 văzând cum vameşii şi păcătoşii se apropie de Isus, ca să-l asculte, 2 fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând: „Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei”. 3 Atunci Isus le-a spus această parabolă: 11 „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Şi tatăl le-a împărţit averea. 13 După câteva zile, fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o mare foamete în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii. 16 Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni. 17Venindu-şi în fire, şi-a zis: «Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame!18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi». 20 S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat de nenumărate ori. 21Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău…» 22 Dar tatăl a spus servitorilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare; 23 aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l, să mâncăm şi să ne veselim, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să petreacă. 25 Fiul cel mai mare era la câmp. La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. 26 L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă. 27Servitorul i-a răspuns: «Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre. Tatăl său a ieşit să-l înduplece. 29 El însă i-a răspuns tatălui: «Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să petrec cu prietenii mei. 30Dar când soseşte acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, îi tai viţelul cel îngrăşat!» 31 «Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce-i al meu este şi al tău. 32 Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit!»”.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: