Mulţumesc!

Entuziasmul_recunoştinţeiIndiferent cât de mult s-ar scrie despre recunoştinţă, ea nu este înţeleasă decât de cel care o practică. Să fii recunoscător ar trebui să fie ceva natural, dar se pare că devine o floare rară. Beneficiem zilnic de lucruri pentru care uităm să mulţumim. Suntem înconjuraţi de oameni care ne ajută, dar cărora prea rar le oferim un gest de gratitudine. Aproape la fiecare clipă suntem martorii unor minuni ale Creatorului sau ale creaţiei, dar trecem mai departe prin viaţă fără niciun gest de apreciere. Astăzi vă invit să ne întrebăm: când am spus ultima dată mulţumesc lui Dumnezeu pentru viaţă sau unui prieten pentru un ajutor ori unui binefăcător pentru un dar? Ne este cunoscut faptul că această virtute, pentru ca să nu cadă cu totul în uitare (dar nu numai pentru aceasta!),  beneficiază de un timp special dedicat ei: Ziua recunoştinţei. O singură zi pe an. Iar în restul zilelor ce facem cu această obligaţie ce ar trebui să fie întipărită în inima noastră şi să se înalţe neîncetat din fiinţa noastră?

Lecturile zilei ne oferă două imagini în care ne putem regăsi. Prima lectură ne oferă un model de recunoştinţă. Naaman sirianul, după ce s-a văzut vindecat, s-a întors cu tot alaiul la binefăcătorul său şi şi-a exprimat recunoştinţa pentru darul primit: „Ştiu acum să nu există alt Dumnezeu pe tot pământul decât cel din Israel”. O lecţie de credinţă şi de gratitudine pe care cei din evanghelia zilei nu au învăţat-o. Cristos era în mijlocul lor, venise să le aducă vestea cea bună, dar ei, nerecunoscători şi plini de invidie, se hotărăsc să-l arunce în prăpastie.

Entuziasmul recunoştinţei aprins de prima lectură se stinge. Lumea noastră se împarte în două: persoane care ştiu să mulţumească şi oameni care sunt nerecunoscători. Noi unde ne încadrăm? Oare nu ni se face şi nouă inima mică şi tristă la gândul că oamenii împreună cu care Isus a crescut, s-a jucat şi a învăţat, oamenii care erau vecinii şi colegii săi, l-au respins şi au vrut să-l omoare?

Din cele mai vechi timpuri s-a spus despre recunoştinţă că este sâmburele care face să încolţească în om toate celelalte virtuţi: cine ştie să fie recunoscător, iubeşte cu fidelitate, iartă cu uşurinţă şi speră fără frică de viitor. Sufletul celui recunoscător este un suflet însetat mereu de Dumnezeu, binefăcătorul nostru prin excelenţă.

Reţine

Fereşte-mă, Doamne, de duhul cel rău al nerecunoştinţei. Pune mereu în inima mea simţul recunoştinţei. Ajută-mă în această zi să spun „mulţumesc”!

Luni, 4 martie 2013 

Luni din saptamâna a 3-a din Post
Sf. Cazimir, rege *; Fer. Ioan-Anton Farina, ep.

 

LECTURA I
Erau mulţi leproşi în Israel, dar nici unul dintre ei nu s-a vindecat, afară de Naaman, sirianul.

Citire din cartea a doua a Regilor 5,1-15a
În zilele acelea, 1 Naaman, comandantul armatei regelui Siriei, avea o mare trecere şi vază înaintea stăpânului său, căci prin el Domnul dăduse Siriei biruinţă; dar omul acesta puternic şi bogat era bolnav de lepră. 2 Sirienii ieşiseră la un atac şi aduseseră ca prizonieră din ţara lui Israel o copilă, care a fost pusă în serviciul soţiei lui Naaman. 3 Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu s-ar adresa profetului care este în Samaria! Negreşit, profetul l-ar vindeca de lepră”. 4 Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a spus: „Fata aceea din ţara lui Israel a spus asta şi asta”. 5 Regele Siriei i-a zis: „Du-te şi voi trimite o scrisoare regelui lui Israel”. A plecat deci ducând cu sine zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece haine de sărbătoare. 6 A dus regelui din Israel o scrisoare, cu acest conţinut: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta să ştii că îţi trimit pe slujitorul meu, Naaman, ca să-l vindeci de lepră”. 7 După ce a citit scrisoarea, regele din Israel şi-a sfâşiat hainele şi a spus: „Oare sunt eu Dumnezeu, stăpânul morţii şi al vieţii, că-mi cere să vindec un om de lepra lui? Vedeţi prea bine cum caută sămânţă de ceartă”. 8 Când a auzit Elizeu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel îşi sfâşiase hainele, a trimis să i se spună: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină la mine şi va şti că este un profet în Israel”. 9 Naaman a venit deci cu caii şi cu carul său şi s-a oprit la poarta casei lui Elizeu. 10 Elizeu i-a trimis vorbă prin cineva: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan şi trupul ţi se va vindeca şi te vei curăţi”. 11 Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Îmi închipuiam că va ieşi la mine şi, stând, va chema numele Domnului Dumnezeului său, apoi va atinge locul bolnav şi mă va vindeca de lepră. 12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele din Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să devin curat?” S-a întors deci şi a plecat mânios. 13 Dar servitorii lui s-au apropiat şi i-au spus: „Stăpâne, dacă profetul ţi-ar fi cerut vreun lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: Spală-te şi te vei curăţi!” 14 S-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi trupul lui a devenit iarăşi ca trupul unui prunc şi s-a curăţit. 15a Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul său. Când a ajuns, s-a prezentat la el şi i-a zis: „Iată, ştiu acum că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât cel din Israel”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 41,2.3; 42,3.4 (R.: cf. Ps 41,3)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!
2 După cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. R.

3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu,
când îmi va fi dat să văd faţa lui Dumnezeu?
42,3 Trimite-mi lumina şi adevărul tău, ele să mă călăuzească,
să mă ducă la muntele tău cel sfânt şi în lăcaşurile tale. R.

4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea;
voi proclama în imnurile mele,
că tu eşti Dumnezeu, Dumnezeul meu! R.

VERS LA EVANGHELIE Ps 129,5.7
Eu nădăjduiesc în Domnul,
sufletul meu se încrede în cuvântul său.
Căci la Domnul se află îndurare şi mântuire deplină.

EVANGHELIA
Isus, ca şi Ilie şi Elizeu, n-a fost trimis numai pentru iudei.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,24-30
Venind Isus în Nazaret, a spus poporului în sinagogă: 24 „Vă spun adevărul, nici un profet nu este bine primit în patria sa. 25 Şi iarăşi vă spun adevărul, că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a venit o foamete mare peste toată ţara, 26 dar la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie; în schimb a fost trimis la o văduvă străină în Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea profetului Elizeu, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit; în schimb a fost curăţit Naaman, un sirian”. 28 Când au auzit aceste lucruri, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos afară din localitate şi l-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era clădit oraşul lor, ca să-l arunce în prăpastie. 30 Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: