Fiul risipitor şi faptele minunate ale Tatălui

Mangaierea lui DumnezeuCând citim despre faptele minunate pe care le-a făcut Dumnezeu cu poporul ales şi când medităm parabola cu fiul risipitor şi tatăl milostiv, ne este uşor să strigăm împreună cu psalmistul: „Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul”. Atunci când simţim un ajutor divin: când cineva bolnav se însănătoşeşte, când găsim un loc de muncă sau atunci când primim iertarea greşelilor, ne vine să ieşim pe străzi şi să vorbim tuturor despre milostivirea lui Dumnezeu, despre iubirea sa care ne înflăcărează inimile şi ne dă atâta speranţă şi încredere.

Aşa este Dumnezeul pe care îl vestim: este cel care l-a trimis pe Fiul său ca să facă din noi o făptură nouă. Ştim că „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea – nu ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”, să aibă o viaţă nouă.

Trebuie să avem o imagine clară despre acest Dumnezeu: el nu îngăduie păcatul, nu-l aprobă şi nu este de partea noastră atunci când spunem „lasă că merge şi aşa…pot trăi departe de casa Tatălui, mă descurc şi singur”. El este bun şi indulgent, dar nu cu păcatul, ci cu păcătosul, cu omul. El ne îngăduie, ne rabdă, aşteaptă să ne întoarcem. De aceea răsună astăzi îndemnul stăruitor al Apostolului: „Vă implor: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”, întoarceţi-vă în casa Tatălui.

Dumnezeu nu suportă păcatul, nu-l vrea, dar nici nu se teme de el, de rătăcirile noastre. Oricât de păcătoşi am fi, iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru şi nu va înceta niciodată să ne cheme spre el, să ne trimită semne ca să ne trezească. De ce amânăm? De ce nu ne ridicăm privirea către Tatăl care priveşte zilnic spre depărtări aşteptându-ne? Cântăm astăzi cu psalmistul un adevăr încurajator: „Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze”. Cine priveşte la cel Răstignit, la Isus, cine se împacă cu Dumnezeu şi se întoarce în casa Tatălui va fi salvat, va fi iertat de rătăcirile sale.

Acesta este Dumnezeul nostru, acel Domn care de la înălţimea Crucii priveşte în depărtări şi-l aşteaptă pe fiul risipitor: pe mine, pe tine, pe dvs. Când avem de gând să ne întoarcem la el?

Reţine

Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…. ”. Şi Tatăl mă va îmbrăţişa plin de milostivire şi iertare. Acum se va face sărbătoare în cer pentru convertirea mea.

Duminică, 10 martie 2013 

† DUMINICA a 4-a din Post
Sf. Simpliciu, pp.

LECTURA I
Poporul lui Dumnezeu, intrând în ţara făgăduită, sărbătoreşte Paştele.

Citire din cartea lui Iosua 5,9a.10-12
În zilele acelea, 9a Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat de la voi înjosirea îndurată în Egipt”. 10 Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal şi au sărbătorit Paştele acolo, în şesul Ierihonului, în ziua a paisprezecea a lunii, seara. 11 A doua zi de Paşte au mâncat din roadele pământului, azimă şi boabe fierte. 12 Din ziua aceea, mana a încetat a mai cădea, de vreme ce mâncau din roadele acelei ţări. Israeliţii, nemaiavând mană, au mâncat, începând din acel an, din roadele ţării Canaanului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
2 Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

4 Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

6 Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.
7 Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a împăcat cu sine prin Cristos.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,17-21
Fraţilor, 17 cine se află în Cristos este o făptură nouă; ce era vechi a trecut, un lucru nou a luat acum fiinţă. 18 Totul vine de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos, iar nouă ne-a încredinţat misiunea împăcării. 19 Pentru că Dumnezeu era acela care, în Cristos, împăca lumea cu sine, neţinând seama de păcatele oamenilor, iar nouă ne-a încredinţat propovăduirea împăcării. 20 Noi suntem trimişi din partea lui Cristos şi prin noi, de fapt, vă vorbeşte însuşi Dumnezeu. Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Căci pe Cristos, care nu a cunoscut păcatul, pentru noi Dumnezeu l-a făcut una cu păcatul oamenilor, pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Lc 15,18
Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
„Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta!”

EVANGHELIA
Acest frate al tău era mort şi a înviat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32
În acel timp, 1 văzând cum vameşii şi păcătoşii se apropie de Isus, ca să-l asculte, 2 fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând: „Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei”. 3 Atunci Isus le-a spus această parabolă: 11 „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Şi tatăl le-a împărţit averea. 13 După câteva zile, fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o mare foamete în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii. 16 Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni. 17Venindu-şi în fire, şi-a zis: «Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame!18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi». 20 S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat de nenumărate ori. 21Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău…» 22 Dar tatăl a spus servitorilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare; 23 aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l, să mâncăm şi să ne veselim, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să petreacă. 25 Fiul cel mai mare era la câmp. La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. 26 L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă. 27Servitorul i-a răspuns: «Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre. Tatăl său a ieşit să-l înduplece. 29 El însă i-a răspuns tatălui: «Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să petrec cu prietenii mei. 30Dar când soseşte acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, îi tai viţelul cel îngrăşat!» 31 «Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce-i al meu este şi al tău. 32 Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit!»”.

Cuvântul Domnului

 

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: