„Eu vă cunosc: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu!”

Doar rugaciunea conteazaZilnic suntem asaltaţi de cercetători care descoperă ceva. Fiecare colţ al existenţei este exploatat în speranţa că într-o zi se va da marea lovitură şi se va descoperi nemurirea pe acest pământ. Până la acel moment glorios unii se mulţumesc cu alte realizări ştiinţifice. Una dintre ele este calcului celei mai mari dureri. După un studiu amănunţit pe mai multe persoane s-a ajuns la concluzia că suferinţele „sufleteşti” sunt mai dureroase decât cele trupeşti. Adică, de exemplu, este mai dureros să fii rănit de cuvinte jignitoare adresate de o persoană la care ţineai, decât dacă aceeaşi persoană te pălmuieşte. Ba mai mult, durerile „interioare” duc deseori şi la suferinţe trupeşti.

În lecturile sfinte de astăzi avem două situaţii care ţintesc direct profunzimea existenţei, locul care cuprinde cele mai mari dureri: inima. În prima lectură avem infidelitatea poporului care-l uită repede pe Dumnezeu. Inima Domnului este sfâşiată de durerea trădării şi a nerecunoştinţei. Această atitudine a oamenilor a aprins mânia Domnului şi a voit să-i distrugă, dar a intervenit Moise. Cuvintele izvorâte din credinţa şi fidelitatea sa au salvat poporul. Însă tristeţea rămâne şi psalmistul cântă această durere: „Au uitat de Dumnezeu, mântuitorul lor”. Nu cumva şi noi am uitat de Dumnezeu? Când am meditat ultima dată la binefacerile pe care Dumnezeu ni le-a făcut? Cine va interveni pentru noi aşa cum a făcut Moise pentru poporul ales?

Pentru noi intervine acum Isus Cristos. Însă plăcut ar fi Domnului să nu găsească în noi nerecunoştinţă. Aici ajungem la cea de-a doua situaţie dureroasă şi anume cuvintele lui Isus din Evanghelie. Ceea ce Isus le-a spus iudeilor doare mai mult decât orice lovitură: „Eu vă cunosc: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu”.

În locul iudeilor suntem noi acum faţă în faţă cu Isus. Ne priveşte şi începe să ne vorbească. Ce cuvinte ne adresează? Suntem destinatarii cuvintelor din Evanghelie şi ne spune: „Nu aveţi dragoste de Dumnezeu”? Sau suntem iubitori de Dumnezeu şi de oameni, plini de recunoştinţă pentru binefacerile primite? Să veghem asupra faptelor şi cuvintelor noastre: să nu pricinuim dureri.

Arată-ţi, Doamne, bunăvoinţa faţă de noi, poporul tău şi pune în inima noastră iubire şi recunoştinţă. Fereşte-ne, Părinte, de împietrirea inimii.

Reţine

Cuvântul lui Dumnezeu mi-a amintit o virtute atât de necesară: recunoştinţa. Mă voi analiza şi voi căuta să descopăr lucrările minunate ale lui Dumnezeu în viaţa mea. Nu voi mai răni iubirea sa prin nepăsarea mea.

Joi, 14 martie 2013 

Joi din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Matilda, regina; Fer. Iacob Cusmano, pr.

 

LECTURA I
Iartă păcatele poporului tău.

Citire din cartea Exodului 32,7-14
În zilele acelea, 7 Domnul i-a spus lui Moise pe muntele Sinai: Mergi, coboară! Căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. 8 Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-am hotărât-o eu; şi-au turnat un viţel din metal topit, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!»”. 9 Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 10 Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare”. 11 Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său, zicând: 12 „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu tăria braţului tău şi puterea mâinilor tale? Pentru ce să zică egiptenii: «Din răutate i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului». Potoleşte-ţi focul mâniei tale şi renunţă la pedeapsa cu care vrei să loveşti poporul tău pentru nelegiuirile lui. 13 Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Iacob, slujitorii tăi, cărora le-ai spus,jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi seminţia voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, pe care am promis-o şi ei o vor stăpâni în veci»”. 14 Iar Domnul a renunţat la pedeapsa cu care voise să lovească poporul său.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 105,19-20.21-22.23 (R.: 4a)
R.: Arată-ţi, Doamne, bunăvoinţa faţă de poporul tău.
19 Părinţii noştri au făcut un viţel în Horeb,
s-au închinat înaintea unui chip turnat,
20 şi au schimbat slava lor adevărată
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

21 Au uitat de Dumnezeu, mântuitorul lor,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

23 El a hotărât să-i nimicească, dar Moise, alesul său,
a intervenit înaintea lui,
potolindu-i mânia, ca să nu-i distrugă. R.

VERS LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;
oricine crede în el are viaţa veşnică.

EVANGHELIA
Este cine să vă învinuiască: e Moise în care v-aţi pus nădejdea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,31-47
În acel timp, Isus le-a spus iudeilor: 31 „Dacă eu aş da mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu ar fi adevărată. 32 Este un altul, care dă mărturie pentru mine; şi ştiu că mărturia, pe care o dă despre mine, este adevărată. 33 Voi aţi trimis o delegaţie la Ioan şi el a dat mărturie pentru adevăr. 34Eu nu am trebuinţă de mărturia vreunui om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. 35Ioan era făclia care arde şi luminează şi voi aţi acceptat să vă bucuraţi puţină vreme la lumina lui. 36Dar eu am în favoarea mea o mărturie mai mare decât aceea a lui Ioan; lucrările, pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea, pe care eu le fac, dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis. 37 Şi Tatăl, care m-a trimis, el însuşi a dat mărturie pentru mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nu i-aţi văzut niciodată faţa 38 şi cuvântul lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în mine care sunt trimis de Tatăl. 39 Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele găsiţi viaţa veşnică. Dar tocmai ele dau mărturie pentru mine. 40 Iar voi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.43 Eu nu primesc slava care vine de la oameni. Dar eu vă cunosc: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi; dacă ar veni un altul, în numele său propriu, pe acela l-aţi primi. 44 Cum aţi putea să aveţi credinţă, voi, care primiţi slava, pe care v-o daţi unii altora, dar slava care vine numai de la Dumnezeu nu o căutaţi? 45 Să nu credeţi că eu vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: este Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46 Căci, dacă aţi crede în Moise, aţi crede şi în mine, pentru că el despre mine a scris. 47 Dar dacă nu credeţi celor scrise de el, cum veţi crede cuvintelor mele?”

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: