Ispita

ispitaAsemenea tinerei din prima lectură, la mii de ani distanţă, un tânăr şi-a ales drept moto pentru viaţă aceste cuvinte: „Mai bine moartea decât păcatul!ˮ. Este vorba de sfântul Dominic Savio. Cât curaj din partea unora care-şi asumă astfel de cuvinte: „mai bine este să nu cedez şi să cad în mâinile oamenilor, decât să păcătuiesc înaintea Domnuluiˮ. Ce provocare pentru noi să vedem dacă în viaţa noastră am avea curajul să fim asemenea lui Dominic sau Suzanei.

De fapt, aici este vorba despre o atitudine care cere mai mult decât curaj. E vorba despre un act de credinţă: oamenii aceştia au crezut în puterea salvatoarea a lui Dumnezeu. Ei au făcut din viaţa lor un strigăt continuu: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic… chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii nu mă tem de niciun rău, căci tu, Doamne, eşti cu mine, toiagul şi nuia ta mă apărăˮ. Cine crede în Dumnezeu ştie, simte, că niciodată nu va ieşi în pierdere dacă îşi pune toată speranţa în el. Întotdeauna Tatăl îşi va trimite îngerul său care să ne salveze din mâinile celor răi. Pentru fiecare credincios există un „Danielˮ, un trimis al Domnului, un salvator.

Însă noi ne confruntăm cu o altă problemă. Deşi avem curaj şi ne simţim plini de credinţă totuşi ne lipseşte simţul păcatului. Sunt momente când nu conştientizăm cât mult rău face un păcat. Ba mai mult, uneori nu mai ştim dacă un anumit gând, cuvânt sau gest este păcat. Societatea şi viaţa mondenă ne-au distras atenţia şi nu mai ştim până unde umblăm în lumină şi de unde începem să iubim întunericul. Lucruri care înainte stârneau imediat repulsie şi dezgust acum sunt rejudecate, discutate şi se caută motive pentru a fi acceptate ca situaţii normale: avortul, homosexualitatea, desfrânarea etc.

Să folosim această zi pentru a pune în lumina lumii, care este Cristos, toate faptele noastre. Să redescoperim simţul păcatului, să conştientizăm răul pe care-l facem atunci când păcătuim şi, mai ales, să ne ferim să ducem pe alţii la păcat. Să nu fim ispită şi ocazie de păcat pentru aproapele nostru. Să întipărim în inima noastră cuvintele lui Cristos: „Vai de acela prin care vine păcatul!ˮ (cf. Mt 18,6-11).

Reţine

Să nu gândeşti ceea ce nu poţi rosti şi să nu rosteşti ceea ce ţi-ar fi ruşine să faci în prezenţa celor care te cunosc. Să ai mereu conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu, cel care va pune în lumină toate faptele noastre, chiar şi gândurile cele mai ascunse.

Luni, 18 martie 2013 

Luni din saptamâna a 5-a din Post
Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. *

 

LECTURA I
Iată, mor, fără să fi făcut nimic rău.

Citire din cartea profetului Daniel 13,1-9.15-17.19-30.33-62
În zilele acelea, 1 în oraşul Babilon, locuia un om, numit Ioachim. 2 El s-a căsătorit cu o femeie, al cărei nume era Suzana, fiica lui Helcia. Ea era foarte frumoasă şi cu frica lui Dumnezeu. 3 Părinţii ei, fiind drepţi, au educat-o pe fiica lor după Legea lui Moise. 4 Ioachim era foarte bogat şi avea o livadă lângă casă. Iudeii se adunau la el, căci era mai de vază decât toţi. 5 Pentru anul acela au fost rânduiţi ca să fie judecători doi bătrâni din popor. Ei erau însă dintre aceia, despre care spusese Domnul: „Fărădelegea a venit din Babilon prin bătrâni, prin judecători, care se pretindeau judecătorii poporului”. 6 Aceştia frecventau şi ei casa lui Ioachim şi veneau la ei toţi cei cu procese. 7 Când pleca poporul la amiază, intra şi Suzana şi se plimba în livada bărbatului ei. 8 Cei doi bătrâni o vedeau zilnic intrând şi plimbându-se şi au început să o dorească. 9 Ei şi-au făcut nişte judecăţi false, şi-au plecat ochii în jos să nu mai vadă cerul şi să nu-şi mai amintească de poruncile sale drepte. 15 Pe când aşteptau ei o zi prielnică, Suzana a intrat odată, ca de obicei, cu două fete şi a voit să facă baie, căci era foarte cald. 16 Nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunşi, care o pândeau. 17 Suzana a zis celor două slujnice: „Aduceţi-mi miresme şi săpun şi închideţi porţile livezii, ca să fac baie”. 19 După ce au ieşit fetele, cei doi bătrâni s-au ridicat, au alergat la Suzana şi i-au zis: „Iată, porţile livezii sunt încuiate şi nimeni nu ne vede, iar noi te dorim; 20 împlineşte-ne dorinţa şi supune-te nouă, 21 altfel te vom acuza că a fost cu tine un tânăr şi de aceea ai trimis fetele de la tine”. 22 Suzana a zis suspinând: „Sunt într-o situaţie fără ieşire: dacă cedez, mă aşteaptă moartea, iar dacă mă împotrivesc, tot nu voi scăpa din mâinile voastre. 23 Dar mai bine este pentru mine să nu cedez şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”. 24 Atunci Suzana a strigat cu glas puternic, dar au strigat şi cei doi bătrâni împotriva ei, 25 iar unul dintre ei a alergat şi a deschis porţile livezii. 26 Cei din casă, auzind strigăte în livadă, au năvălit înăuntru pe portiţa din spate, să vadă ce i s-a întâmplat Suzanei. 27 După ce au vorbit bătrânii, slugile s-au simţit foarte ruşinate, căci niciodată nu s-a spus aşa ceva despre Suzana. 28 A doua zi poporul s-a adunat la Ioachim, bărbatul ei. Au venit şi cei doi bătrâni, stăpâniţi de gânduri criminale asupra Suzanei şi decişi să o condamne la moarte. 29 Şi au zis înaintea poporului: „Trimiteţi să o aducă pe Suzana, fiica lui Helcia, soţia lui Ioachim”. Iar ei au trimis de îndată. 30 Şi ea a venit, împreună cu părinţii, cu copiii şi cu toate rudele ei. 33 Plângeau toţi ai ei laolaltă, împreună cu cei care o cunoşteau. 34 Cei doi bătrâni s-au ridicat în mijlocul poporului şi-au pus mâinile peste capul ei. 35 Iar ea, plângând, şi-a ridicat ochii spre cer, pentru că inima ei avea încredere în Domnul. 36 Bătrânii au zis: „Pe când noi ne plimbam prin livadă, au intrat cu ea două slujnice. Apoi a trimis slujnicele şi a închis porţile livezii.37 Atunci a venit la ea un tânăr, care fusese ascuns, şi a păcătuit cu ea. 38 Noi, aflându-ne într-un colţ al livezii, văzând nelegiuirea, am alergat spre ei 39 şi i-am văzut împreună, dar pe tânăr nu l-am putut reţine, căci fiind mai puternic decât noi, a deschis poarta şi a fugit. 40 Am prins-o pe ea şi am întrebat-o cine era tânărul acela, 41 dar ea n-a vrut să ne spună. Noi suntem martorii acestui fapt”. Şi adunarea i-a crezut, căci erau bătrânii poporului şi judecători, şi a condamnat-o pe Suzana la moarte. 42 Strigând cu glas puternic, Suzana a zis: „Dumnezeule veşnic, cunoscătorul celor ascunse, care ştii toate mai înainte de a se fi făcut; 43 tu ştii că aceştia au dat mărturie falsă împotriva mea”. 44 Şi Domnul a auzit glasul ei. 45 Pe când o duceau la moarte, Domnul a trezit duhul dreptăţii într-un tânăr, care se chema Daniel. 46 Acesta a strigat cu glas puternic: „Eu sunt vinovat de moartea acestei femei!” 47 Tot poporul s-a întors spre el şi l-a întrebat: „Ce înseamnă cuvântul pe care l-ai rostit?” 48 Iar el, stând în mijlocul lor, a zis: „Sunteţi oare atât de nebuni, fiii lui Israel? Fără a o întreba, fără a cunoaşte adevărul, aţi condamnat pe o fiică a lui Israel. 49 Întoarceţi-vă înapoi la judecată, căci oamenii aceia au dat mărturie falsă împotriva ei”. 50 Deci tot poporul s-a întors în grabă, iar cei care formau sfatul bătrânilor i-au zis lui Daniel: „Vino, şezi în mijlocul nostru şi explică-ne, pentru că ţi-a dat Dumnezeu înţelepciunea bătrâneţii”. 51 Daniel le-a spus: „Despărţiţi-i pe unul de altul şi le voi pune întrebări”. 52 După ce au fost despărţiţi, Daniel l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a spus: „Tu care ai îmbătrânit în rele, acum au venit asupra ta păcatele, pe care le-ai săvârşit mai înainte, 53 făcând judecăţi nedrepte, i-ai condamnat pe cei nevinovaţi, iar pe cei vinovaţi i-ai achitat, deşi Domnul zice: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l condamni la moarte!» 54 Ei bine, dacă ai văzut-o pe această femeie cu acel tânăr, spune: sub care copac i-ai văzut împreună? El a răspuns: „Sub un salcâm”. 55 Daniel a zis: „Iată minciuna care te condamnă. Îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Domnul; el te va ucide”. 56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt şi i-a zis: „Sămânţa lui Canaan şi nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a înşelat şi pofta ţi-a pervertit inima. 57Aşa făceaţi cu fiicele lui Israel, care – de frică -vi se supuneau. Însă această fiică a lui Iuda n-a consimţit la fărădelegea voastră. 58 Aşadar, spune-mi: sub care copac i-aţi prins?” El a zis: „Sub un plop”. 59 I-a zis Daniel: „Iată minciuna care te condamnă şi pe tine. Îngerul lui Dumnezeu cu sabia în mână, aşteaptă să te taie în două şi să vă ucidă pe amândoi”. 60 Atunci toată adunarea a strigat cu glas puternic şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care se încred într-însul. 61Mulţimea s-a întors acum împotriva celor doi bătrâni, căci Daniel a dovedit din cuvintele lor, că dăduseră mărturie falsă. 62 Conform Legii, au făcut cu ei ceea ce ei uneltiseră cu răutate împotriva aproapelui şi i-au ucis. Astfel a fost cruţată în ziua aceea o viaţă nevinovată.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
2 El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
3a îmi întăreşte sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

5 Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

6 Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

VERS LA EVANGHELIE Ex 33,11
Nu vreau moartea celui păcătos,
ci să se întoarcă de la calea lui şi să rămână viu.

EVANGHELIA
Eu sunt lumina lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,12-20
În acel timp, 12 vorbind fariseilor, Isus le-a zis: „Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. 13 I-au spus fariseii: „Tu dai mărturie despre tine însuţi; dar mărturia ta nu este adevărată”. 14 Isus le-a răspuns: Da, eu dau mărturie despre mine însumi şi totuşi mărturia mea este adevărată, căci eu ştiu de unde am venit şi încotro mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici încotro mă duc. 15 Judecata voastră este pur omenească; eu nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl care m-a trimis este cu mine. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată; 18 eu dau mărturie despre mine însumi şi totodată dă mărturie despre mine Tatăl care m-a trimis”. 19 Fariseii l-au întrebat: „Unde este tatăl tău?” Isus a răspuns: „Voi nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu; dacă m-aţi cunoaşte pe mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu”. 20 Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa mulţimea în templu, lângă vistierie, dar nimeni nu l-a arestat, deoarece încă nu-i venise ceasul.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: