De ce oamenii cred așa de greu că într-o zi vor trăi cu Dumnezeu?

Am simţit necesar să împart cu voi aceste gânduri minunate din partea Sfântului Augustin:

augustinPătimirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cris­tos este garanție sigură de glorie și, în același timp, învățătură a răbdării.
Ce mai trebuie să aștepte inimile credincioșilor de la harul lui Dumnezeu? Într-adevăr, Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, împreună veșnic cu Tatăl, părându-i-se prea puțin să se nască om între oameni, a voit să meargă până acolo încât să moară ca om și chiar prin mâna acelor oameni pe care el însuși i-a creat.
Este lucru mare ceea ce ne este promis de Domnul pentru viitor, dar este mult mai mare ceea ce celebrăm amintind ceea ce deja s-a împlinit pentru noi. Unde erau și ce erau oamenii atunci când Cristos a murit pentru păcătoși? Cum se poate îndoi cineva că el va da credincioșilor săi viața sa de vreme ce el nu a ezitat să-și dea și moartea sa pentru ei? De ce oamenii cred așa de greu că într-o zi vor trăi cu Dumnezeu?
Deja s-a verificat un fapt mai de necrezut, că Dum­nezeu a murit pentru oameni.
De fapt, cine este Cristos? Este cel despre care se spune: La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dum­nezeu și Cuvântul era Dumnezeu (In 1,1). Acest Cuvânt al lui Dumnezeu s-a făcut trup și a locuit între noi (In 1,14). El nu ar fi avut nimic în sine ca să poată muri pentru noi, dacă nu ar fi luat de la noi un trup muritor. În felul acesta, el, cel nemuritor, a putut să moară, voind să-și dea viața pentru cei muritori. I-a făcut părtași de viața sa pe cei a căror moarte a împărtășit-o. Într-adevăr, noi nu aveam nimic din care să avem viața, așa cum el nu avea nimic de la care să primească moartea. De aici schimbul uimitor: și-a însușit moartea noastră și ne-a dat viața sa. Deci, nu rușine, ci încredere nelimitată și laudă imensă în moar­tea lui Cristos.
A luat asupra sa moartea pe care a găsit-o în noi, și astfel, a asigurat acea viață care nu putea să vină de la noi. Ceea ce noi, păcătoșii, am meritat pentru păcat, a plătit cel care era fără păcat. Și cum nu ne va da acum ceea ce merităm pentru dreptate, el, care este cel care îndreptățește? Cum să nu dea răsplata sfinților, el, cel fidel adevărului, care fără vină a suportat pedeapsa celor răi?
De aceea, fraților, să mărturisim fără frică, ba chiar să proclamăm că pentru noi a fost răstignit Cristos. Să o spunem nu cu frică, ci cu bucurie, nu cu jenă, ci cu demnitate.
Apostolul Paul a înțeles bine acest lucru și l-a făcut ca un titlu de glorie. Putea să celebreze cele mai mari și fascinante realizări ale lui Cristos. Putea să se laude amintind de prerogativele înalte ale lui Cristos, pre­zen­tându-l drept creator al lumii, deoarece este Dumnezeu împreună cu Tatăl, și ca stăpân al lumii, deoarece este om asemenea nouă. Totuși, nu a spus altceva decât aceasta: În ce mă privește, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos (Gal 6,14).

Din Predicile sfântului Augustin, episcop
(Pred. Guelferbytanus 3: PLS 2, 545-546)

Nimeni nu vrea să fie singur în ceasul suferinţei

suferinta lui CristosAm început săptămâna sfântă, iar evanghelistul ne aminteşte că mai sunt şase zile până la sărbătoarea Paştelui. Cristos se apropie de ceasul suferinţelor sale. Suntem în ultimele sale zile pe pământ. Atunci când aflăm că cineva va trebui să plece curând, profităm de timpul rămas. Căutăm să petrecem cât mai mult timp împreună. Facem tot ceea ce îi place. Îl răsfăţăm. Cu atât mai mult se întâmplă aşa atunci când ştim că cineva drag mai are puţin de trăit.

Cristos intră peste câteva zile în pătimirile sale: va fi în agonie, va fi biciuit, încoronat cu spini, batjocorit şi răstignit, va muri. Cum ne-am gândit să alinăm ultimele zile ale vieţii sale? Vom sta noi în aceste zile mai mult lângă el?

Lecturile sfinte ne invită să conştientizăm momentul în care ne aflăm. Suntem în apropierea suferinţelor slujitorului lui Iahve pe care ni-l descrie profetul Isaia. Figura acestui slujitor e atât de copleşitoare şi încărcată încât cu greu ne putem imagina un pictor care ar putea să-i facă portretul. Ce chip are cineva blând, liniştit, neobosit, statornic, cineva în care Dumnezeu îşi găseşte toată bucuria şi care îi eliberează pe cei aflaţi în strâmtorare? Singurul chip care cuprinde toate acestea este cel al lui Cristos. Însă şi chipul nostru trebuie să devină asemenea chipului său, trăsăturile sale trebuie să devină ale noastre. Iar acest lucru se întâmplă atunci când doi oameni stau mult împreună. Oare nu observăm că prietenii, şi mai ales soţii, încep să semene între ei după un anumit timp petrecut împreună? Cine stă lângă Cristos începe să-i semene.

În aceste zile trebuie să stăm lângă Domnul nostru. Aşezaţi la picioarele sale să-i ascultăm cuvântul, să-l întipărim în inima noastră ca să-l putem trăi. Este tot ce aşteaptă de la noi: să-i fim alături. Nimeni nu vrea să fie singur în ceasul suferinţei. Nimeni, deci nici Cristos.

Însă să fim atenţi cum ne apropiem de el. Evanghelia ne oferă două exemple: putem fi lângă Cristos aşa cum au fost prietenii săi, Maria, Marta şi Lazăr. Putem sta lângă el pentru a-i sluji, pentru a-i aduce mângâiere. Sau putem sta în preajma lui asemenea lui Iuda: căutând interesul nostru, urmărind avantajele proprii. Să ne aşezăm astăzi lângă Cristos cu inima larg inima, fără intenţii ascunse. El deja cunoaşte tot ceea ce se află în interiorul nostru.

Reţine

Astăzi Cristos caută în mine chipul său. Se uită după o inimă plină de afecţiune ca a Mariei. Aşteaptă să-i ofer prietenia mea asemenea fraţilor din Betania. Nu voi sta lângă el ca Iuda.

Luni, 25 martie 2013 

Luni din Saptamâna Sfânta
Sf. Dismas

LECTURA I
Nu va striga, nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe.

Citire din cartea profetului Isaia 42,1-7
Aşa spune Domnul: 1 „Iată-l pe slujitorul meu, pe care îl sprijin, alesul meu, în care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria. Am pus peste el duhul meu; el va face cunoscută popoarelor Legea mea. 2Nu va striga, nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe. 3 Trestia frântă nu o va zdrobi şi fitilul care fumegă nu-l va stinge. El va propovădui Legea mea cu fidelitate. 4 El nu va obosi, nici nu se va da bătut, până ce nu va aşeza Legea pe pământ; căci învăţătura lui toate ţinuturile o aşteaptă”. 5 Aşa spune Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile şi le-a desfăşurat, a întemeiat pământul şi roadele lui, a dat viaţă poporului care îl locuieşte şi suflare celor care umblă pe întinsul lui: 6 „Eu, Domnul, te-am chemat să porţi mântuirea, te-am luat de mână, te-am ocrotit şi te-am pus ca legământ al poporului meu, 7 ca să fii lumină pentru neamuri, ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din adâncul închisorii pe cei care zac în întuneric”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 26,1.2.3.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este sprijinitorul vieţii mele,
în faţa cui voi tremura? R.

2 Când năvălesc cei răi asupra mea ca să mă sfâşie,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se clatină şi cad. R.

2 Chiar dacă ar sta o armată împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
Chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci mi-aş păstra încrederea. R.

13 Sunt sigur că voi vedea bunătatea Domnului
în împărăţia celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
ai curaj şi nădăjduieşte în Domnul. R.

VERS LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru:
tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre.

EVANGHELIA
Las-o, căci l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,1-11
1 Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde locuia Lazăr, pe care îl înviase din morţi.2 Acolo s-a dat o masă în onoarea lui Isus. Marta servea, iar Lazăr era printre cei care şedeau cu el la masă. 3 Maria, luând o livră de parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul parfumului. 4 Iuda din Iscariot, unul dintre ucenicii lui, cel care avea să-l vândă, a zis: „Pentru ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, care să fie daţi săracilor?” 5 Dar el a zis aceasta, nu pentru că îl durea inima de săraci, 6 ci pentru că era hoţ şi, cum el ţinea punga, fura din ceea ce se punea în ea. 7 Isus a spus: „Las-o, căci l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele. 8 Pe cei săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe mine nu mă aveţi întotdeauna”. 9 O mare mulţime de iudei au prins de veste că Isus se afla acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci să-l vadă şi pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10 De aceea arhiereii s-au hotărât să-l ucidă şi pe Lazăr, 11 căci din cauza lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: