Seara singurătăţii

„Înţelegeţi ce am făcut eu?…
V-am dat un exemplu ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă” (In 13,12.15).

singuratateaIubiţi credincioşi, când vremea este prielnică, mulţi oameni obişnuiesc să iasă la plimbare. Deseori, în drumul nostru, întâlnim oameni care stau şi aşteaptă ajutorul pe care li-l putem oferi, oameni care stau şi cerşesc dintr-un motiv sau altul. Pe o alee stătea un cerşetor orb, având lângă el o bucată de carton pe care scria: „Sunt orb! Vă rog să mă ajutaţi!”. Ore întregi a stat cu mâna întinsă şi abia dacă a reuşit să strângă bani pentru o pâine. La un moment dat, în faţa lui s-a oprit o doamnă care era director de promovare şi publicitate în cadrul unei firme de prestigiu. A luat bucata de carton a orbului, a întors-o şi a scris alte cuvinte. Apoi a pus cartonul la loc, lăsând să se vadă noul mesaj. Şi a plecat. Bietul orb nu mai putea de uimire: deodată toţi trecătorii îi ofereau ceva. Toţi erau impresionaţi de noul mesaj. După câteva ore, a trecut din nou doamna director prin faţa acelui cerşetor. S-a oprit şi i-a spus: „Văd că acum îţi merge mai bine”. „Da”, a răspuns orbul, „mult mai bine. Dar ce aţi făcut? Ce aţi scris?”. „Am scris acelaşi lucru, dar prin cuvinte diferite”. Acum pe carton scria: „Este o zi minunată, dar eu nu o pot vedea”.

Iubiţi credincioşi, puterea cuvântului este esenţială. În toate timpurile cuvântul a fost puternic. Forţa cuvântului este râvnită de toată lumea. În viaţa lui Isus Cristos cuvântul a fascinat şi a fost atât de puternic încât până şi adversarii săi au recunoscut şi au spus: „nimeni nu a vorbit vreodată ca omul acesta!” (In 7,46). De câte ori şi noi, atunci când ascultăm sfânta evanghelie nu spunem aceleaşi cuvinte: nimeni nu a vorbit vreodată ca omul acesta. Cu toate acestea, dacă ne oprim doar la cuvintele lui Cristos riscăm să pierdem esenţialul. De la cuvintele sale, trebuie să trecem la faptele sale. Mai ales în aceste zile ale pătimirii, morţii şi învierii sale suntem chemaţi să observăm faptele pe care Isus le-a făcut pentru noi, fapte la sfârşitul cărora centurionul a spus, aşa cum citim în evanghelie, „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu” (Mt 27,54). Aici trebuie să ajungem şi noi: văzând faptele sale să recunoaştem că el este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

În aceste zile, când în faţa noastră stau nu atât cuvintele sale, cât mai ales faptele pe care le-a săvârşit pentru noi, Cristos ne adresează această întrebare pe care a dresat-o mai întâi ucenicilor: Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Priveşte spre fiecare şi ne întreabă: înţelegeţi voi ceea ce eu am trăit în aceste zile ale pătimirii mele?

Iubiţi credincioşi, înţelegem ce face Cristos pentru fiecare dintre noi, pentru mântuirea noastră? Pătrundem noi misterele sale? În această zi, Joia Mare sau Joia Sfântă – aşa cum este cunoscută, avem în faţa noastră, în principal, trei evenimente, trei mistere pline de iubire şi slujire: avem instituirea sfintei Euharistiei, avem instituirea Sfintei preoţii şi totodată este ziua în care primim porunca cea nouă a iubirii: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţii unii pe alţii. Ala cum eu v-am iubit, ala să vă iubiţi unul pe altul” (In 13, 34).

Oare chiar înţelegem noi euharistia? Oare chiar înţelegem noi că în Sfânta Taină Isus Cristos este prezent şi este prezent pentru noi? Oare chiar înţelegem noi că sfânta Liturghie, ori de câte ori se celebrează, celebrează acest mister al pătimirii Domnului şi se celebrează pentru noi şi pentru mântuirea noastră? Oare chiar înţelegem? Dacă am înţelege, iubiţi credincioşi, oare am mai reuşi să stăm atât de des departe de euharistie?! Am îndrăzni să lăsăm să treacă zile întregi, luni, poate chiar ani fără să ne împărtăşim?! Sau am mai lăsa să treacă duminici şi sărbători fără să ascultăm sfânta Liturghie?! Cum ne permitem să trecem pe lângă o biserică fără nici măcar un gest de afecţiune, de pietate?! Cum îndrăznim, dacă înţelegem ce este Euharistia, să stăm înaintea Domnului în Biserică şi să ne gândim la cu totul altceva: el e aici şi mă priveşte şi se gândeşte la mine şi se jertfeşte pentru mine şi eu ce fac?! Unde sunt cu gândul? Cu mintea? Cu planurile mele? Unde?…

Răsună strigătul apostolului Paul către corinteni şi către noi prin lectura a II-a de la această sfântă Liturghie: „Ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, moartea Domnului o proclamaţi” (1Cor 11,26). Această proclamare are loc acum, aici la sfânta jertfă, dar are ea loc şi în viaţa noastră? De câte ori proclamăm moartea Domnului în viaţa noastră prin gândurile, cuvintele, gesturile, atitudinea, sentimentele noastre?! Aceste lipsuri nu ne vorbesc oare despre faptul că nu înţelegem ce a făcut Domnul pentru noi?!

Înţelegeţi ce am făcut pentru voi?

Oare înţelegem noi, iubiţi credincioşi, misterul sfintei preoţii? Înţelegem noi că preoţia este instituită şi dorită de Cristos pentru ceilalţi, pentru mântuirea omului?! Preoţia este orânduită pentru ca omul să dobândească toate harurile pe care Dumnezeu le revarsă cu îmbelşugare asupra omenirii. Ce facem pentru preoţi? Ce facem noi pentru a încuraja vocaţiile la sfânta preoţie? De câte ori am încurajat un tânăr să aleagă această cale? Câţi dintre noi au îndrăznit să provoace un tânăr întrebându-l: nu te-ai gândit să te faci preot? De câte ori ne rugăm pentru cei care aleg să străbată acest drum al seminarului şi apoi să-şi dedice viaţa slujirii lui Dumnezeu, Bisericii şi aproapelui? Oare nu prea uşor şi prea des ne spălăm pe mâini şi ne mulţumim conştiinţa cu acea zi mondială de rugăciune pentru vocaţii la sfânta preoţie?! Doar o zi pe an ne rugăm pentru preoţi şi avem pretenţia să înţelegem, să avem preoţi buni şi sfinţi?! Doar atunci?! În rest?

Înţelegem noi ce a făcut Isus Cristos pentru noi prin acest sacrament al preoţiei?

Şi nu în ultimul rând, iubiţi credincioşi, înţelegem şi mai ales trăim noi porunca cea nouă a iubirii: să vă iubiţii unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi (cf. In 13, 34). Măsura iubirii nu este iubirea pe care ne-o poartă celălalt sau iubirea pe care o putem purta noi celuilalt. Măsura iubirii este iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă. Aceea iubire care l-a dus până la moarte şi încă moartea pe cruce! Înţelegem noi aceasta? Oare dacă am înţelege nu am fi mai dispuşi să-i iertăm pe ceilalţi, nu am fi mai dispuşi să slujim celorlalţi? Oare nu ar fi totul mai simplu, mai uşor în relaţiile noastre cu aproapele?

Răsună, iubiţi credincioşi, această întrebare în inima noastră: înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Pe fiecare Cristos îl interpelează în această zi şi aşteaptă un răspuns. Înţelegem noi Euharistia, Preoţia, Porunca nouă a iubirii? Înţelegem noi celelalte momente pe care Cristos le-a trăit în această zi: îmi înţelegeţi agonia, pătimirile, cuvintele de pe cruce, moartea, tăcerea din mormânt? Înţelegem noi că toate acestea s-au celebrat şi săvârşit pentru noi?

Sunt într-adevăr mistere complexe, dificile, şi nu le putem întotdeauna pătrunde cu mintea noastră. Însă dacă nu le înţelegem, măcar le credem? Măcar credem că toate acestea s-au săvârşit pentru noi, pentru binele şi mântuirea noastră? Cred eu că Domnul a murit pentru mine, pentru salvarea mea?

Blaise Pascal relatează în cartea sa Cugetări că într-o noapte a avut un extaz. Era noaptea marelui său extaz mistic, 23 noiembrie 1654. În acea noapte, povesteşte el, i-a apărut Isus şi i-a spus: „Din sângele meu vărsat pe cruce o picătură a fost pentru tine. Mă gândeam la tine în agonia mea şi am vărsat cutare picătură de sânge pentru tine”.

Trei sute de ani mai târziu, în 1987, cardinalul de Paris, Jean-Marie Lustiger îl corectează pe Blaise Pascal şi comentează mărturia lui din noaptea marelui extaz: „E imposibil! Pascal cu siguranţă nu l-a auzit bine pe Cristos. Cristos nu i-a putut spune am vărsat o picătură ori câteva anume picături pentru tine. Cristos nu i-a putut spune altceva decât: tot sângele meu l-am dat pentru tine, tot trupul meu omenesc, toată sudoarea mea, toată pătimirea şi agonia mea, toată moartea mea a fost pentru tine. Totul, absolut totul a fost pentru tine”.

Totul, iubiţi credincioşi, a fost pentru noi: a fost pentru mine, a fost pentru tine, a fost pentru dumneavoastră. Creştinule, ne spune astăzi Cristos, totul a fost pentru tine. Înţelegi tu ce am făcut eu pentru tine?! Am făcut tot, am dat tot numai şi numai pentru tine!

Cum răspundem noi la această iubire pe care Dumnezeu ne-o arată? Cum ne străduim noi să înţelegem şi să trăim ceea ce Dumnezeu a trăit şi a suferit prin Isus Cristos pentru noi? Spuneam că nu este la îndemâna oricui să înţeleagă aceste mistere, însă trebuie să îndrăznim să privim mai mult la cei care au reuşit: la sfânta Fecioară Maria, la mulţi sfinţi care au reuşit să trăiască aceste mistere, să trăiască porunca iubirii. Să ne ridicăm ochii spre atâţia şi atâtea din jurul nostru, care în pofida timpurilor dificile, au reuşit să trăiască şi să înţeleagă ce a făcut Cristos pentru ei.

Am ascultat în sfânta Evanghelie cum nici apostolul Petru nu a înţeles din Prima şi i-a spus lui Isus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” (In 13,8). Apoi Isus i-a explicat, a înţeles şi i-a spus: „Doamne, în cazul acesta, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul” (In 13,9). Voia mai mult pentru că i-a plăcut oferta pe care Dumnezeu i-a făcut-o. Şi noi dacă ne-am strădui să înţelegem aceste mistere, le-am dori mai mult. Am vrea şi am căuta mai mult prezenţa lui Isus Cristos.

Ce ne lipseşte? Cine ne împiedică? Nu suntem suficient de motivaţi.

Ne lipseşte motivaţia pentru că uităm iubirea lui Dumnezeu. Uităm cuvintele din sfânta Evanghelie din această zi: „iubindu-i pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit” (In 13,1). Uităm iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă şi greşim, iubiţi credincioşi, când în viaţa noastră spirituală ne concentrăm pe iubirea pe care i-o purtăm noi lui Dumnezeu. E greşit. Accentul trebuie să fie pus pe iubirea pe care el ne-o poartă nouă şi nu pe iubirea pe care o avem noi. Iubirea noastră e firavă, a lui e puternică, veşnică, l-a dus până la moarte, moartea pe cruce. Această iubire a lui Dumnezeu ne motivează dacă o credem, dacă o trăim, dacă încercăm să o înţelegem.

Nu suntem motivaţi şi pentru că uităm că nu trăim pentru totdeauna pe acest pământ şi neglijăm cuvintele sfintei Evanghelii: „a sosit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl” (In 13,1). Şi imediat notează evanghelistul despre Isus: „ştiind că Tatăl i-a dat lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu merge” (In 13,3). De ce uităm atât de des că din această lume vom merge la Tatăl? Pare să nu ne intereseze viitorul îndepărtat şi veşnic şi ne mărginim să trăim doar pentru această lume, iar grija acestei lumi ne sufocă!

Şi mai este ceva, iubiţi credincioşi, care riscă să treacă neobservat. De fapt, nu ceva, ci cineva despre care am auzit în sfânta Evanghelie! Diavolul! Notează evanghelistul: „Diavolul îi pusese deja în gând lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot, ca să-l vândă” (In 13,2). Câte gânduri nu ne aduce şi nouă Diavolul în aceste zile, câte piedici nu ne pune: „de ce să te spovedeşti, de ce să te împărtăşeşti?! Cum ai stat o lună, un an, trei, poţi să mai stai şi anul acesta! Şi apoi, de ce să faci cutare bine? De ce să nu profiţi de cutare om sau situaţie?”. Câte şi mai câte nu ne pune şi nouă Diavolul în gând.

Să privim mai des la Isus Cristos. Să ne amintim iubirea pe care ne-o poartă şi tot ceea ce el a făcut pentru noi şi astfel să respingem aceste gânduri pe care Diavolul încearcă să le strecoare în mintea noastră ca să ne împiedice să trăim cu adevărat sărbătorile pascale. Să nu facem pe plac Diavolului şi să stăm în continuare cu sufletul pătat de păcate. Să nu lăsăm ca aceste sărbători să fie lipsite de sfânta euharistie, acest dar şi mister pe care-l celebrăm în mod deosebit în această zi, Joia Sfântă, şi spre care suntem chemaţi să privim.

Să ne motivăm, să îndrăznim privind mereu şi urmând exemplu celor care au reuşit: buna noastră Mamă, sfânta fecioară Maria, care în aceste zile ne invită sub crucea Domnului, unde ea a stat neclintită.

Dacă vom apela la mijlocirea ei puternic vom înţelege iar apoi vom putea şi noi să spunem cu psalmistul: „Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?!”. Cum putem să-i mulţumim?

Este seara singurătăţii Domnului, sunt zilele singurătăţii şi ale suferinţelor sale: să rămânem cu el, să-l adorăm. Cei care suferă, bolnavii şi bătrânii în mod special, ştiu cât de mult contează un cuvânt în suferinţă. Să-i spunem Domnului cuvinte de mângâiere, de alinare şi ne va răsplăti aşa cum l-a răsplătit pe tâlharul cel bun: cu măreaţă recompensă a paradisului!

Însă dacă vrem să-i aducem Domnului cea mai aleasă mulţumire, să-l primim în euharistie! Să-l frecventăm în Euharistie. Aici îl vom descoperi şi ne va ajuta să pătrundem toate misterele, căci Dumnezeu nu se învaţă, nu se studiază, el se descoperă, se revelează şi celor care-l ţin aproape li se face din ce în ce mai cunoscut!

Să stăm aproape de el în aceste zile ale suferinţelor şi morţii sale, pentru ca prin această apropiere să înţelegem ceea ce el a făcut pentru noi.

Iar dacă ne este greu, dacă simţim că povara este prea mare, să cerem ajutorul Duhului Sfânt. Ştim cu toţii, încă de la mir, că Duhul Sfânt oferă darul înţelegerii. Cristos ne întreabă astăzi: înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Duhul Sfânt ne poate ajuta să înţelegem. Avem nevoie de el ca să pătrundem aceste mistere, să le înţelegem, să le îndrăgim şi apoi să le trăim. Avem nevoie de Duhul Sfânt cu darurile sale. În aceste zile să-l invocăm pe Duhul Sfânt, să-i cerem darurile sale cu mai multă insistenţă decât de obicei.

Şi totodată, împreună cu darul înţelegerii, să cerem şi darul tăriei. Pentru că în această lume avem nevoie de tărie, de curaj, dacă într-adevăr vrem să punem în practică porunca cea nouă a iubirii. Nu este uşor. Înţelegerea şi tăria, aceste daruri ale Duhului Sfânt pe care le invocăm să fie într-adevăr pentru noi puterea de a pătrunde misterele acestor zile.

Vino Duhule Preasfânt şi dă-ne darul înţelegerii şi al tăriei, pentru ca pătrunzând aceste mistere să avem curajul de a le împlini în viaţa noastră. Căci Domnul ne-a spus: „Dacă eu Domnul şi învăţătorul v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. V-am dat exemplu pentru ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă (In 13, 14-15).

De la cuvinte la fapte

cina cea de tainaŞtim cu toţii că puterea cuvântului este esenţială. În toate timpurile cuvântul a fost puternic. Forţa cuvântului este râvnită de toată lumea. În viaţa lui Isus Cristos cuvântul a fascinat şi a fost atât de puternic încât până şi adversarii săi au recunoscut şi au spus: „nimeni nu a vorbit vreodată ca omul acesta”. Şi noi, atunci când ascultăm sfânta evanghelie, spunem deseori, plini de uimire, aceleaşi cuvinte: „nimeni nu a vorbit vreodată ca omul acestaˮ. Şi totuşi, dacă ne oprim doar la cuvintele lui Cristos riscăm să pierdem esenţialul. De la cuvintele sale trebuie să trecem la faptele sale. În aceste zile ale pătimirii, morţii şi învierii sale suntem chemaţi să observăm faptele pe care Isus le-a făcut pentru noi, fapte la sfârşitul cărora centurionul a spus: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu”. Aici trebuie să ajungem: văzând faptele sale să recunoaştem că el este Fiul lui Dumnezeu.

Astăzi, în ajunul pătimirii, când în faţa noastră stau nu atât cuvintele sale, cât mai ales faptele săvârşite pentru noi, Cristos ne adresează și nouă această întrebare: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi?ˮ Ce ecou are în inima noastră întrebarea lui Isus: înţelegeţi voi ceea ce eu am trăit în aceste zile ale pătimirii mele?

În această zi, Joia Mare sau Joia Sfântă, avem în faţa noastră, în principal, trei evenimente, trei mistere pline de iubire şi slujire: avem instituirea sfintei Euharistiei, avem instituirea Sfintei preoţii şi totodată este ziua în care primim porunca cea nouă a iubirii: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţii unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul”.

Oare chiar înţelegem noi euharistia? Oare chiar înţelegem că în Sfânta Taină Isus Cristos este prezent pentru noi? Oare chiar înţelegem că sfânta Liturghie celebrează acest mister al pătimirii Domnului pentru mântuirea noastră?

Oare înţelegem misterul sfintei preoţii? Preoţia este orânduită pentru ca omul să dobândească toate harurile pe care Dumnezeu le revarsă cu îmbelşugare asupra omenirii. Ce facem pentru preoţi? Ce facem noi pentru a încuraja vocaţiile la sfânta preoţie? De câte ori am încurajat un tânăr să aleagă această cale?

Şi nu în ultimul rând, înţelegem şi mai ales trăim porunca cea nouă a iubirii: „să vă iubiţii unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voiˮ?

Reţine

Măsura iubirii nu este iubirea pe care ne-o poartă celălalt sau iubirea pe care o putem purta noi aproapelui nostru. Măsura iubirii este iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă și care se vede cel mai bine privind crucifixul şi primind Euharistia.

Joi, 28 martie 2013 

JOIA SFÂNTA (Cina Domnului)
Fer. Renata, m.

 

LITURGHIA SFINŢIRII CRISMEI

LECTURA I
Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor şi să-i vindec pe cei cu inima zdrobită.

Citire din cartea profetului Isaia 61,1-3a.6a.8b-9
1 Duhul Domnului este peste mine, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună, să-i vindec pe cei cu inima zdrobită; să le vestesc celor închişi eliberarea, şi celor prinşi în război libertatea; 2 să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să-i mângâi pe toţi cei întristaţi; să aduc alinare celor care plâng în Sion; 3a să le pun pe cap o coroană împărătească în locul cenuşii de pocăinţă, să le schimb veşmântul de doliu cu untdelemnul bucuriei, să le pun haine de sărbătoare în locul disperării. 6a Iar voi vă veţi numi: preoţii Domnului şi vi se va spune: slujitorii Dumnezeului nostru. 8b Vă voi da cu adevărat răsplata voastră şi voi încheia cu voi legământ veşnic. 9 Seminţia voastră se va bucura de renume printre neamuri şi urmaşii voştri printre popoare; toţi cei care îi vor vedea îi vor respecta şi vor recunoaşte în ei o seminţie binecuvântată de Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)
R.: În veci voi cânta Doamne, milostivirea ta.
21 L-am aflat pe slujitorul meu, David,
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 mâna mea îl va sprijini
şi braţul meu îi va da putere. R.

25 Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi
şi puterea lui prin numele meu va creşte;
27 el îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!” R.

LECTURA A II-A
A făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl său.

Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 1,5-8
5 Har vouă şi pace din partea lui Isus Cristos, martorul credincios, întâiul născut dintre cei morţi, stăpânitor peste regii pământului. El ne iubeşte; prin sângele său ne-a spălat de păcatele noastre 6şi a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl său, lui să-i fie mărirea şi puterea în vecii vecilor. Amin. 7 Iată vine pe nori şi toţi oamenii îl vor vedea, chiar şi cei care l-au străpuns; văzându-l, vor plânge toate seminţiile pământului. Da! Amin! 8 Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, spune Domnul Dumnezeu, eu sunt cel care sunt, cel care era şi cel care vine, Cel Atotputernic.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Is 61,1
Duhul Domnului este asupra mea;
El m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună.

EVANGHELIA
Duhul Domnului este asupra mea, căci Domnul m-a uns.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,16-21
În acel timp, 16 Isus a venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul său, a intrat într-o zi de sâmbătă în sinagogă şi s-a sculat să citească. 71 I s-a dat cartea profetului Isaia. Deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: 18 „Duhul Domnului este asupra mea; el m-a sfinţit prin ungere19 ca să vestesc săracilor evanghelia, m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor prinşi în război eliberarea şi celor orbi vederea, să dau celor asupriţi libertatea şi să vestesc anul de îndurare al Domnului”. 20 Închizând cartea şi dând-o slujitorului, s-a aşezat, iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi asupra lui. 21 Atunci a început să le spună: „Aceste cuvinte ale Scripturii pe care le-aţi auzit acum, astăzi s-au împlinit”.

Cuvântul Domnului

CINA DOMNULUI

LECTURA I
Învăţături despre Cina pascală.

Citire din cartea Exodului 12,1-8.11-14
În zilele acelea, 1 Domnul s-a adresat lui Moise şi lui Aron, în ţara Egiptului, spunându-le: 2 „Luna aceasta să fie pentru voi cea dintâi, să vă fie prima lună din an. 3 Spune, aşadar, la toată obştea fiilor lui Israel: în ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare dintre capii de familie un miel: câte un miel de fiecare casă. 4 Dacă vor fi puţini în familie, încât să nu poată mânca mielul întreg, să ia de la vecinul cel mai apropiat atâtea suflete, câte sunt de trebuinţă ca să poată mânca mielul. 5 Mielul să fie de un an, de parte bărbătească şi fără meteahnă. Puteţi lua fie un miel, fie un ied. 6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci, în toată adunarea obştii fiilor lui Israel, să fie înjunghiat către seară. 7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul de sus al uşii casei, unde îl vor mânca. 8 Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. 11 Să-l mâncaţi astfel: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână. Să-l mâncaţi în grabă, căci este Paştele, adică trecerea Domnului. 12 În noaptea aceea voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi toţi întâii născuţi în ţara Egiptului, de la oameni până la animale, şi îi voi judeca pe toţi zeii Egiptului; eu sunt Domnul. 13 La voi sângele va fi un semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi voi trece mai departe, astfel încât nu va fi între voi rană ucigătoare, când voi lovi pământul Egiptului. 14 Ziua aceea să fie o zi de comemorare şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului; e o lege veşnică: să o sărbătoriţi din neam în neam”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 1Cor 10,16)
R.: Din potirul binecuvântat ne împărtăşim cu sângele lui Cristos.
12 Ce-i voi da în schimb Domnului,
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea slujitorilor săi.
16bc Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.
Tu ai sfărâmat lanţurile mele. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini cele făgăduite Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.

LECTURA A II-A
Ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta,
moartea Domnului o proclamaţi până la venirea lui.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,23-26
Fraţilor, 23 eu, Paul, v-am vestit ceea ce am primit de la Domnul: că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâinea, 24 şi după ce a mulţumit, a frânt-o şi a spus: „Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea”. 25 După Cină a făcut la fel cu potirul, zicând: „Acest potir este noul legământ prin sângele meu; ori de câte ori veţi bea din el, faceţi aceasta în amintirea mea”. 26 Pentru că ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, moartea Domnului o proclamaţi până când va veni.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE In 13,34
Poruncă nouă vă dau vouă, spune Domnul:
să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit pe voi.

EVANGHELIA
I-a iubit până la sfârşit.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,1-15
1 Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că a sosit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit. 2 În timpul Cinei, diavolul îi pusese deja în gând lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot, ca să-l vândă. 3 Isus, ştiind că Tatăl i-a dat lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu merge, 4 s-a sculat de la masă, şi-a dezbrăcat haina şi a luat un ştergar şi s-a încins cu el. 5 După aceea, a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 Astfel a ajuns la Simon Petru. Acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli mie picioarele?” 7 Isus i-a răspuns: „Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege mai târziu”. 8 Petru i-a zis: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu le voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. 9 Simon Petru i-a zis: „Doamne, în cazul acesta, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a spus: „Cel care a făcut baie, n-are nevoie să fie spălat, căci este curat tot. Voi sunteţi curaţi, însă nu toţi”. 11Căci îl ştia pe cel care avea să-l vândă; de aceea a zis: „Nu toţi sunt curaţi”. 12 După ce le-a spălat picioarele şi-a luat haina, s-a aşezat iar la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut eu? 13 Voi mă numiţi pe mine: Învăţător şi Domn, şi bine ziceţi, căci sunt. 14 Deci dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 V-am dat un exemplu ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: