Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Iulie 2013

Impresionant: cel mai mare Flash Mob a fost dedicat papei Francisc

Posted by Paxlaur pe 30/07/2013

Cel mai mare „Flash Mob”, din toate câte s-au făcut până acum, a fost realizat pe plaja Copacabana de la Rio de Janeiro şi a fost dedicat papei Francisc. Iată milioanele de tineri (şi nu numai tineri!) mişcându-se pe ritmurile muzicii:

Flash mob in cinstea papei Francisc

Anunțuri

Posted in Diverse | 4 Comments »

Papa Francisc și Ziua Mondială a Tineretului: Rio de Janeiro (Plaja Copacabana)

Posted by Paxlaur pe 29/07/2013

Iubiţi fraţi şi surori,

Dragi tineri!

Papa francisc in Brazilia inconjurat de tineri„Mergeţi şi faceţi ucenici din toate popoarele”. Cu aceste cuvinte Isus se adresează fiecăruia dintre voi spunând: „A fost frumos să particip la Ziua Mondială a Tineretului, să trăiesc credinţa împreună cu tineri care provin din cele patru colţuri ale pământului, dar acum tu trebuie să mergi şi să transmiţi această experienţă altora”. Isus te cheamă ca să fii discipol în misiune! Astăzi, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu pe care l-am ascultat, ce ne spune Domnul? Ce ne spune Domnul? Trei cuvinte: mergeţi, fără frică, pentru a sluji.

1. Mergeţi. În aceste zile, aici la Rio, aţi putut trăi experienţa frumoasă de a-l întâlni pe Isus şi de a-l întâlni împreună, aţi simţit bucuria credinţei. Însă experienţa de la această întâlnire nu poate să rămână închisă în viaţa voastră sau în micul grup din parohie, din mişcare, din comunitatea voastră. Ar fi ca şi cum s-ar lua oxigenul de la o flacără care arde. Credinţa este o flacără care devine tot mai vie cu cât se împărtăşeşte, se transmite mai mult, pentru ca toţi să-l poată cunoaşte, iubi şi mărturisi pe Isus Cristos care este Stăpânul vieţii şi al istoriei (cf. Rom 10,9).

Însă, atenţie! Isus nu a spus: dacă vreţi, dacă aveţi timp, mergeţi, ci a spus: „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate popoarele”. A împărtăşi experienţa credinţei, a mărturisi credinţa, a vesti Evanghelia este un mandat pe care Domnul îl încredinţează întregii Biserici, şi ţie; este o poruncă însă care nu se naşte din voinţa de dominare, din voinţa de putere, ci din forţa iubirii, din faptul că Isus cel dintâi a venit în mijlocul nostru şi nu ne-a dat ceva din El, ci ni s-a dăruit în întregime pe El însuşi, El şi-a dat viaţa pentru a ne mântui şi a ne arăta iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu. Isus nu ne tratează ca pe nişte sclavi, ci ca pe nişte persoane libere, ca pe nişte prieteni, ca pe nişte fraţi; şi numai că ne trimite, ci ne însoţeşte, mereu este alături de noi în această misiune de iubire.

Unde ne trimite Isus? Nu există graniţe, nu există limite: ne trimite la toţi. Evanghelia este pentru toţi şi nu pentru unii. Nu este numai pentru cei care ni se par mai apropiaţi, mai receptivi, mai primitori. Este pentru toţi. Nu vă fie frică să mergeţi şi să-l duceţi pe Cristos în orice loc, până la periferiile existenţiale, chiar şi la cel care pare mai departe, mai indiferent. Domnul îi caută pe toţi, vrea ca toţi să simtă căldura milostivirii sale şi a iubirii sale.

Îndeosebi aş vrea ca acest mandat al lui Cristos: „Mergeţi”, să răsune în voi, tineri din Biserica din America Latină, angajaţi în misiunea continentală promovată de episcopi. Brazilia, America Latină, lumea are nevoie de Cristos! Sfântul Paul spune: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!” (1Cor 9,16). Acest continent a primit vestea Evangheliei, care a marcat drumul său şi a adus mult rod. Acum această vestire este încredinţată şi vouă, pentru ca să răsune cu forţă reînnoită. Biserica are nevoie de voi, de entuziasmul, de creativitatea şi de bucuria ce vă caracterizează. Un mare apostol al Braziliei, fericitul José de Anchieta, a plecat în misiune când avea numai nouăsprezece ani. Ştiţi care este instrumentul cel mai bun pentru a-i evangheliza pe tineri? Un alt tânăr. Acest este drumul care trebuie parcurs din partea voastră a tuturor!

2. Fără frică. Cineva ar putea să gândească: „Nu am nicio pregătire specială, cum pot să merg şi să vestesc Evanghelia?”. Dragă prietene, frica ta nu este foarte diferită de cea a lui Ieremia, tocmai am ascultat în lectură, când a fost chemat de Dumnezeu ca să fie profet: „Vai, Doamne Dumnezeule! Iată, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt tânăr”. Dumnezeu vă spune şi vouă ceea ce i-a spus lui Ieremia: „Nu-ţi fie frică […], pentru că eu sunt cu tine ca să te ocrotesc” (Ier 1,7.8). El este cu noi!

„Nu-ţi fie frică!”. Atunci când mergem să-l vestim pe Cristos, El însuşi e cel care ne precede şi ne conduce. Trimiţându-i pe discipolii săi în misiune, a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (Mt 28,20). Şi acest lucru este adevărat şi pentru noi! Isus nu lasă singur niciodată pe nimeni! Ne însoţeşte mereu.

Apoi Isus nu a spus: „Mergi”, ci „Mergeţi”: suntem trimişi împreună. Dragi tineri, să simţiţi compania întregii Biserici şi comuniunea sfinţilor în această misiune. Când înfruntăm împreună provocările, atunci suntem puternici, descoperim resurse pe care nu ştiam că le avem. Isus nu i-a chemat pe apostoli pentru ca să trăiască izolaţi, i-a chemat pentru a forma un grup, o comunitate. Aş vrea să mă adresez şi vouă, dragi preoţi care concelebraţi cu mine această Euharistie: aţi venit ca să-i însoţiţi pe tinerii voştri şi acest lucru este frumos, a împărtăşi această experienţă de credinţă! Cu siguranţă v-a întinerit pe toţi. Tânărul contagiază tinereţe. Dar este numai o etapă a drumului. Vă rog, continuaţi să-i însoţiţi cu generozitate şi bucurie, ajutaţi-i să se angajeze activ în Biserică; să nu se simtă niciodată singuri! Şi aici doresc să mulţumesc din inimă grupurilor de pastoraţie a tineretului, mişcărilor şi noilor comunităţi care îi însoţesc pe tineri în experienţa lor de a fi Biserică, aşa de creativi şi aşa de îndrăzneţi. Mergeţi înainte şi nu vă fie frică!

3. Ultimul cuvânt: pentru a sluji. La începutul Psalmului pe care l-am proclamat sunt aceste cuvinte: „Cântaţi Domnului un cântec nou” (Ps 95,1). Care este acest cântec nou? Nu sunt cuvinte, nu este o melodie, ci este cântecul vieţii voastre, înseamnă a lăsa ca viaţa noastră să se identifice cu aceea a lui Isus, înseamnă a avea sentimentele sale, gândurile sale, acţiunile sale. Şi viaţa lui Isus este o viaţă pentru alţii. Este o viaţă de slujire.

Sfântul Paul, în lectura pe care am ascultat-o puţin mai înainte, spunea: „M-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi” (1Cor 9,19). Pentru a-l vesti pe Isus, Paul s-a făcut „sclavul tuturor”. A evangheliza înseamnă a mărturisi personal iubirea lui Dumnezeu, înseamnă a depăşi egoismele noastre, înseamnă a sluji aplecându-ne să spălăm picioarele fraţilor noştri aşa cum a făcut Isus.

Trei cuvinte: Mergeţi, fără frică, pentru a sluji. Mergeţi, fără frică, pentru a sluji. Urmând aceste trei cuvinte veţi experimenta că acela care evanghelizează este evanghelizat, acela care transmite bucuria credinţei primeşte mai multă bucurie. Dragi tineri, întorcându-vă la casele voastre, nu vă fie frică să fiţi generoşi cu Cristos, să mărturisiţi Evanghelia sa. În prima lectură, când Dumnezeu îl trimite pe profetul Ieremia, îi dăruieşte puterea „să smulgă şi să dărâme, să distrugă şi să doboare, să construiască şi să planteze” (Ier 1,10). Şi pentru voi este aşa. A duce Evanghelia înseamnă a duce forţa lui Dumnezeu pentru a smulge şi a dărâma răul şi violenţa; pentru a distruge şi a doborî barierele egoismului, intoleranţei şi urii; pentru a construi o lume nouă. Dragi tineri: Isus Cristos se bazează pe voi! Biserica se bazează pe voi! Papa se bazează pe voi! Maria, Mama lui Isus şi Mama noastră, să vă însoţească mereu cu duioşia sa: „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate popoarele”. Amin.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Papa Francisc, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Via Crucis: Papa Francisc și tinerii pe plaja Copacabana, Rio de Janeiro, vineri, 26 iulie 2013

Posted by Paxlaur pe 28/07/2013

Papa Francesco a CopacabanaPreaiubiţi tineri!

Am venit aici astăzi pentru a-l însoţi pe Isus de-a lungul drumului său de durere şi de iubire, drumul crucii, care este unul din momentele forte ale Zilei Mondiale a Tineretului. La sfârşitul Anul Sfânt al Răscumpărării, fericitul Ioan Paul al II-lea a voit să încredinţeze crucea vouă, tinerilor, spunându-vă: „Duceţi-o în lume ca semn al iubirii lui Isus faţă de omenire şi vestiţi tuturor că numai în Cristos mort şi înviat este mântuire şi răscumpărare” (Cuvinte adresate tinerilor [22 aprilie 1984]: Insegnamenti VII/1 [1984], 1105). De atunci crucea a parcurs toate continentele şi a străbătut cele mai variate lumi ale existenţei umane, rămânând aproape impregnată de situaţiile de viaţă ale atâtor tineri care au văzut-o şi au purtat-o. Iubiţi fraţi, nimeni nu poate atinge crucea lui Isus fără a lăsa în ea ceva din sine însuşi şi fără a duce ceva din crucea lui Isus în propria viaţă. Trei întrebări aş vrea să răsune în inimile voastre în această seară însoţindu-l pe Domnul: Ce anume aţi lăsat în cruce voi, dragi tineri din Brazilia, în aceşti doi ani în care a străbătut imensa voastră ţară? Şi ce anume a lăsat crucea lui Isus în fiecare dintre voi? Şi, în sfârşit, ce anume învaţă viaţa voastră această cruce?

1. O veche tradiţie a Bisericii de Roma povesteşte că apostolul Petru, ieşind din cetate pentru a scăpa de persecuţia lui Nero, l-a văzut pe Isus care mergea în direcţia opusă şi uimit l-a întrebat: „Doamne, unde mergi?”. Răspunsul lui Isus a fost: „Merg la Roma ca să fiu răstignit din nou”. În acel moment, Petru a înţeles că trebuia să-l urmeze pe Domnul cu curaj, până la capăt, dar a înţeles mai ales că nu era niciodată singur pe drum; cu el era mereu acel Isus care l-a iubit până la moarte. Iată, Isus cu crucea sa parcurge drumurile noastre şi ia asupra sa fricile noastre, problemele noastre, suferinţele noastre, chiar şi pe cele mai profunde. Cu crucea, Isus se uneşte cu tăcerea victimelor violenţei, care de acum nu mai pot să strige, mai ales cei nevinovaţi şi cei lipsiţi de apărare; cu crucea, Isus se uneşte cu familiile care sunt în dificultate şi care plâng pierderea tragică a copiilor lor, ca în cazul celor 242 de tineri, victime ale incendiului din oraşul Santa Maria la începutul acestui an. Să ne rugăm pentru ei. Cu crucea, Isus se uneşte cu toate persoanele care suferă foamea într-o lume care, pe de altă parte, îşi permite luxul să arunce în fiecare zi tone de mâncare; cu crucea, Isus este unit cu atâtea mame şi cu atâţia taţi care suferă văzându-şi copiii victime ale paradisurilor artificiale cum ar fi drogurile; cu crucea, Isus se uneşte cu cel care este persecutat datorită religiei, datorită ideilor, sau pur şi simplu din cauza culorii pielii; în cruce, Isus este unit cu atâţia tineri care au pierdut încrederea în instituţiile politice pentru că văd egoismul şi corupţia sau care au pierdut credinţa în Biserică şi chiar în Dumnezeu, datorită incoerenţei creştinilor şi a slujitorilor Evangheliei. Cât de mult îl fac pe Isus să sufere incoerenţele noastre! În crucea lui Isus este suferinţa, păcatul omului şi păcatul nostru şi el primeşte totul cu braţele deschise, ia pe umerii săi crucile noastre şi ne spune: Curaj! Nu le porţi singur! Eu le port împreună cu tine şi eu am învins moartea şi am venit să-ţi dau speranţă, să-ţi dau viaţă (cf. In 3,16).

2. Acum putem să răspundem la a doua întrebare: ce anume a lăsat crucea în cei care au văzut-o şi în cei care au atins-o? Ce anume lasă crucea în fiecare dintre noi? Vedeţi: lasă un bine pe care nimeni nu ni-l poate da: certitudinea iubirii fidele a lui Dumnezeu faţă de noi. O iubire aşa de mare care intră în păcatul nostru şi îl iartă, intră în suferinţa noastră şi ne dăruieşte forţa pentru a o purta, intră şi în moarte pentru a o învinge şi a ne mântui. În crucea lui Cristos este toată iubirea lui Dumnezeu, este milostivirea sa infinită. Şi aceasta este o iubire în care putem avea încredere, în care putem crede. Dragi tineri, să ne încredem în Isus, să ne încredinţăm lui (cf. Lumen fidei, 16) pentru că el nu dezamăgeşte pe nimeni niciodată! Numai în Cristos mort şi înviat găsim mântuirea şi răscumpărarea. Cu el, răul, suferinţa şi moartea nu au ultimul cuvânt, pentru că el ne dăruieşte speranţă şi viaţă: a transformat crucea din instrument de ură, de înfrângere şi de moarte într-un semn de iubire, de victorie, de triumf şi de viaţă.

Primul nume dat Braziliei a fost tocmai acela de „Terra de Santa Cruz”. Crucea lui Cristos a fost plantată nu numai pe plajă în urmă cu peste cinci secole, ci şi în istoria, în inima şi în viaţa poporului brazilian şi în multe alte popoare. Pe Cristos suferind îl simţim aproape, unul dintre noi care împărtăşeşte drumul nostru până la capăt. Nu există cruce, mică sau mare cum ar fi, din viaţa noastră pe care Domnul să n-o împărtăşească împreună cu noi.

3. Însă crucea lui Cristos ne invită şi să ne lăsăm contagiaţi de această iubire, ne învaţă deci să-l privim mereu pe celălalt cu milostivire şi iubire, mai ales pe cel care suferă, pe cel care are nevoie de ajutor, pe cel care aşteaptă un cuvânt, un gest, crucea ne invită să ieşim din noi înşine pentru a le ieşi în întâmpinare şi a le întinde mâna. Atâtea feţe am văzut în Via Crucis, atâtea feţe l-au însoţit pe Isus în drumul său spre Calvar: Pilat, Simon din Cirene, Maria, femeile… Eu astăzi te întreb: Tu asemenea cui dintre ei vrei să fii? Vrei să fi ca Pilat care nu are curajul să meargă împotriva curentului pentru a salva viaţa lui Isus şi se spală pe mâini? Spune-mi: eşti unul dintre aceia care se spală pe mâini, care se preface că nu ştie şi priveşte în altă parte? Sau eşti ca Simon din Cirene, care îl ajută pe Isus să poarte acel lemn greu, ca Maria şi celelalte femei, cărora nu le este frică să-l însoţească pe Isus până la sfârşit, cu iubire, cu duioşie? Şi tu, asemenea cui dintre aceştia vrei să fii? Ca Pilat, ca Simon din Cirene, ca Maria? Isus te priveşte acum şi îţi spune: vrei să mă ajuţi să port crucea? Fraţi şi surori: cu toată forţa de tânăr, ce anume îi răspunzi?

Dragi tineri, la crucea lui Cristos să ducem bucuriile noastre, suferinţele noastre, insuccesele noastre; vom găsi o Inimă deschisă care ne înţelege, ne iartă, ne iubeşte şi ne cere să purtă tot această iubire în viaţa noastră, să iubim pe orice frate şi soră tot cu această iubire.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Imaginea este preluata de pe www.tempi.it

Posted in Papa Francisc, Predici si meditatii | Etichetat: , | 2 Comments »

Nu vă temeţi

Posted by Paxlaur pe 13/07/2013

Voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume!

Voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume!

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,24-33

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Ucenicul nu este mai presus de maestrul său şi nici slujitorul mai presus de stăpânul său. 25 Ucenicul să fie mulţumit, dacă este ca maestrul său, iar servitorul, dacă este ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Belzebul», cu cât mai rău va fi pentru cei din casa lui!? 26 Deci nu vă temeţi de oameni, căci nimic nu este acoperit care să nu fie scos la iveală şi nimic ascuns care să nu fie făcut cunoscut. 27 Ceea ce vă spun la întuneric, vestiţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche, predicaţi de pe acoperişuri. 28 Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeţi-vă mai curând de acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în Gheenă. 29 Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi totuşi nici una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. 30 Cât despre voi, până şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate. 31 Deci nu vă temeţi: voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume. 32Dacă cineva dă mărturie despre mine înaintea oamenilor, şi eu voi da mărturie despre el înaintea Tatălui meu care este în ceruri; 33 şi pe cel care mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Imagini si fotografii, Lecturi | Etichetat: , , | 3 Comments »

Orbul Bartimeu

Posted by Paxlaur pe 12/07/2013

BartimeuPăşeam pe un pământ întunecat
Prin veacuri de beton şi de rugină
Iar sufletu-mi striga încătuşat
Lumină vreau, doresc să am lumină.

Buchete mari de flori de mucegai
Am adunat pe câmpul vieţii mele
Buchete mari, dar cui să i le dai
Şi cine-ţi dă garoafe pentru ele?

Un cerşetor lângă al vieţii drum
Un orb ce cere-ntr-una de pomană
Aceast’aş fi Isuse şi acum
De nu m-ai fi băgat nici tu în seamă.

Când într-o zi un zvon am auzit
Şi-n jurul meu un vuiet de mulţime
Şi voci care şopteau necontenit
Isus din Nazaret, Mesia, vine!

Cu-ochii deschişi privind spre nicăieri
Împins de oameni cu dispreţ şi silă
Am început să strig din răsputeri
Isuse, Fiul lui David, ai milă!

Mulţi mă certau şi îmi spuneau să tac
Dar tu m-ai auzit, erai aproape
Şi când m-ai întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?”
Eu am simţit lumina ta pe pleoape.

Şi ţi-am răspuns cu lacrime fierbinţi
În ochii mei cei stinşi ca şi tăciunii
Din noaptea nesfârşitei biruinţi
„Vederea să mi-o capăt, vreau, Rabuni!”

Şi în cuvântul care l-ai rostit
Vorbi atunci iubirea şi puterea
„Credinţa ta pe tin’te-a mântuit!
Du-te în pace! Capătă-ţi vederea!”

Iar când lumina primului foton
Se furişă prin ochii mei spre mine
Eu orbul Bartimeu din Ierihon
Am înţeles ce n-am simţit’nainte

Că întunericu’n care-am trăit
E-un vid imens, e-o mare nulitate,
Pe când Lumina ce l-a biruit
E viaţă, e lumină, libertate.

Se stinse-n urmă al cetăţii zvon
Iar noaptea îşi lăsa încet cortina
Pe drumul ce urca din Ierihon
Eu, noul Bartimeu, urmam Lumina. Amin.

Autor: Costache Ioanid

Vindecarea orbului din Ierihon Mc 10,46-52 (Mt 20, 29-39; Lc 18, 35-43)
 
46 Și au venit la Ierihon. Ieșind din Ierihon cu discipolii săi și cu o mulțime numeroasă, un cerșetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum.
47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!”
48 Mulți îl certau ca să tacă, însă el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”
49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemați-l!” Și l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă”.
50 Iar el, aruncându-și haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.
51 Isus, întrebându-l, i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbuni, să-mi recapăt vederea”.
52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credința ta te-a mântuit!” Îndată și-a recăpătat vederea și îl urma pe cale.

Posted in Lecturi, Poezie | Etichetat: , , , , , , | 3 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: