Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for August 2013

Rugăciune

Posted by Paxlaur pe 26/08/2013

RugaciuneDoamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni:

Unde este ură eu să aduc iubire,
Unde este vină eu să aduc iertare,
Unde este dezbinare, eu să aduc unire,
Unde-i rătăcire, eu să aduc adevărul,
Unde-i îndoială, eu să aduc credință,
Unde-i disperare, eu să aduc speranță,
Unde-i întuneric, eu să aduc lumină,
Unde-i suferință, eu să aduc bucurie.

Doamne, ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alții decât să fiu mângâiat,

Ca eu să-i înteleg pe alții decât eu să fiu înteles,
Ca eu să iubesc pe alții decât eu să fiu iubit.
Caci când mă uit pe mine însumi atunci mă găsesc,
Când iert atunci găsesc iertare,
Când mor pentru Tine, atunci înviu la viața de veci.

Amin.

 

(Rugăciunea sfântului Francisc de Assisi)

Posted in Francisc din Assisi, Rugăciuni | Etichetat: , , , , , , | 4 Comments »

Un „leac” pentru cei care plâng după vremurile trecute

Posted by Paxlaur pe 21/08/2013

Ingerul meuCine va rămâne statornic până la sfârșit, acela se va mântui!

„De fiecare dată când suportăm neliniști și necazuri, acestea constituie pentru noi un avertisment și, în același timp, un mijloc pentru a ne corecta. Nici Scriptura nu ne promite pace, siguranță și liniște; ba chiar Evanghe­lia nu ne ascunde necazurile, neliniștile și scandalurile. Însă asigură că cine va rămâne statornic până la sfârșit acela va fi mântuit (Mt 10,22). De la primul om nu am avut nici un bine, ba chiar am moștenit moartea și blestemul, de care Cristos trebuia să ne elibereze.
De aceea, să nu ne plângem și să nu murmurăm, fraților. Ne pune în gardă și Apostolul, spunând: Unii
dintre ei au murmurat și au fost nimiciți de șerpi (cf. 1Cor 10,10). Fraților, ce fel de suferințe noi și neo­biș­nuite îndură neamul omenesc în timpurile noastre, pe care să nu le fi îndurat părinții noștri? Putem noi afirma că îndurăm așa de mult și atâtea necazuri pe care ei au trebuit să le îndure? și totuși, vei găsi oameni care se plâng de timpurile lor, convinși că numai timpu­rile trecute au fost frumoase. Dar să fim siguri că, dacă aceștia ar putea să ajungă în perioada strămoșilor, tot s-ar plânge. Dacă tu consideri bune acele timpuri care au fost, este tocmai pentru că acele timpuri nu sunt ale tale.
Din moment ce ești liber de blestem, din moment ce ai deja credință în Fiul lui Dumnezeu, din moment ce deja ai fost inițiat și instruit în Sfintele Scripturi, nu văd cum poți să mai gândești că Adam a avut parte de timpuri mai bune. și părinții tăi au purtat moștenirea lui Adam. Chiar lui Adam i s-a spus: În sudoarea feței tale vei mânca pâinea și vei munci pământul din care ai fost luat; spini și mărăcini îți va produce (cf. Gen 3,19.18). Iată ce a meritat, ce a primit, iată ce i-a impus judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu. Deci pentru ce mai crezi că timpurile trecute au fost mai bune decât ale tale? Ia bine aminte că de la primul Adam și până la omul de astăzi nu se întâlnește altceva decât muncă, sudoare, spini și mărăcini. Oare a venit potopul asupra noastră? Au venit asupra noastră timpuri așa de grele de foamete și de războaie, ca odinioară, așa încât să justifice plân­gerea noastră împotriva lui Dumnezeu din cauza timpu­lui prezent?
Gândiți-vă, deci, ce fel de timpuri erau acelea. Auzind sau citind istoria acelor fapte, oare nu am rămas îngro­ziți? De aceea, avem mai curând motiv să ne bucurăm decât să ne plângem de timpurile noastre”.

Textul este luat din Predicile sfântului Augustin, episcop
(Pred. Caillau-Saint-Yves 2, 92: PLS 2, 441-442)

Posted in Fragmente, Lecturi, Sfântul Augustin | Etichetat: , , | 7 Comments »

Tăcerea. Mă voi strădui să tac mai mult!

Posted by Paxlaur pe 20/08/2013

cand-e-tacere„Tăcerea inimii este necesară pentru a-l putea auzi pe Dumnezeu pretutindeni – într-o uşă care se închide, în persoana care are nevoie de tine, în cântecul păsărilor, în flori, în animale. Nu este esenţial ceea ce noi spunem, ci ceea ce Dumnezeu ne spune nouă şi ce ne spune prin intermediul celorlalţi. În tăcere, el ne ascultă; în tăcere, el vorbeşte sufletelor noastre. În tăcere, primim privilegiul de a-i asculta vocea.

Pentru a face posibilă adevărata tăcere interioară, trebuie să practici:

tăcerea ochilor, căutând mereu să vezi frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu pretutindeni, şi închizându-i faţă de greşelile celorlalţi şi faţă de tot ceea ce este rău şi păgubitor pentru suflet.

tăcerea urechilor, ascultând mereu vocea lui Dumnezeu, strigătul celor săraci şi în suferinţă, şi închizându-le faţă de bârfă şi vorbe lipsite de bunătate.

tăcerea limbii, aducând laude lui Dumnezeu şi rostind doar cuvinte care inspiră şi iluminează, care aduc pace, bucurie şi speranţă, şi abţinându-te de la cuvinte care aduc întuneric, suferinţă şi moarte.

tăcerea minţii, deschizând-o spre adevăr şi cunoaşterea lui Dumnezeu prin rugăciune şi contemplaţie, şi ferind-o de neadevăruri, gânduri distrugătoare şi răzbunătoare, judecăţi dure, suspiciuni false ale celorlalţi, dorinţe şi distrageri.

tăcerea inimii, iubindu-l pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul, mintea şi puterea ta, iubindu-l pe celălalt aşa cum Dumnezeu iubeşte, şi evitând orice egoism, ură, invidie, gelozie şi lăcomie.

Voi păstra tăcerea inimii cu mare atenţie, astfel încât în această tăcere să ascult cuvintele Lui. Pentru că în tăcerea şi puritatea inimii vorbeşte Dumnezeu”.

Aceste minunate cuvinte despre tăcere aparţin fericitei Tereza de Calcutta şi sunt extrase din cartea “În inima lumii” . Prin mijlocirea fericitei Tereza să ne bucurăm şi noi mereu de harul şi darul tăcerii şi astfel să auzim cât mai des glasul Domnului.

 

Posted in Fragmente, Lecturi | Etichetat: , , | 4 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: