Un gând care ne invită să redescoperim pasiunea pentru Cristos, pentru misterul său. Iată ce ne învaţă în Cântarea spirituală, sfântul sărbătorit astăzi, Ioan al Crucii, preot şi învăţător al Bisericii:
Deși multe mistere și fapte minunate au fost descoperite de sfinții învățători și au fost înțelese în această viață de sufletele sfinte, totuși, cea mai mare parte dintre ele rămâne încă de spus și chiar de înțeles.
De aceea în Cristos trebuie săpat adânc, pentru că el este ca o mină bogată în care se află numeroase filoane de comori și în care, oricât de mult s-ar săpa, nu se ajunge niciodată până la capăt. Ba mai mult, în fiecare filon se descoperă noi filoane de bogății.
Din acest motiv, apostolul Paul a spus despre Cristos: În el sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii lui Dumnezeu (Col 2,3). Sufletul însă nu poate să intre la aceste comori, nici să ajungă la ele, dacă mai întâi nu va fi trecut sau nu va fi intrat în strâmtoarea suferințelor exterioare și interioare și dacă mai întâi nu va fi primit de la Dumnezeu multe daruri intelectuale și sensibile și dacă în precedență nu se va fi exercitat în spiritualitate.
De fapt, toate aceste daruri sunt de o categorie inferioară, căci ele sunt dispoziții pentru a ajunge la lăcașurile înalte ale cunoașterii misterelor lui Cristos, care este cea mai mare înțelepciune ce se poate dobândi în această viață.
O, dacă oamenii ar înțelege în sfârșit că este imposibil să ajungă la profunzimea bogățiilor și înțelepciunii lui Dumnezeu, dacă mai întâi nu intră în strâmtoarea suferințelor de multe feluri și dacă sufletul nu-și pune în ele mângâierea și dorința! Sufletul care dorește cu adevărat înțelepciunea divină dorește cu adevărat să intre mai întâi în strâmtoarea crucii.
De aceea, sfântul Paul îi îndemna pe efeseni să nu se descurajeze din cauza încercărilor, ci să rămână tari și înrădăcinați și întemeiați în iubire, să puteți înțelege împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea, înălțimea și profunzimea și să cunoașteți iubirea fără de margini a lui Cristos, ca să fiți plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu (Ef 3,17-19).
Căci poarta prin care se poate ajunge astfel la bogățiile înțelepciunii lui este crucea. Aceasta este o poartă îngustă și, dacă mulți râvnesc bogățiile care pot fi atinse prin ea, totuși, puțini sunt aceia care doresc să intre prin ea.
(Red. B, str. 36-37, ed. E. Pacho, S. Juan de la Cruz, Obras completas, Burgos 1982, 1124-1135)