Arhiva pentru ianuarie 2014

Milă pentru prezent şi speranţă pentru viitor!

Ce înseamnă de fapt a fi creştin? Doar a merge duminica la Biserică şi a te strădui să nu încalci poruncile? Înseamnă oare doar să te rogi dimineaţa şi seara, înaintea şi după masă? Înseamnă oare numai să citeşti sau să asculţi, din când în când, cuvântul Domului? Cu siguranţă că a fi creştin înseamnă toate aceste lucruri, dar totodată înseamnă mai mult decât atât. A fi cu adevărat creştin înseamnă să-l iubeşti pe Dumnezeu din toată inima şi pe aproapele ca pe tine însuţi.

De fapt, partea aceasta din urmă – iubirea aproapelui – vrem să ne-o întipărim astăzi în inimă, privind la exemplul lui Cristos şi al sfinţilor. A fi creştin înseamnă să îţi pese de ceea ce se întâmplă cu cel de lângă tine. A fi creştin înseamnă să te preocupe propria mântuire, dar la fel de mult să fii preocupat şi de mântuirea celor din jur, a celor care ţi-au fost încredinţaţi, în special a celor mici. Aceasta este una dintre caracteristicile pe care le putem învăţa cel mai bine de la Don Bosco, preotul sfânt comemorat astăzi.

El este „crainicul bucuriei”, cel căruia i se potrivesc atât de bine cuvintele Apostolului: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul… Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor”. El este cel care a luat în serios cuvintele lui Cristos: „Oricine va primi un copil în numele meu, pe mine mă primeşte”. Şi astfel şi-a dedicat viaţa slujirii celor mici şi a făcut tot posibilul ca fiecare tânăr pe care l-a întâlnit să simtă bucuria vieţii. Prioritatea vieţii sale a fost educaţia celor mici, slabi, săraci, pentru ca în felul acesta să-i realizeze nu doar pentru această lume, ci mai ales pentru veşnicie. El şi-a dorit să-i poarte pe toţi spre mântuire.

Iată învăţătura sa pentru noi: „priviţi mereu cum se comporta Isus cu apostolii săi, cărora le suporta ignoranţa şi grosolănia, ba chiar şi puţina credinţă. De asemenea, și pe păcătoși îi trata cu bunătate și familiaritate, încât unora le trezea mirarea, iar la altora scandalul, dar la cei mai mulți speranța că vor obține iertare de la Dumnezeu. De aceea ne-a poruncit să fim blânzi și smeriți cu inima. De aceea, să nu fie agitație în sufletul vostru, să nu fie dispreț în ochii voștri, să nu fie insulte în cuvintele voastre, ci să aveți milă pentru prezent și speranță pentru viitor”.

Reţine

Cine împlineşte poruncile Domnului şi-i va ajuta şi pe alţii să le împlinească, va fi mare în împărăţia cerurilor. Tu pe cine vrei să ajuţi astăzi? Cui vei reda astăzi bucuria şi speranţa?

Vineri, 31 ianuarie 2014

Vineri din saptamâna a 3-a de peste an Ss. Ioan Bosco, pr. **; Marcela, vaduva Fil 4,4-9; Ps 33; Mt 18,1-5

LECTURA I Îndreptaţi-vă gândul la tot ceea ce este sfânt.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,4-9
Fraţilor, ⁴ bucuraţi-vă mereu în Domnul, şi iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! ⁵ Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor: Domnul este aproape! ⁶ Nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă, dar în orice împrejurare arătaţi lui Dumnezeu trebuinţele voastre prin rugăciuni, prin cereri şi aduceri de mulţumire. ⁷ Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi cugetele voastre în Cristos Isus. ⁸ În sfârşit, fraţilor, îndreptaţi-vă gândul şi cugetul la tot ceea ce este adevărat şi vrednic de cinste, la tot ceea ce este drept şi sfânt, la tot ceea ce este vrednic de iubire şi cu faimă bună, la tot ceea ce este virtute şi vrednic de laudă. ⁹ Ceea ce aţi învăţat şi aţi primit, ceea ce aţi auzit şi văzut la mine, acelea să le faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi, cât de bun este Domnul.
² Voi lăuda pe Domnul întotdeauna, lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele. ³ Să se laude sufletul meu în Domnul! Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

⁴ Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, să înălţăm numele lui împreună! ⁵ Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

⁶ Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze. ⁷ Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el şi-i scapă din primejdie. ⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul, fericit este omul care se încrede în Domnul. R.

¹⁰ Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii lui, căci de nimic nu duc lipsă cei care se tem de el. ¹¹ Bogaţii au sărăcit şi îndură foame, dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ALELUIA Cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA Cine va primi un copil ca acesta în numele meu, pe mine mă primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,1-5
În ceasul acela, ¹ ucenicii s-au apropiat de Isus şi l-au întrebat: „Cine este mai mare în împărăţia cerurilor?” ² Atunci Isus a chemat la el un copil, l-a aşezat în mijlocul lor şi le-a zis: ³ „Vă spun adevărul: De nu vă veţi converti şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. ⁴ De aceea, oricine se va face mic ca acest copil, va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. ⁵ Şi oricine va primi un copil ca acesta în numele meu, pe mine mă primeşte.

Cuvântul Domnului

31/01/2014 5 1

Ispita autosuficienţei

Se spune că un om de ştiinţă l-a chemat pe Dumnezeu şi i-a spus: „Începând de astăzi, nu mai avem nevoie de tine. Tocmai am descoperit secretul creaţiei şi noi, oamenii de ştiinţă, putem face în laboratoarele noastre tot ce ai creat tu. Aşa că nu mai avem nevoie de un Dumnezeu care sa guverneze universul. Pleacă şi lasă-ne în pace, să trăim aşa cum ştim noi”. Domnul l-a privit şi i-a zis: „Îţi respect dorinţa şi cercetările. Voi pleca dacă totul este aşa cum spui tu. Dar mai întâi să facem un test”. „Ce test?”, a spus nerăbdător cercetătorul. „Uite, arată-mi şi mie cum creezi. Dacă tu poţi crea viaţa aşa cum o creez eu, voi pleca negreşti”. „Bine. Nicio problemă. Priveşte aici”, a răspuns sigur pe el omul de ştiinţă. Şi s-a aplecat să ia o mână de pământ pe care să o ducă în laborator şi să facă din ţărână o nouă viaţă. La care Dumnezeu l-a strigat: „Nu, nu… foloseşte pământul tău, acela, din care vrei să faci viaţa, este pământul meu”.

De câte ori nu am trecut şi noi prin această ispită a autosuficienţei?! Avem impresia că ne putem descurca şi singuri, fără Dumnezeu, fără aproapele. Însă David ne aminteşte astăzi că tot ce avem şi tot ce suntem, toată binecuvântarea, vine de la Domnul. Că avem mereu nevoie să ne apropiem de Dumnezeu şi să îi spunem: Doamne, doar prin binecuvântarea ta voi fi binecuvântat şi eu. În David, în rugăciunea sa făcută cu sinceritate înaintea Domnului, avem un model de smerenie pe care trebuie să ni-l însuşim. Şi noi trebuie să spunem: „Cine sunt eu Doamne, Dumnezeul meu, şi ce este casa mea că m-ai condus până aici”, că m-ai binecuvântat, că mi-ai fost mereu alături? Suntem atât de mici, iar Dumnezeu priveşte cu drag spre noi şi ne binecuvântează.

Această binecuvântare a Domnului trimisă asupra oamenilor se concretizează uneori prin aproapele nostru. Dumnezeu ne aşează unii lângă alţii în această lume ca să fim un dar pentru cei din jur. După cum cuvântul Domnului este o făclie pentru paşii noştri, o lumină pe cărarea vieţii noastre, şi noi trebuie să luminăm viaţa aproapelui. Inima noastră trebuie să fie generoasă în a împărţi totul, folosind o măsură boierească, largă, căci cu măsura cu care măsurăm noi, ni se va măsura şi nouă.

Reţine

Singuri nu putem transforma această lume. Singuri nu ne putem îmbunătăţi nici măcar pe noi. Dar împreună cu Dumnezeu, meditând şi predicând cuvântul său, putem schimba inima noastră, putem lumina viaţa celor din jur. Astăzi trebuie să fii generos: dăruieşte ceva din ceea ce Dumnezeu ţi-a dat!

Joi, 30 ianuarie 2014

Joi din saptamâna a 3-a de peste an Sf. Martina, m. 2Sam 7,18-19.24-29; Ps 131; Mc 4,21-25

LECTURA I Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, şi ce este casa mea?
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,18-19.24-29 ¹⁸
După ce profetul Natan i-a adus la cunoştinţă lui David promisiunile făcute de Dumnezeu, David s-a dus, a stat în faţa Domnului şi a spus: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, şi ce este casa mea, că m-ai condus până aici? ¹⁹ Aceasta ţi s-a părut încă prea puţin, Doamne, şi tu ai extins promisiunile tale şi asupra casei slujitorului tău, până într-un viitor îndepărtat. ²⁴ Tu ai făcut din Israel poporul tău pentru totdeauna, iar tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lui. ²⁵ De aceea, Doamne, menţine acum promisiunea pe care ai făcut-o slujitorului tău şi casei sale şi fă după cum ai spus. ²⁶ Atunci numele tău va fi preamărit pentru totdeauna şi se va spune: «Dumnezeul oştirilor este Dumnezeul lui Israel!» Şi casa slujitorului tău David va dăinui prin tine. ²⁷ Căci tu, Domnul universului şi Dumnezeul lui Israel, ai făcut această destăinuire slujitorului tău: « Eu îţi voi construi o casă». De aceea a îndrăznit slujitorul tău să-ţi adreseze această rugăciune. ²⁸ Doamne, tu eşti Dumnezeu, cuvintele tale sunt adevăr; tu ai făcut slujitorului tău această măreaţă promisiune. ²⁹ Arată-ţi bunăvoinţa şi binecuvântează casa slujitorului tău, ca, prin tine, să dăinuiască pentru totdeauna. Căci tu, Doamne, eşti cel care ai promis; prin binecuvântarea ta, casa slujitorului tău va fi binecuvântată pentru totdeauna”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 131,1-2.3-5.11.12.13-14 (R.: cf. Lc 1,32a)
R.: Dumnezeu îi va da lui Isus tronul lui David.
¹ Aminteşte-ţi, Doamne, de David şi de toate ostenelile sale! ² Adu-ţi aminte, cum a jurat Domnului şi a făcut această făgăduinţă către Dumnezeul lui Iacob: R.

³ „Nu voi intra sub acoperişul casei mele, nu mă voi urca în patul meu să mă odihnesc, ⁴ nu voi da odihnă ochilor mei, nici somn pleoapelor mele, ⁵ până când nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacob”. R. ¹¹ Domnul s-a jurat lui David şi nu-şi va retrage jurământul. El i-a spus: „Voi pune pe tronul tău un urmaş al tău. R. ¹² Dacă fiii tăi vor păzi legământul meu şi Legea pe care le-am dat-o, atunci fiii lor vor sta din neam în neam pe tronul tău”. R.

¹³ Domnul a ales Sionul, pentru că a voit să fie locuinţa lui: ¹⁴ „Acesta este locul meu de odihnă pentru totdeauna, aici am hotărât să locuiesc”. R.

ALELUIA Ps 118,105
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este o făclie pentru paşii mei, o lumină pe cărarea vieţii mele. (Aleluia)

EVANGHELIA Lampa este adusă, ca să fie pusă pe candelabru. Cu aceeaşi măsură vi se va măsura.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,21-25
În acel timp, vorbind mulţimii, ²¹ Isus le-a spus această asemănare: „Oare lampa este adusă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă pe candelabru? ²² Căci nimic nu este ascuns care nu va fi dat pe faţă, şi nimic nu este tăinuit care nu va fi scos la lumină. ²³ Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!” ²⁴ Apoi le-a mai spus: „Fiţi atenţi la ceea ce auziţi. Cu aceeaşi măsură cu care veţi măsura voi, vi se va măsura şi vouă; ba încă vi se va da în plus. ²⁵ Căci celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are”.

Cuvântul Domnului

30/01/2014 6 4

Dumnezeu nu face discriminări

Restaurantele de prestigiu îşi asigură o selecţie atentă a clientelei. Pe multe uşi stă scris: „Ne rezervăm dreptul de a ne selecta clienţii!”. În acele locuri nu intră oricine: trebuie o anumită vestimentaţie, trebuie să asiguri o consumaţie etc., altfel nu eşti primit. Acest „drept de a selecta clienţii” se practică în multe domenii. Suntem refuzaţi, îndepărtaţi, trataţi cu dispreţ dacă nu îndeplinim condiţiile. Zonele privilegiate par să se extindă în favoarea unora şi defavoarea multora. Pare să fie în continuă creştere această selecţie care sădeşte în inimile noastre duşmănii, invidii, discriminări. Mergem spre o lume care ne distanţează pe unii de alţii şi ne fragmentează aşezându-ne pe categorii cu acces limitat.

Aşa fac oamenii. Însă Dumnezeu e altfel. Generozitatea şi dorinţa lui de a-i cuprinde pe toţi este atât de bine reliefată de evanghelia zilei. E surprinzător (aproape scandalos!) modul în care face „risipă” de sămânţă. Semănătorul – Dumnezeu – împrăştie sămânţa peste tot, absolut în orice fel de pământ: pe marginea drumului, printre pietre, printre spini şi în cele din urmă în pământul bun. Oare nu ar trebui ca Dumnezeu să fie mai atent cu bunurile sale? De ce să risipească sămânţa? De ce să arunce sămânţa în locuri despre care ştie că e puţin probabil să primească rod?

Aceste locuri sunt simbolul inimi noastre, a felului nostru de a ne trăi sau de a nu ne trăi credinţa. Însă Dumnezeu este şi vede dincolo de trăirile noastre. El nu se descurajează în faţa necredinţei noastre. El seamănă. Dumnezeu aruncă sămânţă bună în fiecare inimă. Fără preselecţii, discriminări, condiţii. Fără să se teamă. Fără să regrete. Fără să-şi pună întrebări. Doar cu iubire faţă de pământul în care seamănă și faţă de inima omului în care vrea să prindă rădăcini şi din care vrea să culeagă rod bogat.

Apoi semănătorul are speranţa că munca sa nu va fi zadarnică şi ştie că din unele locuri va culege roade de treizeci, de şaizeci sau chiar de o sută de ori mai mult. Are credinţă în puterea seminţei de a încolţi, de a răzbate prin pietre, prin spini. Şi aşa este, sămânţa – cuvântul divin – chiar răzbate şi în cele mai grele condiţii. Însă depinde ce se întâmplă în inima omului după ce această sămânţă începe să încolţească: dacă este îngrijită, aduce rod; dacă este abandonată, cresc spinii şi o înăbuşă sau o usucă soarele dogoritor al indiferenţei.

Reţine

Dumnezeu nu-şi selectează oamenii sau inimile. Însă oamenii îl „selectează” pe Dumnezeu şi refuză să aduc rod în inimile lor. Tu cât rod aduci?

Miercuri, 29 ianuarie 2014

Miercuri din saptamâna a 3-a de peste an Sf. Valeriu, ep. 2Sam 7,4-17; Ps 88; Mc 4,1-20

LECTURA I Eu voi pune după tine un urmaş şi-i voi întări domnia.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4-17
În zilele acelea, ⁴ Domnul a vorbit către Natan, zicând: ⁵ „Mergi şi spune-i slujitorului meu David: Aşa vorbeşte Domnul: Oare tu îmi vei zidi casă, în care să locuiesc? ⁶ Din ziua în care i-am scos din Egipt pe fiii lui Israel şi până în ziua de azi, n-am locuit niciodată într-o casă, ci am fost un călător, singura mea locuinţă fiind un cort. ⁷ În tot timpul cât i-am însoţit pe fiii lui Israel, nici unuia dintre judecătorii pe care i-am orânduit ca păstori ai poporului lui Israel nu i-am spus vreodată: Pentru ce nu mi-ai construit o casă din cedru? ⁸ Să-i spui deci servitorului meu David: Aşa vorbeşte Dumnezeul oştirilor: Eu te-am luat de la stână, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul meu Israel. ⁹ Am fost cu tine pretutindeni; oriunde ai umblat, am nimicit pe toţi duşmanii tăi dinaintea feţei tale şi am făcut numele tău mare, ca numele celor mari de pe pământ. ¹⁰ Îl voi stabili în acest loc pe poporul meu Israel, îl voi înrădăcina şi va trăi în pace la locul său, fără să mai fie tulburat; cei răi nu-l vor mai strâmtora, ca mai înainte, ¹¹ pe vremea când puneam judecători peste poporul meu Israel. Îţi voi da linişte, apărându-te de duşmanii tăi. Iată, Domnul îţi vesteşte că îţi va zidi el însuşi o casă. ¹² Când se vor sfârşi zilele vieţii tale şi tu vei zace alături de părinţii tăi, eu voi pune după tine un urmaş, care se va naşte din tine, şi-i voi întări domnia. ¹³ El îmi va zidi o casă şi eu îi voi întări pentru vecie tronul său de domnie. ¹⁴ Eu voi fi pentru el tată şi el va fi pentru mine fiu. Dacă va săvârşi răul, îl voi aduce pe calea cea dreaptă cu varga folosită de oameni şi-l voi bate, cum fac oamenii. ¹⁵ Însă dragostea mea nu o voi retrage de la el, cum mi-am retras-o de la Saul, pe care l-am înlăturat, pentru a-ţi da ţie locul. ¹⁶ Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea mea, iar tronul tău va rămâne în veci neclintit”. ¹⁷ Natan a transmis cu exactitate toate cuvintele acestei viziuni.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,4-5.27-28.29-30 (R.: cf. 29a)
R.: Veşnică este iubirea ta, Doamne, faţă de alesul tău!
⁴ Am făcut legământ cu alesul meu, iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David: ⁵ „Îţi voi întări seminţia pe veci, din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie”. R.

²⁷ El îmi va spune: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!” ²⁸ Eu îl voi face întâiul născut, cel mai mare dintre împăraţii pământului. R.

²⁹ Lui îi dau pe veci iubirea mea şi legământul meu va dăinui veşnic împreună cu el. ³⁰ Îi voi statornici seminţia pe veci şi tronul lui va dura cât zilele cerului. R.

ALELUIA cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, semănătorul este Cristos; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA A ieşit semănătorul să semene.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,1-20
În acel timp, ¹ Isus a început să înveţe iarăşi pe malul mării. Şi, deoarece o mare mulţime de oameni s-a adunat în jurul lui, el s-a urcat într-o barcă şi s-a aşezat. El era pe mare, iar mulţimea stătea pe ţărm. ² Le spunea multe lucruri în parabole. Printre altele, le-a spus: ³ „Ascultaţi! Iată, a ieşit semănătorul să semene; ⁴ şi cum semăna, o parte din sămânţă a căzut pe marginea drumului; venind păsările au mâncat-o. ⁵ Alta a căzut printre pietre, unde era puţin pământ şi, cum nu avea adâncime în pământ, a răsărit în scurt timp. ⁶ Dar când s-a ridicat soarele, a ars-o şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. ⁷ Altă parte a căzut între spini, iar spinii, crescând, au înăbuşit-o şi nu a dat rod. ⁸ În sfârşit, o altă parte a căzut în pământ bun, a încolţit, a crescut şi a adus rod, care de treizeci, care de şaizeci, care de o sută de ori mai mult”. ⁹ Şi a adăugat: „Cine are urechi de auzit, să audă!” ¹⁰ Când a rămas singur, cei din jurul lui şi cei doisprezece i-au cerut lămuriri cu privire la parabolă. ¹¹ El le-a spus: „Vouă vi s-a dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, însă pentru cei de afară toate sunt prezentate sub formă de parabole, ¹² pentru ca să se împlinească profeţia: «Vor privi cu ochii lor şi nu vor vedea, vor asculta cu urechile lor şi nu vor înţelege, ca nu cumva să se convertească şi să fie iertaţi»”. ¹³ Isus a adăugat: „Nu înţelegeţi această parabolă? Cum le veţi înţelege atunci pe celelalte? ¹⁴ Semănătorul seamănă cuvântul. ¹⁵ Lângă drum cade cuvântul la cei care îl ascultă şi, după ce au ascultat, vine numaidecât Satana şi ia cuvântul semănat în ei. ¹⁶ La fel se întâmplă cu cei care primesc cuvântul lui Dumnezeu ca în pământ pietros; după ce au ascultat cuvântul, îl primesc îndată şi cu bucurie. ¹⁷ Dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici şi, dacă vine o strâmtorare sau o prigoană din cauza cuvântului, pe loc se leapădă. ¹⁸ Alţii primesc sămânţa într-un pământ cu spini. Aceştia sunt cei care ascultă cuvântul, ¹⁹ dar grijile acestei lumi, pofta amăgitoare de îmbogăţire şi celelalte pofte îi cuprind şi înăbuşă cuvântul, iar el rămâne fără rod. ²⁰ Alţii primesc sămânţa în pământ bun. Ei sunt cei care ascultă cuvântul, îl primesc şi dau rod: unii de treizeci, alţii de şaizeci şi alţii de o sută de ori mai mult”.

Cuvântul Domnului