Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Februarie 2014

Adevărul nu se negociază!

Posted by Paxlaur pe 28/02/2014

casatorieDe fiecare dată când ne pregătim un discurs și nu suntem stăpâni pe ceea ce urmează să argumentăm, avem grijă să lăsăm loc și de eventuale interpretări. Lucrul acesta ne ajută ca, în cazul aparițiilor unor păreri contradictorii, să putem reveni asupra discursului și să spunem că, de fapt, și noi gândim la fel, că altceva am vrut să spunem sau altfel am vrut să fie. Însă nu așa se întâmplă cu Isus. Pentru el lucrurile sunt clare și trebuie să rămână clare, chiar și când vorbește despre subiecte atât de sensibile și disputate astăzi: căsătoria și familia.

Pentru Cristos, nici măcar în aceste timpuri pline de relativism, când adevărul „îmbracă culoarea celui mai puternic”, nu este loc de interpretare sau de negociere. Astfel și astăzi rămâne valabil: „Cine se desparte de femeia sa, pentru a se căsători cu alta, săvârșește adulter. Tot așa și femeia, dacă se desparte de bărbatul ei și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter”. Familia înființată prin sacramentul căsătoriei trebuie să fie și astăzi un „loc” sacru. Acesta este un adevăr care nu se negociază.

Fragilitatea căsătoriei și a familiei pe care o simțim astăzi este și rezultatul compromisurilor noastre, a acelor zile când am spus: „Merge și așa”. Însă cuvântul Domnului de astăzi ne invită să ne reînnoim angajamentele. Astăzi ni se amintește că viața noastră trebuie să fie simplă și clară: „da să fie da și nu să fie nu”. Astăzi trebuie să ne angajăm cu toate forțele în lupta de partea adevărului, de partea familiei așa cum a gândit-o Domnul: legământ sacru pentru toată viața între un bărbat și o femeie.

Știm că nu este ușor să lupți pentru principii și să mergi contracurentului. Știm că nu ne este ușor să fim fideli promisiunilor noastre, că trebuie, uneori, chiar și să suferim pentru a ne păstra cuvântul dat, pentru a fi statornici până la final. Însă Domnul ne încurajează, ne invită să îi luăm ca „model de răbdare în suferință pe profeții care au vorbit în numele Domnului. Iată, noi îi declarăm fericiți pe cei care au îndurat toate cu răbdare”. Și avem exemplul lui Iob care, deși a suferit enorm, a rămas fidel și a simțit în cele din urmă că „Domnul este plin de bunătate și de îndurare”. Noi suntem slabi însă Domnul ne iartă toate păcatele și ne vindecă de orice infirmitate. El ne scapă viața de la pierzare și ne încununează cu bunătate și îndurare”.

Reține

Adevărul nu se negociază! Familia și sacramentul căsătoriei sunt realități sacre, adevăruri voite de Dumnezeu, care nu se negociază niciodată!

Vineri, 28 februarie 2014 

Vineri din saptamâna a 7-a de peste an
Sf. Roman, abate; Fer. Antonia, calug.
Iac 5,9-12; Ps 102; Mc 10,1-12

LECTURA I
Iată, judecătorul stă la uşă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 5,9-12
Fraţilor, 9 nu vă plângeţi împotriva altora, ca să nu fiţi judecaţi. Iată, judecătorul stă la uşă. 10 Luaţi ca model de răbdare în suferinţă pe profeţii care au vorbit în numele Domnului. 11 Iată, noi îi declarăm fericiţi pe cei care au îndurat toate cu răbdare. Voi aţi auzit despre răbdarea îndelungată a lui Iob şi aţi văzut ce a făcut Domnul pentru el în cele din urmă, căci Domnul este plin de bunătate şi de îndurare. 12 Înainte de toate, fraţii mei, nu faceţi jurăminte: nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ şi nici pe altceva: la voi „da” să fie „da” şi „nu” să fie „nu” ca la judecată să nu fiţi condamnaţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102,1-2.3-4.8-9.11-12 (R.: 8a)

R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.
1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toată fiinţa mea să laude numele lui cel sfânt! 2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

3 El îţi iartă toate păcatele şi te vindecă de orice infirmitate. 4 El îţi scapă viaţa de la pierzare şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv, el este îndelung răbdător şi plin de dragoste. 9 El nu dojeneşte la nesfârşit, nici nu poartă pe veci mânie. R.

11 Cât de mare este distanţa de la cer la pământ, tot aşa de mare este mila sa faţă de cei care se tem de dânsul. 12 Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează de la noi păcatele noastre. R.

ALELUIA In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr; sfinţeşte-ne pe noi prin adevărul acesta. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,1-12
În acel timp, 1 Isus a plecat din Cafarnaum şi a ajuns în ţinutul Iudeii şi al Transiordaniei. Din nou s-a adunat mulţimea în jurul lui şi a început să-i înveţe iar, ca de obicei. 2 Atunci au venit la el nişte farisei şi, ca să-l pună în încurcătură, l-au întrebat: „Este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa?” 3 Isus le-a zis: „Ce v-a prescris Moise?” 4 Ei i-au răspuns: „Moise a permis să se despartă de femeie, cu condiţia să-i întocmească o carte de despărţire”. 5 Isus le-a replicat: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a dat el această prescripţie. 6 Însă la începutul lumii, când Dumnezeu i-a creat pe oameni, i-a creat bărbat şi femeie. 7 De aceea omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa; 8 şi amândoi vor fi un singur trup. Astfel ei nu mai sunt doi, ci unul singur. 9 Deci ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. 10 Când au ajuns acasă, ucenicii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11 El le-a răspuns: „Cine se desparte de femeia sa, pentru a se căsători cu alta, săvârşeşte adulter. 12 Tot aşa şi femeia, dacă se desparte de bărbatul ei şi se căsătoreşte cu altul, săvârşeşte adulter”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 4 Comments »

Oare cui se potrivesc cel mai bine lecturile astea?

Posted by Paxlaur pe 27/02/2014

Misionarism_Pranz-festiv-format-din-orez-cu-carne-de-capra-610x455„În sfârșit iată și lecturi care sunt și vorbesc despre alții. Categoric suntem de acord cu sfântul Iacob și cu psalmistul: bine le mai spun celor bogați. Poate îi sperie și îi convertește, poate își vor schimba viața și vor dona bogățiile lor celor săraci, eventual nouă. La fel și Isus în evanghelie, cât de bine le spune celor care îi împing pe alții la păcat. Era și timpul ca cineva să îi avertizeze pe cei care păcătuiesc cu mâinile lor, pe cei care umblă pe căi păcătoase, pe cei care privesc și caută doar prilejul potrivit pentru a păcătui. Cineva trebuia să ia atitudine împotriva acestor păcătoși care deseori ne fac și nouă viața amară. Ce lecturi potrivite pentru alții, chiar și pentru vecinul nostru care nu vede decât bani și nu caută decât ocazii de păcat! I le vom da și lui să le citească. Poate se va converti”.

Cam așa putem gândi la o primă citire a cuvântului divin. Însă oare chiar sunt lecturi doar pentru alții? Să le recitim! Să le aprofundăm frază cu frază și să vedem: oare noi chiar suntem săraci? Oare noi chiar nu suntem zgârciți? Oare noi chiar nu am nedreptățit niciodată pe nimeni? Oare noi chiar nu suntem atașați de bunurile noastre? Oare chiar suntem atât de disponibili să primim în casa noastră pe cel lipsit de adăpost, să împrumutăm prietenului mașina, să împărțim prânzul cu colegul sau vecinul nostru? Oare noi chiar nu am dus pe nimeni la păcat, nu am sfătuit niciodată la rău? Oare trupul nostru, mâinile, picioarele, ochii și tot ce avem, a fost mereu locaș al Duhului Sfânt, departe de orice păcat? Oare chiar așa să fie?

Lecturile de astăzi nu sunt pentru alții, ci pentru noi. Chiar dacă avem impresia că altora li se potrivesc mai bine sau că alții au mai mare nevoie să le asculte și să le pună în practică, ele sunt mesajul Domnului pentru noi. Noi suntem cei atașați de puținul sau multul nostru. Noi suntem cei care uităm să fim generoși și să oferim din ceea ce avem. Noi suntem cei care neglijăm că am primit un trup care trebuie să fie templul Duhului Sfânt, locuința Domnului.

Înainte de evanghelie, l-am ascultat pe sfântul Paul care ne spune nouă, nu vecinilor: „Primiți cu toată cinstea cuvântul pe care vi-l predicăm, căci el nu este cuvântul unor oameni, ci este cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu”. Să primim și să trăim acest cuvânt: este drumul care ne poartă spre viața veșnică.

Reține

Doar cine împlinește mai întâi în viața sa cuvântul Domnului îi poate ajuta și pe alții să-l împlinească și să se mântuiască.

Joi, 27 februarie 2014 

Joi din saptamâna a 7-a de peste an
Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, calug.
Iac 5,1-6; Ps 48; Mc 9,41-50

LECTURA I
Strigătele de nemulţumire ale lucrătorilor au ajuns la urechile Domnului.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 5,1-6
1 Ascultaţi-mă, voi bogaţilor! Plângeţi şi jeliţi din cauza nenorocirii care vă aşteaptă. 2 Bogăţiile voastre vor putrezi, veşmintele voastre vor fi roase de molii. 3 Aurul şi argintul vostru vor fi mâncate de rugină. Această rugină vă va învinui şi va mistui carnea voastră ca un foc. Voi aţi adunat bani, cu toate că suntem în zilele de pe urmă. 4 Lucrătorii v-au secerat ogoarele şi voi nu i-aţi plătit, plata lor strigă răzbunare şi strigătele lor de nemulţumire au ajuns până la urechile Domnului oştirilor. 5 Aţi căutat pe pământ plăcerea şi luxul, aţi chefuit în timp ce alţii erau masacraţi. 6 Voi l-aţi condamnat pe cel drept şi l-aţi ucis, fără ca el să vi se împotrivească.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 48,14-15ab.15cd-16.17-18.19.20 (R.: Mt 5,3)

R.: Fericiţi sunt cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerului.
14 Aceasta este soarta celor care se încred în ei înşişi, acesta este sfârşitul celor care se complac în vorbe goale. 15ab Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, moartea îi duce la păscut. R.

15cd Coboară de-a dreptul în mormânt, li se şterge orice urmă, lăcaşul lor este locuinţa morţilor. 16 Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu de sub puterea morţii şi mă va lua sub ocrotirea lui. R.

17 Nu te teme de omul care se îmbogăţeşte şi care îşi împodobeşte casa cu un lux din ce în ce mai mare, 18 pentru că nu ia cu el nimic când moare şi bogăţiile lui nu îl urmează. R.

19 În viaţă se considera fericit spunându-şi: „Lumea te laudă, pentru că toate îţi merg bine”, 20 dar el merge tot la locuinţa părinţilor săi, care nu vor mai vedea lumina niciodată. R.

ALELUIA cf. 1Tes 2,13
(Aleluia) Primiţi cu toată cinstea cuvântul pe care vi-l predicăm, căci el nu este cuvântul unor oameni, ci este cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
E mai bine să intri ciung în viaţa veşnică, decât cu amândouă mâinile să fii aruncat în iad.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,41-50
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 41 „Cine vă va da şi numai un pahar cu apă, pentru că îi aparţineţi lui Cristos, vă spun adevărul, nu va rămâne nerăsplătit. 42 Cine se va face vinovat de căderea, chiar şi a unuia dintre aceştia mici, care cred în mine, i-ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră de moară, trasă de măgari, şi să fie aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te duce la păcat, taie-o. E mai bine să intri ciung în viaţa veşnică, decât cu amândouă mâinile să fii aruncat în Gheenă, acolo unde focul nu se stinge; 44 unde viermele nu moare şi focul nu se stinge. 45 Dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l, căci e mai bine să intri schilod în viaţa veşnică, decât cu amândouă picioarele să fii aruncat în Gheenă. 46 Unde viermele nu moare şi focul nu se stinge. 47 Dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l, căci mai bine este să intri chior în împărăţia lui Dumnezeu, decât cu amândoi ochii să fii aruncat în Gheenă, 48 unde viermele nu moare şi focul nu se stinge 49 Căci acolo fiecare om va fi sărat cu foc. 50 Sarea este ceva bun, dar dacă sarea încetează de a mai fi sare, cu ce îi veţi putea reda puterea de a săra? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , | 2 Comments »

Indiferența nu este o cale de mijloc, ci un păcat.

Posted by Paxlaur pe 26/02/2014

indiferentaDe prea multe ori spovezile noastre sunt concentrate doar pe răul făcut. Uităm că în orice întâlnire cu Domnul, cum este și spovada, mai întâi trebuie să-i mulțumim și să-i aducem laudă pentru binele pe care ni l-a făcut și pentru frumosul pe care l-a pus în viața noastră. Apoi trebuie să mărturisim și să regretăm păcatele. Iar în cele din urmă trebuie să ne exprimăm încrederea că, cu ajutorul harului său, vom sta departe de rău și de ocaziile de păcat. Așadar o spovadă bună trebuie să cuprindă aceste trei etape: preamărirea Domnului, spovada propriu-zisă (cercetarea cugetului, căința, hotărârea de a nu mai păcătui, mărturisirea păcatelor și împlinirea pocăinței) și exprimarea încrederii în ajutorul Domnului.

Parcă prea des spovezile noastre vorbesc doar despre ceea ce facem, în special despre ceea ce facem rău, în timp ce vorbesc atât de puțin despre ceea ce am fi putut face și nu am făcut. Există păcate de care uităm să ne căim și înclinații pe care nu încercăm să le îndreptăm în viața noastră: păcatele făcute cu omisiunea! Atenție la cuvintele sfântului Iacob: „Cine are posibilitatea să facă binele și nu-l face, săvârșește un păcat”. Cine tace în fața răului și a nedreptății, consimte răului și nedreptății și se face vinovat înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor! Trebuie să ne acuzăm de indiferența cu care îi tratăm pe cei săraci și nevoiași care apelează la ajutorul nostru. Trebuie să ne acuzăm de neimplicarea în a face viața din jurul nostru, viața noastră și a celor dragi, mai bună, mai frumoasă, mai optimistă. Trebuie să ne acuzăm și să regretăm acele momente când am refuzat să-i vizităm pe cei bolnavi care ne-au chemat sau care erau atât de aproape de noi. Trebuie să ne acuzăm de orice moment de nepăsare, de lașitate, de acele zile când am întors capul în altă parte, doar ca să ne facem că nu vedem răul care trebuie evitat sau binele care trebuia făcut. Am fost lași și nu am luat atitudine.

Astăzi trebuie să ne decidem, să alegem, să acționăm! Să nu tăcem în fața răului și să nu omitem binele pe care avem posibilitatea să-l facem. Cristos le spune clar ucenicilor: „Cel care nu este împotriva noastră este cu noi”, iar noi putem parafraza: „Cel care face binele este cu noi”. Însă ce se întâmplă cu cel care omite binele? Să veghem asupra faptelor noastre și să cerem curajul de a acționa pentru ca nu cumva să ne trezim că suntem împotriva Domnului.

Reține

Indiferența nu este o cale de mijloc, ci un păcat. Singurele căi posibile sunt binele și răul. Ce alegem?

Miercuri, 26 februarie 2014 

Miercuri din saptamâna a 7-a de peste an
Sf. Alexandru, ep.
Iac 4,13b-17; Ps 48; Mc 9,38-40

LECTURA I
Aşa să spuneţi: „Dacă vrea Domnul…”
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 4,13b-17
13b
Preaiubiţilor, voi spuneţi: „Astăzi sau mâine vom merge în cutare sau cutare cetate; vom rămâne acolo un an, vom face comerţ şi vom câştiga bani”. 14 Cum puteţi vorbi astfel, când nu ştiţi ce se va întâmpla mâine cu viaţa voastră? Nu sunteţi decât puţin fum, care apare o clipă şi apoi dispare. 15 Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: „Dacă vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru „. 16 Şi iată că voi vă mândriţi cu lucruri măreţe. Toată mândria aceasta este rea! 17 Cine are posibilitatea să facă binele şi nu-l face, săvârşeşte un păcat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 48,2-3.6-7.8-10.11 (R.: Mt 5,3)

R.: Fericiţi sunt cei săraci cu duhul căci a lor este împărăţia cerului.
2 Ascultaţi aceasta, voi toate popoarele, luaţi aminte, voi toţi locuitorii pământului, 3 cunoscuţi şi necunoscuţi, bogaţi şi săraci, toţi împreună. R.

6 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii de cei nelegiuiţi, care mă înconjoară cu răutatea lor, 7 de cei care se încred în avuţiile lor şi se mândresc cu bogăţia lor cea mare? R.

8 Cei nelegiuiţi nu se pot răscumpăra unul pe altul, nu pot să-i dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării; 9 răscumpărarea sufletului este aşa de scumpă încât nu se poate face niciodată. 10 Nu vor trăi pe vecie, nu vor scăpa fără să vadă mormântul. R.

11 Oricine vede: şi înţelepţii mor, cel nechibzuit şi nepriceput, deopotrivă pier şi lasă altora bogăţia lor. R.

ALELUIA In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul, nimeni nu vine la Tatăl, decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cel care nu este împotriva noastră este cu noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,38-40

În acel timp, 38 Ioan, unul dintre cei doisprezece, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva că scotea diavoli în numele tău; am voit să-l împiedicăm, căci nu-i din rândul acelora care ne urmează”. 39 Isus i-a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, căci cel care face o minune în numele meu nu poate, imediat după aceea, să mă vorbească de rău. 40 Cel care nu este împotriva noastră este cu noi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 7 Comments »

Dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura până aș găsi undeva odihnă!

Posted by Paxlaur pe 25/02/2014

PsalmiCopleșiți de încercările ce ne asaltă încontinuu, deseori dăm și noi glas acestei dorințe a psalmistului: „Dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura până aș găsi undeva odihnă! Aș fugi departe de tot și m-aș duce să locuiesc în pustiu”. Cât de des ne vine să strângem totul și să plecăm, să fugim. Am vrea să dăm uitării un trecut cu care încă nu ne-am împăcat și să evadăm din acest prezent pe care ni l-am construit prin alegerile noastre rele. Vrem altceva și dacă am putea să o luăm de la capăt, am alege altfel… am fi mai buni, mai atenți. Acum suntem nemulțumiți, sătui să slujim altora, obosiți să fim cei mai mici etc. Acum vrem și noi să fim cei mai mari, să fim slujiți. Vrem să trăim doar bine, fără griji, fără stres, fără ispite, fără renunțări sau sacrificii. Tocmai în acest context răsuna vocea Domnului care ne încurajează prin psalmist: Fii liniștit! Încredințează Domnului grijile tale și el îți va purta de grijă! Iar apostolul Iacob ne spune: „împotriviți-vă Diavolului, răului, și el va fugi de voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și el se va apropia de voi”. Însă nimic nu anulează obligația slujirii și a umilinței.

Calea spre bucuria și liniștea pe care le căutăm trece prin trăirea evangheliei. Dacă vrem să pășim spre viitor cu mai multă speranță în inimi atunci trebuie să fim atenți la ceea ce ne spune Domnul. Și să facem ceea ce el ne cere. Să nu-l lăsăm pe Dumnezeu să vorbească singur. Să nu-l lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească despre el și despre planurile sale cu noi, iar noi să fim preocupați (prea ocupați!) cu grijile noastre. Să împlinim astăzi ceea ce Dumnezeu ne cere: cine vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toți și slujitorul tuturor. Iată calea spre împlinire: drumul smereniei, al umilinței, al slujirii, nu fuga!

Aceasta este una dintre acele zile când Isus încearcă să ne smulgă din preocupările noastre lumești și să ne includă în sfera gândirii și a planurilor sale. Acesta este „efortul” pe care zi de zi Dumnezeu îl face cu noi: vrea să ne convingă să ne ridicăm privirea din pământ și să privim cerul, să nu mai stăm cu ochii ațintiți în acest prezent care ne sperie cu „nimicurile” sale, ci să privim spre un viitor în care tot ce contează este prezența lui Cristos cel înviat. Să nu uităm acest adevăr: viitorul spre care mergem este deja plin de Dumnezeu, Cristos înviat este deja acolo și ne așteaptă.

Reține

Fii smerit în fața Domnului și el te va înălța, pune viitorul în mâna Domnului și el îl va face luminos.

Marţi, 25 februarie 2014 

Marti din saptamâna a 7-a de peste an
Sf. Cezar, medic
Iac 4,1-10; Ps 54; Mc 9,30-37

LECTURA I
Vă rugaţi, dar nu primiţi nimic, pentru că vă rugaţi cu intenţii rele.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 4,1-10
1 Preaiubiţilor, de unde vin războaiele, de unde vin certurile între voi? Oare nu tocmai din patimile care se luptă în voi înşivă? 2 Sunteţi invidioşi şi, pentru că nu vă atingeţi ţelurile, intraţi în conflict şi purtaţi război. Nu obţineţi nimic, pentru că nu cereţi. 3 Cereţi dar nu primiţi nimic, pentru că cereţi cu intenţii rele: cereţi bogăţii, pentru a vă satisface patimile. 4 Creaturi adultere! Voi ştiţi bine că iubirea faţă de lucrurile lumii înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu. Deci cine vrea să iubească lucrurile din lume se face duşmanul lui Dumnezeu. 5 Credeţi voi că Scriptura vorbeşte degeaba, când spune: „Duhul care locuieşte în voi iubeşte cu gelozie?” 6 Dar el ne dă un har şi mai mare; de aceea spune Scriptura: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor smeriţi le dă harul său”. 7 Supuneţi-vă, aşadar, lui Dumnezeu; împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de voi. 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi. Voi cei păcătoşi, spălaţi murdăria de pe mâinile voastre! Oameni cu inima împărţită, curăţaţi-vă inimile! 9 Gemeţi din cauza mizeriei voastre, jeliţi şi plângeţi; râsul vostru să se schimbe în plâns şi bucuria voastră în tristeţe. 10 Umiliţi-vă în faţa Domnului şi el vă va înălţa.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 54,7-8.9-10a.10b-11a.23 (R.: cf. 23a)

R.: Încredinţează Domnului grijile tale şi el îţi va purta de grijă.
7 Îmi spun: „Dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura până aş găsi undeva odihnă!” 8 Aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. R.

9 Aş fugi degrabă la un adăpost din faţa vântului năprasnic, din faţa furtunii acesteia. 10a Încurcă-le, Doamne, limbile şi risipeşte-i! R.

10b Văd în cetate silnicie şi ceartă, 11a zi şi noapte ele se strecoară peste zidurile ei din toate părţile. R.

23 Încredinţează Domnului grijile tale şi el îţi va purta de grijă, el nu va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine. R.

ALELUIA Gal 6,14 (Aleluia)
Eu mă laud numai cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,30-37
În acel timp, 30 Isus străbătea Galileea împreună cu ucenicii săi şi nu voia să afle nimeni, 31 căci dorea să-i instruiască pe ucenicii săi. El le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor ucide, dar la trei zile după moartea lui va învia”. 32 Însă ucenicii n-au înţeles aceste cuvinte şi le era frică să-l întrebe. 33 Ei au sosit la Cafarnaum şi, ajunşi acasă, Isus i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?” 34 Ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii, voind să ştie care dintre ei era cel mai mare. 35 După ce s-a aşezat, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor”. 36 Luând atunci un copil, l-a pus în mijlocul lor. Apoi, strângându-l în braţe, le-a spus: 37 „Cine primeşte în numele meu un copil ca acesta, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Rugăciunea este începutul oricărei minuni

Posted by Paxlaur pe 24/02/2014

Doar rugaciunea conteazaDeseori întâlnim situații în care ne reflectăm ca într-o oglindă. Zilnic vedem oameni care ne seamănă întrutotul în atitudinile lor. De asemenea există texte care par scrise tocmai pentru noi sau după modelul vieții noastre. Parcă noi înșine am fi scris acele pagini sau alții, cunoscându-ne foarte bine, ni le-au scris, văzând în noi destinatarul perfect pentru astfel de gânduri.

Meditând cu atenție prima lectură putem spune că este un fel de dedicație pentru noi. Avem momente când ne regăsim în omul înțelept și înțelegător, plini de fapte inspirate din modestia înțelepciunii. De câte ori nu am fost și noi modești, pașnici, prietenoși, docili, plini de milă și bogați în fapte bune? După cum, cercetându-ne cu atenție cugetul, observăm că am avut și momente în care am fost cu inima plină de ambiție și de invidie amară, când ne-am fălit și am falsificat adevărul și astfel am produs în noi și în jurul nostru dezordine și răutăți de tot felul. Însă astăzi cum suntem? Unde se află acum inima noastră? Acum suntem de partea binelui și a modestiei sau încă ne bălăcim cu nonșalanță în mocirla ambiției și a invidiei? Iată un material pentru cercetarea cugetului, dar și un proiect pentru o viață plină de „modestia înțelepciunii”.

De altfel și în fața evangheliei ne putem cerceta cugetul: oare de ce rugăciunile noastre nu sunt mereu ascultate? Oare de ce deseori suntem neputincioși în fața răului, întocmai ca ucenicii care nu au reușit să scoată acel duh rău? Ce ecou plin de adevăr au cuvintele lui Isus în inima noastră: „Generație necredincioasă”! Cât de bine ar fi să ne putem însuși în fiecare clipă această minunată rugăciune: „Doamne, eu cred! Vino în ajutorul necredinței mele”. Cât de bine ar fi să înțelegem și noi, asemenea ucenicilor, că răul din viața noastră și din viața celor dragi ai noștri se poate îndepărta doar cu rugăciune. Începutul unei vieți mai bune nu este mai multă activitate, ci mai multă rugăciune, interiorizare, mai multă apropiere de Dumnezeu, singurul care poate totul pentru viața noastră. Pacea și bucuria, adevărata fericire după care tânjește inima noastră, este un dar al Domnului, un dar care trebuie cerut în rugăciune. Să îndrăznim să cerem în rugăciune ceea ce noi singuri, doar cu forțele noastre, nu putem realiza. Doamne, vino în ajutorul necredinței noastre.

Reține

Ceea ce nu putem face noi, poate face Dumnezeu; ceea ce nu putem realiza prin zbuciumul și activismul nostru, poate face rugăciunea. Rugăciunea este începutul oricărei minuni.

Luni, 24 februarie 2014 

Luni din saptamâna a 7-a de peste an
Fer. Marcu de Marconi, pr.
Iac 3,13-18; Ps 18; Mc 9,14-29

LECTURA I Dacă inima voastră este plină de ambiţie… să nu vă făliţi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 3,13-18
13 Preaiubiţilor, este printre voi un om înţelept şi înţelegător? Prin viaţa lui exemplară să dea dovadă că faptele sale sunt inspirate de modestia înţelepciunii. 14 Dacă inima voastră este plină de ambiţie şi de invidie amară, atunci să nu vă făliţi şi să nu falsificaţi adevărul. 15 Această pretinsă înţelepciune nu vine de la Dumnezeu; dimpotrivă, ea este pământească, egoistă, diabolică. 16 Căci invidia şi ambiţia duc la dezordine şi la răutăţi de tot felul. 17 Dimpotrivă, înţelepciunea care vine de sus este înainte de toate modestă, ea este apoi paşnică, prietenoasă, docilă, plină de milă şi bogată în fapte bune, nu este părtinitoare şi nici făţarnică. 18 Dreptatea aduce rodul său făcătorilor de pace, dacă este semănată printre făcătorii de pace.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 18,8.9.10.15 (R.: 9a)
R.: Legea Domnului este izvor de pace şi de bucurie.
8 Legea Domnului este desăvârşită, înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată, îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii. R.

10 Frica de Domnul este curată; rămâne în veacul veacului; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. R.

15 Plăcute să fie înaintea ta cuvintele mele şi cugetul inimii mele, Doamne, stânca mea şi mântuitorul meu! R.

ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea, iar prin evanghelia sa, a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu cred, Doamne; ajută necredinţa mea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,14-29
În acel timp, 14 Isus, coborând de pe munte şi venind la ceilalţi ucenici, a văzut o mare mulţime, care îi înconjura, şi cărturarii care discutau aprins cu ei. 15 Îndată ce l-au văzut pe Isus, toţi au început să se agite şi au alergat la Isus, ca să-l salute. 16 El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi între voi?” 17 Unul din mulţime i-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus pe fiul meu la tine; el este stăpânit de un duh care îl face mut. 18 Oriunde îl apucă duhul, îl trânteşte la pământ, copilul face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi apoi se înţepeneşte. I-am rugat pe ucenicii tăi să scoată acest duh, dar ei n-au reuşit”. 19 Isus le-a răspuns: „Generaţie necredincioasă! Cât timp va mai trebui să stau cu voi? Cât timp va mai trebui să vă suport? Aduceţi-l la mine”. 20 Şi i l-au adus. Numai cât l-a văzut pe Isus, duhul l-a scuturat pe băiat cu violenţă, acesta a căzut şi a început să se zvârcolească pe pământ, făcând spume la gură. 21 Isus l-a întrebat pe tatăl băiatului: „De cât timp i se întâmplă aceasta?” El i-a răspuns: „Din fragedă copilărie. 22 Adesea l-a aruncat chiar în foc sau în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, ajută-ne, fie-ţi milă de noi!” 23 Isus i-a răspuns: „De ce spui: Dacă poţi…? Toate sunt cu putinţă pentru cel care crede”. 24 Atunci tatăl băiatului a strigat: „Eu cred! Vino în ajutorul necredinţei mele!” 25 Când a văzut mulţimea îmbulzindu-se, Isus l-a ameninţat pe duhul rău, spunându-i: „Duhule, care l-ai făcut pe acest băiat mut şi surd, ieşi dintr-însul şi să nu te mai întorci niciodată!” 26 Duhul a scos nişte strigăte, l-a scuturat cu putere pe băiat şi a ieşit. Băiatul s-a făcut ca un cadavru, aşa că toată lumea spunea: „A murit!” 27 Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a tras şi băiatul s-a ridicat în picioare. 28 Când s-a întors acasă, fiind numai el cu ucenicii săi, ei l-au întrebat: „Pentru ce noi nu l-am putut scoate?” 29 Isus le-a răspuns: „Acest soi de diavoli nu poate fi scos cu nimic altceva decât cu rugăciune”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , | 7 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: