Arhiva pentru februarie 4th, 2014

În centrul atenției stă omul suferind

4 februarie 2014 suferintaEvangheliile dau mărturie că în centrul atenției lui Cristos stă omul suferind. De două mii de ani răsună îndemnul Domnului către ucenicii săi din toate colțurile pământului: „Mergeți!… Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli” (Mt 10, 6-9). Însuși Cristos s-a apropiat de cei bolnavi trupește sau sufletește, s-a lăsat atins de cei care sperau de la el vindecare și i-a făcut să audă aceste cuvinte mângâietoare: „Credința ta te-a vindecat. Mergi în pace și rămâi vindecată de boala ta”.

Dumnezeu se îngrijește de cei în suferință, le redă sănătatea și speranța. Cu toate acestea, continuăm să trăim înconjurați de durere. Noi înșine suferim sau îi facem pe ceilalți să sufere. Uneori avem impresia că suferința tinde să ia proporții colosale și ne descurajăm. Suferim enorm când vedem că și cei apropiați nouă, cei pe care poate i-am ajutat cândva, acum ne fac să suferim, ne uită, ne abandonează sau chiar se răzvrătesc împotriva noastră, ca Absalon împotriva lui David. Suferim chiar și atunci când cel care ne „prigonea” pe nedrept pățește ceva rău. Suferim pentru că iubim și sfâșiați de durere ne însușim cuvintele și plânsul lui David. Suferința năvălește în viața noastră din toate părțile și cădem pradă descurajări. Însă tocmai în cele mai grele momente, răsună cuvintele Mântuitorului: „Nu te teme! Credință să ai”.

Cristos nu a venit să alunge toată suferința omenirii, nu a venit să „desființeze” această componentă a vieții umane care este durerea. Însă el a venit și rămâne în mijlocul nostru pentru a-i da sens, pentru a face din ea o cale de mântuire. Așadar, trebuie să ne însușim acest adevăr: Cristos ne vindecă de infirmitățile noastre, dar mai presus de orice el dă sens suferințelor noastre. Prin Cristos și în Cristos suferința are valoare mântuitoare.

Să căutăm în această zi să ne amintim de cei în suferință. Să oferim timpul și rugăciunile noastre pentru a aduce o umbră de alinare celor care-și petrec viața pe paturile de suferință ale familiilor, ale spitalelor sau ale caselor de bătrâni. Să fim alături de cei în suferință și să-i ajutăm să-și unească suferințele lor cu cele ale Mântuitorului. Să-i ajutăm pe cei bolnavi să dea sens suferinței lor. Să-i ajutăm să se atingă de Cristos și vor fi salvați.

Reține

În persoana celui bolnav, în chipul său, se oglindește chipul lui Cristos. În mijlocul suferinței, Cristos este prezent, îți aduce alinare și îți spune: „Nu te teme! Credință să ai”.

Marţi, 4 februarie 2014 

Marti din saptamâna a 4-a de peste an
Sf. Gilbert, pr.
2Sam  18,9-10.14b.24-25a. 30-32;19,1-3; Ps 85; Mc 5,21-43

LECTURA I Fiul meu, Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău?
Citire din cartea a doua a lui Samuel 18,9-10.14b.24-25a.30-32; 19,1-3
În zilele acelea, 9 oamenii lui David l-au văzut pe Absalom alergând călare pe un catâr. Când catârul, în fuga lui, a trecut pe sub un stejar mare, părul bogat al lui Absalom s-a încâlcit printre ramuri, catârul s-a dus înainte, iar el a rămas suspendat între cer şi pământ. 10 Cineva l-a văzut şi i-a spus lui Ioab: „L-am văzut pe Absalom atârnând de creanga unui stejar”. 14b Ioab a luat trei suliţe în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom. 24 David şedea într-o încăpere la poarta cetăţii. Un străjer făcea de pază pe terasa porţii, de-a lungul zidului. Pe când privea în depărtare, a zărit un om care venea în fugă singur. 25a Străjerul a strigat, pentru a da de veste regelui, şi regele i-a spus: „Dacă-i singur, înseamnă că ne aduce o veste bună”. 30 Atunci regele i-a spus solului: „Stai şi aşteaptă acolo”. El s-a dat la o parte şi a aşteptat. 31 Atunci a venit un alt sol, un etiopian, care a spus: „O veste bună pentru stăpânul şi regele meu! Domnul ţi-a făcut astăzi dreptate şi te-a eliberat de toţi cei care s-au ridicat împotriva ta”. 32 Regele l-a întrebat: „Îi merge băiatului meu, Absalom?” Etiopianul i-a răspuns: „Cum îi merge lui, să le meargă duşmanilor tăi şi tuturor acelora care s-au ridicat împotriva domnului meu, regele, ca să-i facă rău”. 19,1 Atunci regele s-a cutremurat de durere, a urcat în camera care se afla deasupra porţii şi a început să plângă; pe când se urca, striga repetând: „Fiul meu, Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău? Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2 Atunci i s-a adus la cunoştinţă lui Ioab: „Iată că regele plânge şi îl jeleşte pe Absalom”. 3 În acea zi biruinţa s-a schimbat în doliu pentru tot poporul, căci au auzit: „Regele îl plânge pe fiul său!” În acea zi poporul s-a întors pe ascuns în cetate, aşa cum se întoarce pe ascuns o armată copleşită de ruşine, pentru că a fugit în timpul luptei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 85,1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Pleacă-ţi urechea, Doamne, şi ascultă-mă.

1 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi, mie, celui sărman şi nefericit. 2 Păzeşte-mi sufletul pentru că îţi sunt credincios. Mântuieşte pe slujitorul tău, care se încrede în tine. R.

3 Tu eşti Dumnezeul meu, ai milă de mine; Doamne, către tine strig ziua întreagă. 4 Înveseleşte inima slujitorului tău! Către tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare, pentru toţi care te cheamă. 6 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea; ia aminte la glasul plângerilor mele. R.

ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferinţele noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA Copilă, îţi spun, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, 21 Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii. 22 Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat cu stăruinţă: „Fiica mea e pe moarte! Vino, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască”. 24 Isus a plecat împreună cu el şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească. 25 În mulţime se afla o femeie, care, de doisprezece ani suferea de hemoragie; 26 ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulţi medici, îşi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăţire, dimpotrivă, starea ei se înrăutăţise tot mai mult. 27 Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus, a venit pe la spate, prin mulţime, şi s-a atins de haina lui, 28 căci îşi zicea: „Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată”. 29 Deodată, hemoragia s-a oprit şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată. 30 În aceeaşi clipă, Isus a simţit că a ieşit o putere dintr-însul. El s-a oprit în mulţime şi a întrebat: „Cine s-a atins de hainele mele?” 31 Ucenicii i-au răspuns: „Vezi că te striveşte mulţimea şi tu întrebi: «Cine m-a atins?»”. 32 Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest lucru. 33 Atunci femeia, tremurând de frică, conştientă de ceea ce i se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele lui şi a spus tot adevărul. 34 Dar Isus a spus: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Mergi în pace şi rămâi vindecată de boala ta!” 35 Pe când mai vorbea încă au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus: „Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?” 36 Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii: „Nu te teme, credinţă să ai!” 37 El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească, în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob. 38 Ajunşi la casa şefului sinagogii, Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea. 39 El a intrat şi le-a spus: „Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme”. 40 Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama fetei şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila, 41 a prins-o de mână şi i-a spus: „Talita kum!”, ceea ce înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!” 42 Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă; ea avea doisprezece ani. Cei de faţă au rămas înmărmuriţi. 43 Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni; apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: